Mă întorc din nou la locul faptei, adică la măceluitul… porcului. Între timp măruntaiele au fost puse pe foc, iar eu am primit codiţă, ureche şi… şoric, dar pe ascuns le-am dat… mâţelor, fiinţe mult mai prozaice şi mai pământene. Dintre toate activităţile legate de tăiatul porcului, cea mai umilitoare era aceea de… turnător de apă pentru golirea maţelor, o corvoadă şi o operaţie tare lungă. Adulţii, fiind afară, rămâneam singură în cohe, ca să întreţin focul şi să nu dea pe dinafară măruntaiele. Mamica şi bunica corăţau intestinele până rămâneau transparente şi nu mai aveau niciun miros. Mamica era tare pinţoşă (pretenţioasă). Bărbaţii căsăpeau de acuma carcasa porcului, alegând carnea mai grasă pentru cârnaţi. Slănina curăţită era pusă în coveţi, la saramură. Carnea pentru cârnaţi era tocată şi pusă în căţâne (castroane din lemn) mari. Coastele erau tăiate, fripte, aşezate în borcane şi acoperite cu unsoare, ca să nu intre aerul. Dărăburi (bucăţi) de carne erau puse şi ele la fript, urmând acelaşi drum, în borcane mari de sticlă. Pe vremea aceea nu erau frigidere. Din bucăţi mai mici de slănină se frigeau jumerele. Urmau cârnaţii, călbaşii (caltaboşii), thişca (sângeretele) şi toba.
Atât de prinsă eram cu sarcinile date de adulţi, încât nici nu am băgat de seamă că începuse să ningă încă din seara trecută, când cu toţii am picat frânţi, neputând mânca mai nimic din bunătăţile de la cina porcului. Abia a doua zi, când să mărg la şcoală, căci era ultima zi de cursuri, am călcat pe neaua proaspătă. Lăsam urme, iar bocancii mi se păreau groteşti, încălţări de băieţoi, nu de viitoare domnişoară! Îmi trăgeam cu năduf căciula tricotată din lână de oaie, care mă înţepa. Nu am avut putere să o rog pe mama, să nu mă mai silească să port căciuli tricotate de mătuşa Anica, căciuli cu forme ciudate, cum nu aveau alţi copii. Datorită fanteziei mătuşii fusesem poreclită Regina Broaştelor. Dar… întrebaţi-mă dacă am avut curajul să o înfrunt vreodată pe mama!
Primisem vacanţa şi aromele Crăciunului pluteau în aer. În sfârşit venise şi sora mea acasă. În prima zi de vacanţă a trebuit să spargem nucile pentru cornuleţe, pentru sucitură (cozonac) şi pentru foile umplute cu nuci şi smântână. Aşteptam cu nerăbdare să se trezească şi Ita, alias Valy sau Ana, cum îi spuneau noii săi colegi. Aşa sunt fericiţii cu două nume, au dublă personalitate şi fug dintr-una în alta, după cum îi taie capul. Era ora 12 şi ea nu dădea semne de trezire. Primisem de cu seară avertismentul să o las să doarmă. Aşa că mi-am descărcat furia pe nuci. Într-un târziu a apărut şi ea. Normal, toată lumea o cocoloşea, că deh! fusese plecată! Nu era cazul să fiu bosumflată numai pentru atâta lucru.
Mama pregătea aloatul pentru coptăturile cu moşina, adică pentru biscuţii de casă. Apoi, urmau cornuleţele frământate cu unsoare şi umplute fie cu silvoiţ (magiun), fie cu nucă sau rahat. Mai făceam turte tăiate cu paharul de vin, deasupra puneam silvoiţ şi apoi aşezam peste ea o altă turtiţă, pe care o decupasem cu degetarul. Acestea ar fi uscăturile. Veneau la rând foile cu sale-cale (amoniac). Care puteau fi umplute cu cremă albă, din lapte, fărină şi vanilie. La această cremă se adăuga cacao, ea avansând la rangul de cremă de cacao. Apoi se mai umpleau cu silvoiţ amestecat cu nucă măcinată sau amestecat cu cacao şi fohoi (scorţişoară). Urma prăjitura televizor, cu un pandişpan în mijloc, prins între două foi preparate cu sale-cale. La şcoală învăţasem să facem ouţe din biscuiţi (trufe), pe care le tăvăleam în nucă. Ele nu lipseau niciodată, înveselind tava cu prăjituri. Oricât de colduşă (săracă) ar fi fost gospodina, sub patru feluri de prăjituri, başca… cozonacii cu nucă, brânză şi rahat… nu se putea! La noi, acasă, erau cel puţin opt feluri. Ce pot să mai adaug? Veniţi a corinda, dacă mai ştiţi colinde şi de aveţi traiste cu baiere! Dacă veţi intreba: Veseli-te gazde? răspunsul va fi: Veseli, veseli! Crăciun Fericit!
