Cunoscut sub numele de „Human Intellicenge Centre” (Centrul de Informații culese din sursă Umană) sau „Centre of Excellence HUMINT”, această instituție este de fapt prima școală de spioni NATO, deschisă de către Alianță într-o țară fost comunistă. Cu câteva luni în urmă, președintele Traian Băsescu, prezent la inaugare alături de alte importante oficialități militare din țările colaboratoare la acest proiect, declara că prin actitivitatea acestui centru de instruire și perfectare a militarilor și civililor din structurile informaționale internaționale ale NATO, vor fi contracarate eventualele amenințări la adresa securității statelor membre ale Alianței. Acest centru va ilustra, de fapt, și modul în care România își va cimenta poziția în cadrul Alianței, ca membru cu drepturi dar și cu atribuții depline.
Inaugurat în luna martie 2010, nu la București unde ar fi putut atrage enorm atenția mass-media, ci în orașul Oradea, departe de gălăgia politicienilor de ocazie de pe Dâmbovița, „Centrul de Informații culese din sursă Umană” a fost vizitat recent de către o echipă a televiziunii „France 24”. Este pentru prima dată de la înființarea acestui centru, când unei televiziuni publice i se dă permisiunea să filmeze în incintă, precum și să intervivieze ofițerii români responsabili cu instructajul militarilor. Cu această ocazie Col. Eduard Simion, directorul „Centre of Excellence – HUMINT” declara, cu o oarecare apatie vizibilă pe față, pentru canalul „France 24”: „Instruim aici personalul militar din țările membre ale NATO, înainte ca acesta să fie trimis în zonele de conflic în care este implicată Alianța, așa cum ar fi zonele Kosovo sau Afganistan. Munca lor este să colecționeze informații strategice, de cele mai multe ori din zone în care războiul este încă în plină desfășuare, o muncă ce presupune o meticuloasă strategie sub camuflaj, care ajută apoi la întregul proces militar dar și politic al NATO. Centru de Excelență NATO își propune să devină punctul de referință al alianței în evaluarea și transmiterea informației militare”.
Alegerea României ca țară în care NATO își va antrena viitori spioni, nu a fost întâmplătoare. Această opțiune a devenit valabilă după ce serviciile secrete de spionaj ale unor țări din Europa de vest și din America, au realizat că România, la mai bine de un jumătate de secol de regim comunist, are o infrastructură informațională extrem de eficace, mai ales a spionajului militar extern. Pentru cei interesați, detalii care argumentează această poziție pot fi ușor găsite în paginile volumului „Culisele spionajului românesc” al lui Mihai Pelin (ed. Nemira, București, 1997). Reportajul de televiziune difuzat pe postul „France 24” nu se oprește aici, ci îl aduce în prin plan pe Ion Ioana, unul dintre membrii serviciului de contraspionaj românesc. Activ atât înainte de 89 cât și în perioada imediat următoare, dar pensionat de câțiva ani, Ion Ioana mai are încă amintiri proaspete, despre munca sa ca agent secret. Interpelat de reporterul de la „France 24”, acesta comenta: „Succesul serviciilor române de spionaj s-a bazat dintotdeauna pe inteligența umană, a individului ca atare. Noi nu am avut tehnologia performantă a vesticilor, dar cu toate acestea mai sunt încă lucruri cu care putem să instruim țărilor occidentale.”
După aproape două decenii de la lovitura de stat aplicată regimului Ceaușescu, pe fondul unei revolte populare sângeroase, România a făcut o întoarcere de 180 de grade, găsindu-și locul, cum era și firesc, printre țările europene din așa numitul Bloc Vestic. Loialitatea cu care România a părut că îmbrățișează structurile militare ale NATO și apoi cele politice ale Uniunii Europe i-au creat un avantaj net, de care s-au bucurat, în primul rând, doar vârfurile nomenclaturilor politice. Deși președintele Băsescu a afirmat, cu mai multe ocazii, atașamentul țării sale la aceste structuri internaționale, mai ales față de Statele Unite ale Americii – acceptând amplasamentul a patru noi baze militare americane pe teritoriul României -, corupția, minciuna și tentativele de totalitarism manifestate de către clasa politică de la București, au adus însă pe masa discuțiilor, numeroase semne de întrebare. Din fericire, oficialii de la Bruxelles, precum și cei de la Washington nu pot fi impresionați așa de ușor, cum ar crede guvernanții români de pe Dâmbovița. Bâlciul lor politic din „Casa Poporului” și incapacitatea de a răspunde promt cerințelor propriilor cetățeni, descriu profilul unei țări de operetă, unde corupția și minciuna sunt atât de exhaustive și de intensive, încât sunt aproape și frumoase (!). De ce? Pentru că toți se complac în ele… Se aruncă cu praf în ochii celor care urmăresc evoluția socio-economică a României, de dragul unei tărăgăneli a aparenței și a realității, un joc detestabil de-a v-ați ascunselea, care i-a obosit deja pe occidentali, și desigur, când președintele Băsescu se apleacă în fața americanilor se autoflatează considerând că poate fi crezut pe cuvânt. Cu toate acestea NATO a deschis centrul său de informații și pregătire a propriilor spioni, în România, dând dovadă de un pragmatism exploatat la cote maxime. Unde ar fi putut Alianța beneficia mai bine de experiența unui serviciu de spionaj îndelungat, calificat (în mare parte) cu metodele folosite în academiile fostei Uniuni Sovietice, decât în România? Pentru că obiectivul final al acestui centru (unde cel mai mare investitor – escamotat în spatele Turciei, Sloveniei, Greciei și Ungariei care au colaborat pe hârtie la proiect – Statele Unite ale Americii), nu este un Afganistan instabil, nici un Irak defunct, care ar putea fi controlabile din centre mai apropiate, cum ar fi cel din Israel, sau Georgia – obiectivul final este Rusia!
Haideți să nu mai fim naivi: pepiniera de agenți NATO de la Oradea va fi platforma de lansare a unei noi generații de spioni internaționali, care instruiți de către instructorii români și străini, vor trasa liniile conductoare cele mai sensibile, pe care se va baza o mare parte a politicii Alianței care va fi aplicată la frontierele estice, în relațiile acesteia cu Rusia. Servilismul băsescian față de unchiul Sam devine, într-un astfel de context, pe deplin justificat!
Popularitatea „Centrului de Excellență HUMINT” este încă ținută sub control. Se vorbește foarte puțin în media locală, iar atunci când se face, titulurile sunt scurte, uneori confuze, formulate eliptic, care conclud cu aceeași idee: centrul de informare/formare NATO. Exact cum am zice „biroul de informare turistică NATO”. Nimeni nu folosește cuvântul spioni. Sau dacă este folosit acesta devine automat off record. Dar să nu lăsăm furați de imaginea plaiului mioritic ce poate fi văzut călătorind spre Oradea, pentru că acest oraș liniștit din Câmpia de Vest a Transilvaniei a devenit, peste noapte, o locație extrem de importantă pe harta Europei, din punct de vedere militar și strategico-informațional. Acest lucru este confirmat de către un comentariu al analistului politic George Frederick Jewsbury, de la „Centre of Russian World, Caucaus and European Studies”, care spunea: „Era nevoie de un astfel de centru doarece natura războiului NATO ca atare s-a schimbat. Dacă înainte aveam state luptând contra state, avem astăzi grupări mai mici care se organizează foarte bine, se amestecă cu populația locală și nu acționează cu contingente militare mari, detectabile, deci implicit este mai greu de a obține informații despre acestea. Pentru a penetra un astfel de nivel suntem nevoiți să folosim metode mai puțin obișnuite. Aceste grupări din afara frontierei NATO, foarte dificil de monitorizat, necesită un nou sistem informațional adaptabil situației. Sateliții bunăoară, sunt perfecți pentru a depista tancuri și avioane, sau a intercepta convorbirile telefonice, dar oamenii împotriva cărora NATO își îndreaptă acum atenția sunt mult mai inteligenți și nu se folosesc de această tehnologie detectabilă… Pentru România cât și pentru NATO (acest centru n.n.) îmseamnă modernizare, investiție – deja se știe despre cele patru baze militare și despre sistemul de rachete anitbalistice care vor fi amplasate în această țară, aceasta fiind modalitatea aleasă de președintele Băsescu, vis-a-vis de vecinătatea țării sale cu Rusia”.
Reportajul televiziunii „France 24” mai menționa faptul că și în timpul administrației Bush de la Casa Albă, în România a mai funcționat un centru de informare, relativ mic, coordonat de către CIA, care era angrenată în războiul împotriva teroriștilor. Reporterul a uitat însă un amănunt important pe marginea acestei informații, cel care viza regimul aplicat deținuților transferați din zonele de conflict ale Orientului Mijlociu, în acel centru al CIA din România, unde, conform declarațiilor lor ulterioare, ar fi fost torturați. În ceea ce-i privește pe românii de acasă, ironia vieții le sugerează că probabil vor putea să doarmă mai bine, pentru că la Oradea se pregătesc noii agenți Bond ai unei sprastructuri militare, căruia îi pasă foarte puțin de nivelul de trai, de salariile și de pensiile unui popor ajuns din nou în genunchii umilințelor.
