Noul Arhiepiscop și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului este Dr. Andrei Andreicuț, fost Arhiepiscop al Alba Iuliei. Instalat la 25 martie, 2011, în scaunul mitropolitan de la Cluj-Napoca – rămas vacant după trecerea la cele veșnice a I.P.S. Bartolomeu Anania – acesta a promis că va continua eforturile administrative și pastoral-misionare a predecesorului său, declarând că „ne vom strădui să împlinim și să continuăm misiunea pastorală transmisă nouă”. Totodată înaltul prelat a mai specificat: „pentru problemele de importanță comună, ne vom întâlni în sinaxă de două ori pe an, pentru că formăm o singură Transilvanie… iar pe episcopii vicari ai Arhiepiscopiei Clujului îi încredințez de toată dragostea și buna conlucrare”. Primit cu deosebită căldură de către masele largi de credincioși, precum și de către membrii clerului ortodox, privit cu simpatie și speranță de către conducătorii altor biserici și confesiuni religioase din Cluj-Napoca, dar tratat cu o doză de espectanță in crescendo, de către intelectualii și universitarii clujeni, I.P.S. Andrei și-a început chemarea sa de arhipăstor într-unul dintre cele mai complexe orașe ale României, unde multiculturalismul a fundamentat o societate tolerantă, academic pretențioasă și eminamente interconfesională. Cum au reacționat clujenii la numirea noului Arhiepiscop și Mitropolit? Iată doar câteva dintre declarațiile acestora:
Prof. univ. Dr. Sorin APOSTU – Primar al municipiului Cluj-Napoca: Marea pierdere pe care Clujul şi nu numai – aş spune întreg Ardealul –, aceea a trecerii în împărăţia lui Dumnezeu a mitropolitului Bartolomeu, a provocat, cum era de aşteptat, mari suferinţe, dar şi prefaceri în rândul conducerii Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. În scaunul mitropolitan a fost instalat Înaltul Andrei, Arhiepiscopul Albei, iar în locul său a fost instalat, de curând, P.S. Irineu Bistriţeanul, fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului. Se pare că această arhiepiscopie va rămâne cu un singur episcop-vicar, în persoana P.S. Vasile Someşanu. Aşadar, multe schimbări, multe prefaceri. Pentru mine, ca primar ales al municipiului Cluj-Napoca, instalarea ca mitropolit a Înaltului Andrei reprezintă o continuitate, în sensul că marile proiecte ale Î.P.S. Bartolomeu vor fi duse până la capăt, dar şi înnoire, revigorare a conducerii celor două instituţii esenţiale, arhiepiscopia şi mitropolia, amândouă având sediul în metropola clujeană. Nădejdea mea se întemeiază pe faptul că Î.P.S. Andrei este un intelectual de-o eleganţă academică, pe de o parte, iar tinereţea sa, pe de altă parte, ne asigură garanţii în cele afirmate mai sus. În ceea ce mă priveşte, îi doresc noului mitropolit sănătate şi viaţă lungă, mărturisindu-mi convingerea într-o colaborare care să sporească perspectiva socială şi religioasă a cetăţenilor pe care-i deservim şi, implicit, latura civilizatorie a oraşului de pe Someşul Mic. (La 26 octombrie 2009, Sorin Apostu a fost decorat cu înalta distincție Crucea Transilvană, de către mitropolitul Bartolomeu Anania, n.n.).
Radu Moisin – Viceprimar – Primăria municipiului Cluj-Napoca: Decesul I.P.S. Bartolomeu Anania a reprezentat un moment trist pentru comunitatea clujeană și nu numai, pentră că acesta a fost un simbol al orodoxiei dar și un mare om de cultură… Faptul că înscăunarea noului mitropolit a avut loc în prezența P.F. Daniel – patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – de asemenea și în prezența prim-ministrului Emil Boc, a adăugat mai multă greutate acestui eveniment. Miile de credincioși prezenți atât în catedrală cât și în jurul acesteia, m-a făcut să cred că în continuare religia este extraordinar de importantă pentru noi românii, este un simbol al păstrării identității neamului… Alegerea I.P.S. Andrei Andreicuț este un fapt deosebit de îmbucurător, de fapt tot un ardelean deține această poziție, și în același timp ne determină pe noi – autoritățile locale – să facem tot ceea ce este posibil să avem o bună colaborare cu noua conducere a Mitropoliei de la Cluj. În acest sens, primarul nostru, dl. Sorin Apostu, chiar după înscăunearea noului mitropolit, s-a întâlnit cu acesta să discute despre repartizarea fondurilor alocate de la bugetul local, pentru cultele religioase. De asemenea în data de 10 mai, în cadrul consililui local, se va propune repartizarea către Biserica Ortodoxă a unui teren pentru construirea unui seminar teologic, într-o zonă semicentrală a municipiului. Ca și reprezentat al administrației locale, sper ca noul mitropolit să implice biserica în mai multe proiecte sociale, pentru că administrația nu poată să răspundă la toate solicitările sociale… biserica, din acest punct de vedere, poate fi un sprijin de bază!
Ec. Claudia Anastase – Consilier – Consiliului local al municipiului Cluj-NapocaCluj-Napoca: Cred în scânteia divină… Ne-am rugat alături de Părintele Bartolomeu, să avem forţa de a ne învinge teama de moarte, pentru că există Înviere, ne-am alăturat în rugăciune, în preajma Paştilor, gândului şi glasului Părintelui Andreicuţ, de-a fi alături de cei ce aşteaptă mângâierea noastră… Cum am putea să fim altfel decât încrezători în omul care-şi dăruieşte sufletul şi mintea, pentru a aduce lucrarea Domnului lângă inima noastră? Cred că Părintele Andreicuţ are şi menirea şi harul, de a ne ţine alături, într-o veritabilă comuniune, de a menţine vii cărările dintre casele noastre, pentru că aici la Cluj, e viu crezul că oriunde ne-am afla în lume, pentru puţină vreme sau pentru totdeauna, credinţa ne poate ţine mereu aproape. Pentru că spiritul este cel care ne dă forţa de a ne cunoaşte rădăcinile, dar şi de a ne accepta trecerile, mă alătur mesajului de bun venit adresat Părintelui Andreicuţ, încercând să citez din lucrarea filosofică de profunzime creştină a Părintelui Bartolomeu, câteva gânduri: „Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul său…”
Dumitru Cerna – poet – Cluj Napoca: Moartea mitropolitului Bartolomeu al Clujului a îndoliat Oraşul Veghei, l-a neliniştit şi l-a determinat să fie mai atent la ceea ce va urma acesteia. Am şi declarat atunci, în zilele acelea friguroase de februarie trist, că a murit un om, dar s-a născut un sfânt. La Cluj-Napoca se năştea, în acele zile, un sfânt. Dar imediat am realizat că săvârşisem un sacrilegiu: mitropolitului i-ar fi displăcut un astfel de discurs. I-am fost în preajmă uneori şi i-am cunoscut nu numai onestitatea, dar şi intransigenţa, poate şi sfiala bine camuflată. Mitropolia noastră este una mai specială, înfiinţarea ei cu sediul în Cluj-Napoca a fost percepută unanim ca un dar de nepreţuit şi meritat, pentru clujeni în primul rînd. Meritul pentru această fantastică întemeiere îi aparţine, în exclusivitate, mitropolitului Bartolomeu. Clujenii i-au recunoscut atunci apartenenţa de netăgăduit la spaţiul lor spiritual, geografic şi social şi l-au acceptat ca pe unul de-al locului, ceea ce constituia deja o reverenţă ardelenească de mare preţ. De aceea aşteptările lor la schimbare au fost dintre cele mai selective, uşor controversate şi profund pretenţioase. Pragul cel mai greu de trecut de către viitorul mitropolit ar fi fost acela al terorii comparaţiei. Clujenii, şi nu numai ei, vor manifesta un adevărat apetit mult timp încolo pentru comparţie, pe noul mitropolit cu cel care-i făcuseră să-l iubească cu atât de firească vrere. Vocea sa de clopot mitropolitan, inserţia de biografic în predicile sale ţinea trează orice conştiinţă. În timpul slujbelor mitropolitului Bartolomeu, am văzut tineri transfiguraţi. Nimeni nu se uita la ceas, nimeni nu se plictisea. Erau acaparaţi, chiar vrăjiţi, şi co-participanţi la predică. Prin urmare, Urmaşul ar trebui să se afle într-o naturală, căci neostantativă „competiţie” cu cel pe care-l continuă. Rar mi-a fost dat să văd atâta interes din partea enoriaşilor pentru numirea unui nou mitropolit. S-au făcut, atunci, pronosticuri hilare. Preajma mitropolitului Bartolomeu se constiuia din personalităţi teologice de mare expresivitate. Multe dintre privirile clujenilor se îndreptau spre P.S. Irineu Bistriţeanul, un ierarh perdant, dar de o pedanterie intelectuală desăvârşită. Din păcate, în astfel de situaţii nu se organizează referendumuri, iar alegerea unui mitropolit nu ţine de dorinţa oamenilor dinafara înaltului cler. Am fost pregătiţi, prin ceea ce lăsase mărturie Înaltul Bartolomeu, că exsita o alternativă la continuitate, în persoana I.P.S. Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul de Alba Iulia. Prin urmare, posibilitatea numirii acestuia a fost receptată drept un câştig în beneficiul teologic şi intelectulal al municipiului Cluj-Napoca. Faptul că personalitatea teologică a I.P.S. Andrei era dublată de aceea a unui intelectual de mare rafinament, a avut ca efect liniştirea multora dintre intelectualii clujeni şi numai pentru soarta mitropoliei. În momentul în care forurile superioare ecleziastice au anunţat că în scaunul mitropoliei cluejene va fi aşezat I.P.S. Andrei, o parte din aceste nelinişti au încetat. În tot acest scurt răstimp de la numirea Sa în scaunul Mitropoliei Clujului, I.P.S. Andrei a stârnit un soi de curiozitate a întâmpinării, iar aşteptările clujenilor au fost încă de la început răsplătite. Fireşte că toţi cei ce se află sub patronajul spiritual al acestei mitropolii vor mai trebui să aştepte încă să se producă adevărata revelaţie, motivată şi prin faptul că mitropolitul Bartolomeu ar fi putut avea o foarte bună intuiţie – una testamentară – atunci când, înainte de dispariţia sa, îl creditase pe arhiepiscopul de Alba Iulia ca vrednic, iluminat urmaş al său. Uman, foarte uman, luminos şi senin ca duhul blândeţii, aşezat şi cumpănit ca orice ardelean de soi, mitropolitul Andrei are şanse înalte spre a crea un nou model de mitropolit al oamenilor, accesibil şi comunicativ, deschis la întrevederi şi dornic spre a produce miracololui. Ne aflăm după Repetabila Înviere, când Mântuitorul Iisus Hristos ni s-a arătat încă o dată spre a ne reaminti că era iubirii instaurată de El se află în devălmăşie. Aproape că s-a pierdut din memoria oamenilor îndemnul biblic „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!”. În plus, nouă, clujenilor, ne-a fost dat ca acest an să reprezinte şi întemeierea nădejdii că mitropolitul Andrei va răspunde nu numai exigenţelor noastre de locuitori ai Catedralei, ci şi nevoii de iubire a acestuia întru reîmprospătarea memoriei noastre afective.
Pr. Bogdan Ivanov – fost secretar personal al I.P.S. Bartolomeu – Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: Am fost secretar personal al I.P.S. Bartolomeu pentru opt ani de zile, sunt și executorul testamentar al acestuia – un lucru care mă onorează dar totodată mă și obligă, îmi dau seama că nu este ușor – dar sper să am tăria necesară… De fapt, ucenicia mea pe lângă mitropolitul Bartolomeu mi-a dat șansa să învăț ceva din dârzenia lui și să pot duce cu multă cinste această misiune. Tranziția între cei doi mitropoliți a fost una dintre cele mai fericite dintr-un scaun eparhial. Dispariția I.P.S. Batolomeu a lăsat un gol care se resimte, dar nu a fost marcată de tensiuni ci de un spirit de pace, de calm, de liniște… fapt care a pregătit tranziția către păstorirea I.P.S. Andrei – lucurul cel mai fericit care se putea întâmpla… și care dealtfel s-a întâmplat! De aceea îl salutăm și noi și cred că din veșnicie și I.P.S. Bartolomeu, care și l-a dorit pe I.P.S. Andrei să-i fie succesor întru-cât întrunea toate calitățile administative și gospodărești, calități care să prezinte garanția că ceea ce s-a început bun la Cluj, se va continua… Sperăm și avem convingerea că lucrurile vor merge pe o direcție bună – de altfel I.P.S. Andrei și-a exprimat intenția de a duce mai departe testamentul I.P.S. Bartolomeu –eu doar veghez ca acesta să fie îndeplinit, iar I.P.S. Andrei îl pune în practică fiind și succesorul care are mandatul moral transmis de testament… Sunt convins ca orașul nostru va rămâne același bastion de referință al orotodxiei românești și acea voce inconfundabilă – pe care o avea prim mitropolitul Bartolomeu – în cadrul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române”.
