Europa civilizată s-a hotărât în sfârşit să puna umărul şi banii la civilizarea noastră. Asta înseamnă că vom intra şi noi ca ţară într-un sistem de viaţă normală după 45 de ani de comunism şi 17 ani (cât se vor face până în 2oo7) de tranziţie. Ni se spune ce beneficii deosebite ne va aduce integrarea, ce eforturi implică acest proces de durată, dar din diverse motive nu se spune exact ce responsabilitate deosebită va avea fiecare cetăţean în parte, ce efort teribil de remodelare a personalităţii va trebui făcut pentru a deveni în fond şi mai apoi în forma cetăţean al Europei.
Ne vom integra într-un sistem de valori bine definit, într-o sinteză a celor mai valoroase elemente de civilizaţie dar acest lucru se va face prin adăugarea zestrei noastre culturale şi a identităţii naţionale. A fi cetăţean european presupune o anumită condiţie umană, un anumit nivel de conştiinţă, toate acestea însemnând o educaţie deosebită, desfăşurată permanent pe toate planurile. De fapt aici e marea problemă, cea a factorului uman, toate celelalte derivând din ea. Înainte de a fi un nou început, integrarea va fi un sfârşit şi încă unul teribil, un sfârşit al incompetenţei, corupţiei lucrurilor de proastă calitate, al atitudinilor prosteşti şi aiurite, al lenei şi al blazării. Europa înseamnă solidaritate, seriozitate, individualitate şi în acelaşi timp spirit de echipă, muncă de calitate cu respectarea legii, educaţie, cultură, ştiinţă şi tehnologie. O Europă unită înseamnă beneficii dar şi responsabilităţi pe măsură numai ca populaţia ţării nu e pregătită nici pentru unele nici pentru altele iar timpul s-a scurtat. Dincolo de iluzii integrarea europeană înseamnă luptă, un “război” în care învingătorii iau totul iar ceilalţi “vae victis”. Evoluţia înseamnă adaptare şi dezvoltare, iar acest proces se desfăşoară oricum fie prin efort conştient fie prin legi şi încă foarte dure. Depinde de fiecare ce va alege rezultatul fiind foarte bine cunoscut încă de la început.
