Sunt oameni care, de când se ştiu, trăiesc trăgându-şi seva vieţii din frumuseţea cuvântului, cu adâncimi de gânduri luminând frânturi de viaţă. Pe un asemenea tărâm al rostirii s-au întâlnit doi profesori de limba şi literatura română, scriitorul consacrat Constantin T Ciubotaru, semnând pe scurt CTC şi scriitorul Nicolae Dina, recunoscutul cronicar al vieţii literare din oraşul Roşiorii de Vede din judeţul Teleorman, care şi-au dat mâna pentru a da viaţă acestui volum „Convorbiri (in)discrete”.
M-am aşezat să aştern aceste însemnări din mai multe motive. Întâiul îndemn a fost pornit din afecţiune şi pretuire pentru omul cu vocaţia prieteniei, Constantin T Ciubotaru, Tică, aşa cum îmi place să-i spun, scurtandu-i numele. Am mai scris de două ori despre acest inconfundabil şi năstruşnic scriitor şi acum revin cu aceeaşi plăcere şi preţuire pentru scriitura lui născută sub arcul de lumina al gândului aşezat pe albul nepătat al hârtiei. Nu poţi să treci uşor cu vederea peste acest om „bolnav de literatură”, un neîntrecut umoristico-sarcastic al zilelor noastre, om tăiat dintr-o bucată, consecvent toată viaţă cu sine însuşi, scriind fără să se îndoaie sub apăsarea celor din tagma pe care o ştim şi al căror nume nu mai vrem să-l rostim. La îndemnul de a aşterne câteva cuvinte s-a adăugat şi plăcerea cu care am savurat discursul critic, ţinuta comentariilor inserate de scriitorul Nicolae Dina şi nu în ultimul rând am scris din solidaritatea de breaslă, apreciind că doi profesori de limba română şi-au dat mâna pentru o „izbândă asupra cuvintelor”.La toate acestea, s-a mai adăugat imboldul de conjudeţean, după locul meu de naştere (acum trăiesc în Canada).
Amândoi autorii, Constantin T Ciubotaru şi Nicolae Dina, de-a lungul timpului, au fost implicaţi în atmosfera de emulaţie culturală moştenită de la elita scriitorilor şi oamenilor de cultură din perioada precedentă roşioreană. Astăzi, efervescenţa intelectuală şi literară se desfăşoară în cadrul societăţii literare Mileniul 3, singura societate cultural-literară din tot judeţul Teleorman, zămislitoare de multe talente. Aflăm că scriitorul Dumitru Vasile-Delceanu a reuşit să inventarieze cam vreo şase sute, de-a lungul timpului,dintre care CTC, chiar preşedintele. „Se vede că la Rosiorii de Vede se face activitate culturală”, aşa cum subliniază remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca.
Scriitorul Nicolae Dina a conceput acest volum sub forma unui interviu, dar nu după tiparele obişnuite. E o construcţie alcătuită din convorbiri, cum se subliniază in titlu, sunt confesiuni aseamănând oarecum cu paginile unui jurnal prin care se pun în lumină aspecte ale omului devenit scriitor. Aspectul colocvial sporeşte interesul pentru lectură satisfăcând dorinţa cititorului să găsească printre rânduri faţa adevărată a autorului, a acelui seamăn care i se adresează prin scrieri. Intervenţiile scriitorului Nicolae Dina dau textului un plus de dinamism, sunt completări care luminează din alt unghi de vedere unele trăsături, fapte, realizări şi adesea fac ierarhizari ale valorilor. Din loc în loc, scriitorul Nicolae Dina introduce cronicile sale publicate în anii anteriori, subliniind astfel valoarea neştirbită de scurgerea timpului a scrierilor prietenului său şi apreciatului scriitor Constantin T Ciubotaru. De remarcat este faptul că prietenia caldă nu a diminuat rigoarea comentariilor critice.
Acest volum capătă dinamism şi prin replicile sclipitoare, umorul copios, nota ludică, vorbele în dodii, cum se spune pe la noi în Teleorman, care îl caracterizează pe CTC, în tot ce scrie sau prin viu grai..
Scriitorul N. Dina, ne spune că prin scrierile sale, dar şi în viaţă de toate zilele, inclusiv ca profesor, CTC este cunoscut ca un fin umorist, mereu cu zâmbete purtate în colţul gurii, din care nu lipseşte emoţia discretă sau lacrima durerii neamului nostru, trecut prea adesea prin vremuri zbuciumate. În zâmbetul sau străluceşte chiar şi temutul luciu al taiuşului sarcastic. Aşa i s-a înfăţişat „OMUL cunoscut de mine, sociabil, bun de glume, locvace cât cuprinde, respectabil şi respectat de întrega comunitate roşioreană, profesorul de vocaţie admirat de elevii săi pe care i-a instruit şi educat timp de patru decenii”. Aşa l-am cunoscut şi eu personal şi l-am adăugat în buzunarul inimii mele alături de alţi prieteni de suflet.
„Despre Constantin T. Ciubotaru s-a spus întotdeauna că este „un necontenit şi un neobosit spectacol” prin faptul că veselia, gluma, ironia, (auto)persiflarea nu au la origine un anumit pretext, o anumită conjunctură, ci fac parte din fiinţa lui de „român veritabil care traduce totul în gama comicului”(Liviu Comsia), chiar şi atunci, adaugă N. Dina, când este vorba de lucruri grave, chiar tragice, fiindcă, nu-i aşa, romanul face haz şi … de necaz. De altfel, de când ne cunoaştem, CTC mă impresionează prin vitalitatea lui exuberantă, prin pofta de viaţă pe care şi-o trăieşte plenar şi extatic, răspândind, cu multă fantezie, voia bună, optimismul şi confortul spiritual ce-l caracterizează tuturor convivilor, cu care îi place să tăifăsuiască şi să petreacă timpul liber într-un hohot de râs continuu.”
Bucovineanul om de cultură, istoric şi critic literar, George Muntean, îi face un succint, dar remarcabil portret: „Acest bucovinean, rudă apropiată cu Eusebiu Camilar, transplantat în sudul ţării, se dovedeşte a fi un om plin de umor şi bunăvoinţă, generos şi cald, prieten devotat şi înţelegător al celor omeneşti, plin de emoţii în faţa paginii albe, pe care se transcrie cu responsabilitate şi fermă atitudine morală. Dar cel mai original portret este cel prin care se autodefineşte, un autoportret ingenious folosind termeni din gramatică, foarte adesea cu încărcătură în subsidiar:
„Din punct de vedere fonetic sunt român, în sensul că numele meu se poate scrie cu vocalele şi consoanele naţionale. Ca o curiozitate, dacă adunăm semnele grafice ale prenumelui aflăm ziua naşterii mele: şapte (Costică). Dacă le adunăm pe cele ale numelui aflăm şi luna: a nouă (Ciubotaru). Zodia Fecioarei, anul Licoarei. Morfologic sunt substantiv propriu. Dar şi comun, de mai multe ori, genul masculin, numărul singular, nearticulat, dar regulat de viaţă, cu toate funcţiile sintactice aferente unui om, la şi în cazurile cunoscute. Etimologic, se ştie: Constantin a fost împărat bizantin şi primul creştin… Numele meu, ca la majoritatea conaţionalilor, s-a format prin derivarea cu sufixul „-ar”, omonim sintactic cu verbul „a ara”, ceea ce poate fi un argument privind originea latină şi descendenţa agrară. (Menţionez că pe Creangă ar fi trebuit să-l cheme tot Ciubotaru, după numele tatălui, că etimonul persan al numelui lui Eminescu, „emin” înseamnă „reparator de încălţăminte”! Tot un fel de ciubotar, nu? Am afirmat că „ciubotăresc” vorbele, iar scrierile mele, pentru discutabila lor originalitate, au mai fost numite şi ciubotarisme. Când nu dorm, sunt foarte deştept, adjectiv pe care-l accept cu anumite rezerve la superlativul lui absolut. Am şi valoare verbală, în sensul că mai conjug verbul „a există”, lângă care pot sta complemente de loc şi de timp. Cu cel de mod, iar am probleme. Sintactic, la mine a predominat coordonarea copulativă: am „şi” băieţi, „şi” fete, şi-s câte o pereche. Şi multe altele…”
Cu umorul său caracterisic încheie astfel:” În rest, terorist ocazional de metafore, consumator de cuvinte concretizate în cărţi pe care m-am re-semnat, pentru că mă visam celebru”. Uneori foloseşte proză rimată. Vorbind despre persecuţia sa politică, ne spune cu haz că a fost : „comunist cu dosar la băieţii cu „stele”, foarte „dragi” inimii mele!” Ajuns la anii senectuţii, îl găsim pe omul şi scriitorul CTC neschimbat, acelaşi fin umorist, mereu cu zâmbetul pe faţă, cu aceeaşi poftă de viaţă şi mereu egal cu el însuşi.
Referindu-ne la motto-ul acestui volum:” „O carte este o izbândă asupra cuvintelor şi a timpului care ni s-au dat”(Constantin T. Ciubotaru), putem spune că frumoasa izbândă se referă şi la creaţia prolificului scriitor bucovineano-teleormănean, Constantin T. Ciubotaru, deoarece scrisul a fost raţiunea lui de a exista. „A scris peste 20 de volume, dintre care şapte sunt de proză scurtă, opt romane, trei de teatru, două monografii, una de istorie literară, unele traduse în limbile spaniolă, franceză şi engleză, prezent în 13 antologii, fără a uita numeroasele eseuri, cronici şi recenzii publicate prin nenumărate reviste literare din ţară şi de pretutindeni, valoarea scrierilor sale fiind recunoscută prin numeroasele premii din ţară şi din străinătate, iar câteva opere au fost traduse în câteva limbi de circulaţie internaţională (spaniolă, engleză) care i-au conferit o largă popularitate”, subliniază N. Dina.
Sunt convinsă că şi acest volum va avea succes, deoarece, pe lângă cele câteva sublinieri făcute în aceste însemnări, sunt multe alte merite care vor incita curiozitatea cititorilor, de bună seamă, pe prim plan aflându-se umorul şi optimismul dătător de energii de care avem atâta nevoie, pe care sccriitorul CTC ni-l oferă cu prisosinţă.
——————-
Elena BUICĂ
Pickering, Toronto, Canada
25 mai 2016
