Corina Dănila, o moldoveancă frumoasă, ambitioasă și foarte determinată merge mai departe alături de dragostea ei, televiziunea, care este marea ei familie. Muncă în echipă o face fericită și îi da un sens în viată, insă, din când în când, mai iese de pe “ sticla” și intră direct pe scena…la Teatrul Metropolis. Aici poate fi găsită în piesă “ Paganini” într-o comedie savuroasă alături de nume importante din lumea teatrului. Timpul liber îi este, insă, acaparat aproape în totalitate de marea și adevărata ei dragoste, fiica ei, Rianna – o relație mama-fiica, al cărei cordon ombilical este incă intact…
Săru-mână ! Ce mai faci Corina?
Bine, multumesc de intrebare. Moderez emisiunea „Ieri-Azi-Mâine”, care se difuzează în fiecare vineri, în direct, pe TVR2 și online pe TVR+ (www.tvrplus.ro) , timp de 100 de minute, începând cu ora 15.50, oe României, insa joc și la teatru, mai precis la Teatrul Metropolis, în piesa „Paganini” scrisă și regizată de Mick Davis (cel care a făcut filmul „Modigliani”), un regizor scoțian, cu o carismă aparte. Fac parte dintr-o care echipă fabuloasă de actori : Gelu Nitu, Mihai Gruia Sandu, Ana Ciontea, Claudiu Bleont, Virginia Rogin, Elvira Deatcu și mulți alții, în rolul titular fiind Tudor Aaron Istodor (fiul Maiei Morgenstern și al lui Claudiu Istodor), cu un decor aparte semnat de Dragoș Buhagiar, o piesă ca un film, cu coloană sonoră superbă (capriciile lui Paganini, în interpretarea lui Alexandru Tomescu!!!) Eu o joc pe Teresa Paganini, mama compozitorului.De asemnea mai pot fi vazuta si la Teatrul Elisabeta, în „O căsnicie liniștită”, adaptare după „Private Lives” scrisă de Noel Coward, cel de-al doilea cel mai jucat autor britanic după Shakespeare, o comedie de limbaj și de situație, cu umorul britanic cunoscut, alături de Silviu Biriș, Doina Antohi și Ștefan Ruxanda (care semnează și regia). O comedie savuroasă, pe care ne-am bucura să o putem prezența și românilor din diaspora! În rest, repet și în alte proiecte teatrale, insa, cel mai mult trăieșc viața, cu tot ce oferă ea!
Ai făcut parte din generația de crainice de după revoluție…de ce ai ales această carieră și ce amintiri ai din aceea perioadă?
A fost o pură întâmplare, faptul că s-a scos la concurs un post de crainică și, la insistențele mamei mele, m-am prezentat, l-am susținut și…l-am luat! Apoi, m-am indragostit…de televiziune!(râde). M-am “ zidit” în munca…iubesc munca în echipă. Mă uit și acum în jur la colegii mei, la cei care cred în meseria asta, la cei care au muncit pe bune, cu chef, cu inimă. De la unii am învățat lucruri importante, de la alții am primit sfaturi, câțiva îmi sunt chiar prieteni. Sunt obișnuită să le văd figurile, știu, fără vorbim, cum se simt în ziua aia, bănuiesc ce probleme au lăsat acasă si le știu îngrijorările. Nu prea vorbim despre asta, avem altă treabă. Am ajuns să ne cunoaștem atât de bine, incat nu mai e nevoie de cuvinte… Mă uit la ei, sunt oamenii mei, oamenii “de direct” și mintea îmi fuge la emisie. La momentele în care “crapa” aparatura, la defecțiunile de sistem, la secundele atent cronometrate, la clipa când unuia dintre noi i se face rău, la clipa când invitatul se prăbușește de pe scaun, de emoție, la desfășurătoarele schimbate “din mers”, la tensiunea telefoanelor care ne joacă feste taman în timpul unei transmisiuni, la casetele care se blochează, la căldura care ne omoară în studio, la emoțiile noastre, la nervii pe care îi depozitam în stomac atunci când nu reușim ceva… Pentru astea nu sunt nici regulamente, nici legi. Nici paragrafe speciale. Nici manuale. Și, totuși, ne iese! Ne reușesc emisiuni care încânta publicul telespectator, pentru că asta e datoria noastră – să facem publicul să se simtă bine.
Știu că ai terminat Academia de Teatru. Cum se împăca cariera din teatru cu cea din televiziune?
Am terminat Academia de Teatru și Film „ILCaragiale”, așa se intitula atunci fostul IATC și actualul UNATC… E dificil să le duci pe amândouă și, o bună bucată de timp, atât cât am fost la știri, nu am putut să o fac.De aceea am ales știrile! Era și lipsit de deontologie să transmit diverse aspecte legate de politica vremurilor și de politicieni, de la Guvern, Parlament sau Președinție…iar seara să joc la teatru! Nu se face! Apoi, întorcăndu-mă la divertisment, am putut să-mi reiau și activitatea teatrală.
Ești o femeie frumoasă…crezi că faptul că mamă natură a fost generoasă cu ține, te-a ajutat în carieră? Este frumusețea un atu sau, uneori, poate fi un impediment?
Este…ce este!(râde). Important e să reușești să-ți gestionezi situațiile în care frumusețea poate fi un impediment. De multe ori însă, trebuie să recunosc, mi-a fost utilă – o spun fără falsă modestie. (râde)
Ce faci în timpul liber?
Hmmm… îl vânez!(râde) Nu prea am timp liber – fiică-mea l-a acaparat aproape in totalitatel! Și e normal să fie așa, pentru că ne gestionăm timpul în așa fel, încât să fim cât mai mult tomp impreuna. Cordonul ombilical încă exista…(râde)
Ai o fata frumoasă, doar seamănă cu mama, nu-i așa? Crezi că va alege o carieră în teatru sau TV?
Mulțumesc frumos. Deocamdată este în clasă a VII-a, ne pregătim de examenul la liceu, un moment important în drumul pe care-l va alege mai departe, în viață. Este pasionată de limbile străine și de fotografie. Dar descoperim împreună, ușor, ușor, ce o încânta și ce nu. Timpul insa, va decide…
Realizezi emisiunea Ieri – Azi – Maine…de ce ai ales acest tip de emisiune? Esti o persoana nostalgica?
Am plecat de la expresia: „Ars longa, vita brevis” (Arta este lunga, viata este scurta). M-am dus cu gandul intr-o mie de parti… De la indiferenta fata de inaintasi, fata de pastratorii valorilor romanesti, pana la distrugerea patrimoniului cultural. Toate acestea le traim intr-un iures zilnic, fara dorinta de a mai intelege si a simti. E drept ca ne indepartam zilnic de sensul valorii in multe domenii, chiar si in cultura. Si totusi, daca astazi cuvantul „valoare” pentru multi se rezuma, din pacate, la bani, el continua sa functioneze pentru altii drept pretuire in zona culturala. Dar cand vedem ca reperele ni se altereaza zilnic, ca zidurile noastre de sprijin se prabusesc… de 27 de ani incontinuu, ca nu mai stim ce se intampla cu noi, la ce sa mai apelezi? Sau la cine? La Arhiva Televiziunii Romane si la pastratorii valorilor autentice romanesti, oameni deosebiti care au povesti incredibile de spus, alaturi de modele reale de astazi. Iar noi toti cei care mai credem inca in idei si in experienta dezvaluita, ar trebui sa devenim depozitarii acestor povesti, pentru ca toti acesti oameni ne pot ajuta sa intelegem incotro ne indreptam ca neam. Iar imaginile din Arhiva Televiziunii Romane sunt inca o data dovada faptului ca geniile si elitele creeaza si desavarsesc un neam. Asa s-a nascut in octombrie 2014, emisiunea „Ieri-Azi-Maine”.
Ai fi vrut să fi făcut altceva ceva în trecut și nu ai putut? Ceva regrete?
Sincer, poate vei fi surpins, dar nu regret nimic din ce am făcut în trecut. Tot ce am făcut în trecut a fost cu adevăr și cu simțire și, chiar dacă au fost greșeli, ele sunt ale mele și mi le asum. Toți gresim…totul este să învățam din greșeli.
Te-a bătut vreodată gândul să emigrezi? De ce ai ales totuși să rămâi în țara?
Nu cred că aș putea să stau departe prea mult timp. Poate, dacă, pentru fiică mea, drumul în viață ar duce pe alte meleaguri, aș fi în stare să emigrez, însă nu definitiv. În nici un caz, definitiv! Inima mea este în România, așa cum este ea, și cu bune și cu rele…
Ce te face fericită? Ce înseamnă pentru tine fericirea?
Fac parte dintre cei care cred că toți am venit pe lumea asta pentru a găsi o cale spre adevar…nu spre fericire. Nu contează drumul pe care ți-l alegi, fiecare are sau orbecaie să găsească o cale în labirintul către această Golgota a Adevărului și pe care ne purtăm propria cruce. Mă sperie însă, existența atâtor cârcotași de conjunctură, a urii dezlănțuite din senin, fara vreun motiv anume, a ignoranței crase a celor care, odată ajunși într-o funcție, hotărăsc cu zâmbetul pe buze care trebuie să fie drumul tău, crucea ta, chiar că neam, că țara. Sper să ne găsim drumul! Drumul către adevar…
