SOIMARU-CARTI-wb

SOIMARU-CARTI-wbDoua carti de Vasile Soimaru- Un mare patriot Basarabean contemporan-
L-am cunoscut pe Vasile Soimaru cu prilejul lansarii la Bucuresti a cartii “Cotul Domnului-1942.” Desi mi-am dat seama de valoarea cartii, am amanat lecturarea ei atenta fiind prins de multe si mici obligatii ale momentului… O vizita recenta in Basarabia m-a adus insa din nou fata in fata cu acest mare Roman, originar din Cornova Basarabeana.
…Am ajuns in satul Cornova din mijlocul Basarabiei cu vechiul meu prieten George, care s-a nascut la Dereneu, un sat vecin si unde inca mai are rude din neamul… Soimarestilor.  Am petrecut prima zi de Paste la batranul cornovean Gheorghe Soimaru; un om senin cu chip frumos si ochi albastri care ne-a recitat poezii patriotice romanesti invatate la scoala primara inca inainte de razboi.  Nu stiu ce le-a spus batranul copiilor sai, dar stiu ca a crescut o familie de patru copii patrioti.  Iar Vasile, fratele cu 20 de ani mai mic, este autorul celor doua carti pe care le semnalez in aceasta scurta recenzie…
Se spune ca Dumnezeu ii incearca din greu pe cei care-i iubeste. Acestia sunt marcati, sunt uneori salvati si deseori jertfiti, dar intodeauna sunt cei meniti sa aduca salvarea neamurilor lor.  Romanii Basarabeni au fost trecuti prin foc si sabie, prin siberii inghetate si deserturi fierbinti, prin paduri nedefrisate si mine sub-pamantene, prin iaduri si purgatorii, pentru ca azi se se ridice deasupra tuturor vitregiilor si sa reprezinte faclia reinvierii romanismului.  Am cunoscut mai multi asemenea Romani Basarabeni.
Profesorul si scriitorul Vasile Soimaru si-a regasit identitatea etnica si a pornit la redescoperirea radacinilor, a extinderii si a menirii neamului sau romanesc. El isi regaseste confratii peste tot inauntrul si in jurul Romaniei si ajunge pe urmele lor pana in… stepa Calmuca. Aici la Cotul Donului si la buza Stalingradului, sute de mii de ostasi Romani strajuesc si azi in lumea spiritelor la hotarul de rasarit al neamului. Contempland osemintele acelor martiri, Soimaru a purces la scrierea cartii Cotul Donului.
      
‘Cotul Donului-1942’ este o carte cutremuratoare si inaltatoare.  In pofida sortii nemiloase, aici Romanii au luptat vitejeste si si-au facut datoria pana la ultima suflare.  Si desi razboiul a fost pierdut, acei ostasi care si-au sacrificat vietile la la portile rasaritului sunt adevaratii invingatori ai marei inclestari care a avut loc la mijlocul veacului trecut. Aici, ostasii nostri au murit eroic!  Nu am cunoscut personal inclestarea pe viata si pe moarte a marelui razboi, dar uneori simt ca sufleteste si azi continui sa lupt in acel razboi. Si simt deasemenea ca sutele de mii de romani care s-au jertif, au murit ca natiunea noastra sa iasa invingatoare. Si sunt convins ca natiunea Romana va invinge!
Vasile Soimaru a facut trei pelerinaje la Cotul Donului.  El s-a simtit ranit ca roman sa constate ca Germanii, Ungurii, Italienii au tratat cu Rusia, au adunat ramanasitele ostasilor lor, si au ridicat cimitire frumoase si monumente impunatoare in memoria lor.  Romania si-a uitat insa eroii si continua sa-i uite si sa-i neglijeze si astazi. De fapt, conducerea romana de ieri si de azi  pare hotarita sa-si neglijeze eroii si chiar sa-si ucida sufletul…
Vasile Soimaru a vizitat zonele unde s-au dat luptele si unde satenii i–au spus ca la fiecare arat de primavara ies la iveala oasele fratilor nostri martiri. Si nimeni nu le aduna! Nu exista nici macar o cruce inaltata de oficialitatile romanesti la locul sacrificului. In prima sa calatorie la Cotul Donului, confratele Vasile a improvizat o cruce din crengi gasite la fata locului, i-a atasat un mic tricolor, si a implantat-o pe locul unde ostasii Romani s-au opus cu piepturile tancurilor Sovietice…  
Cartea, tiparita la Chisinau, (in 2012-editia I-a, in 2013-editia a II-a), este o lectura succinta, dar o mare lectie de Romanism, si totodata, o palma usturatoare data clasei politice de la Bucuresti.
** *
Fratele Soimaru a strabatut in lung si in lat toata tara romaneasca de la Nistru pan’la Tisa.  Apoi, din aceiasi dragoste pentru neam, s-a inversunat sa viziteze si comunitatile romanesti din jurul si din afara Romaniei. De la Cotul Donului el s-a dus la Romanii de la poalele Muntilor Caucaz, a cutreerat Ucraina, a ajuns la Romanii din Maramuresul istoric de la nord de Tisa, a vizitat comunitatile romanesti din Ungaria, Bulgaria, Serbia si Macedonia si deasemenea pe cele Macedo-Romane in Grecia.  In plus, in cautarea confratilor instrainati, soimarul nostru a vizitat si alte tari intre care Statele Unite si Canada. (Am fost surprins sa constat ca intr-o fotografie facuta de el la Campul Romanesc din Hamilton, Canada, apar si eu intr-un grup de participanti la o intrunire romaneasca).
 
In toate aceste pelerinaje Soimaru a facut mii de fotografii din care a selectionat peste o mie de planse color pe care le-a tiparit pe cont propriu si pe cheltueli personale.  Impresionanantul album (editia a II-a) a aparut in 2014 la editurile Serebia din Chisinau si Magic Print din Onesti.  Lucrarea este impartita in 14 capitole geografice si fiecare regiune este insotita de explicatii. Predomina fotografiile de biserici, diverse monumente, case si interioare de case, peisaje locale, familii si numerosi romani intalniti de autor peste tot pe unde a cutreerat.
In cautarea confratilor sai, Vasile Soimaru a parcurs un sfert de million de kilometri pe diverse trasee din jurul Romaniei, trasee realizate in cateva etape si in decurs de 12 ani (2002-2014). A facut acest pios sacrificiu ajutat doar de familie si de cativa prieteni. Albumul etno-fotografic pe care l-a realizat este splendid si unic;  un  adevarat rechizitoriu la adresa politicienilor de la Bucuresti care nu numai ca nu l-au ajutat cu nimic, dar nici macar nu i-au raspuns la scrisori… ‘Romanii din jurul Romaniei’ va ramane ca o dovada de Romanism si un adevarat punct de referinta pentru neamul nostru la inceputul celui de al treilea mileniu…

PS: Si o neasteptata coincidenta. In ziua in care eu incheiam aceasta recenzie, Vasile Soimaru  participa la sfintirea unei troite la manastirea Comana din judeul Giurgiu in memoria ostasilor romani cazuti la Cotul Donului.