Sub îngrijirea și atenta coordonare a scriitoarei și traducătoarei Veronica Bârlădeanu din București, editura Ramura de Măslin a publicat de curând (decembrie, 2010) volumul-surpriză „Cu… și despre M.N.Rusu”. Volumul, pregătit de-a lungul mai multor ani de muncă editorială intensă, într-o totală discreție, a ajuns în mânile iubitorilor de carte și literatură, de la cenaclul „Mihai Eminescu” din New York, la mijlocul lunii decembrie, 2010. Între acoladele unui moment de rară emoție pentru criticul și istoricul M.N.Rusu, cartea a fost prezentată și discutată la ultima întâlnire, pe anul 2010, a cenaclului, în absența autoarei, care din motive de sănătate nu a putut fi prezentă la New York, la acest moment festiv.
Conceput într-o formă recuperatorie care aduce istoria trecută în clipa palpabilă a prezentului, „Cu… și despre M.N.Rusu” este – așa cum mărturisea autoarea cărții – „un semnal, sau poate o semnalare, socotind că restituirea cuvenită în toată dimensiunea ei trebuie să o facă istoricii literari și istoria literaturii”. Rodul unei activități de ziarist și reporter – pe care M.N.Rusu a avut-o timp de peste treizeci de ani, în România și mai apoi în Statele Unite ale Americii – volumul adunat și alcătuit de Veronica Bârlădeanu, definește pasiunea unui jurnalist care s-a implicat în istoria literaturii române într-unul din momentele cele mai delicate ale acesteia: perioada regimului comunist. Inductabilitatea acestuia față de dogmatismul politic aplicat, în general, culturii române, precum și refuzul de a se conforma „indicațiilor prețioase”, l-au scos din sfera servilismul de partid, într-un ricoșeu cu efect de bumerang. A preferat să exploreze, ca un exilat extra muros, conurile de umbră ale istoriei literare, dând la iveală nume și fapte de o importanță extremă pentru cultura românească. Amintesc, spre exemplu: Unirea Principatelor aflată în manuscrisele lui Dimitrie Ciocârlia-Matila, Diversitatea cărții, Istoria lui Del Chearo, Lucian Blaga, inedit – Jurnal vienez, Urmuz și istoria arhitecturii românești, Eminescu și spațiul mioritic, ș.a.
Cu ocazia lansării acestei cărți la New York, poetul Theodor Damian preciza că „Volumul, în afară că publică toate referințele la M.N.Rusu din dicționarele și istoriile literaturii române de până acum – ceea ce este o inițiativă extrem de binevenită – menționează și prezența acestuia în revista Lumină Lină, de la New York… Toate aceste referințe scot în evidență bogăția aportului său cultural, pe cât de intens în țară pe atât de intens în Diasporă, la crearea culturii române și nu numai, ci și la menținerea spiritului nostru românesc în America. Există și un capitol cu autografe, pe care Veronica Bârlădeanu le-a colectat de pe cărțile primite de-a lungul timpului de către M.N.Rusu. Capiolele cărții sunt aerisite, pe ici pe colo, cu poezii dedicate lui M.N.Rusu și îmi face plăcere să menționez că una dintre marile dedicații de poezie făcute, este poezia Doină, scrisă de marele meu mentor spiritual și poetic, Mihail Crama. Mi-a plăcut intuiția extraordinară pe care Veronica Bârlădeanu a avut-o, când a scris cartea despre M.N.Rusu… Primul titlu din volum este intitulat Un nume drept de respect. Pare oarecum banal, dar în cazul nostru această sintagmă are o semnificație cu totul aparte. Mircea este un om extrem de modest… mă refer la un anumit tip de modestie, care azi nu mai există, un fel de curent contra-cultural. Mai toți ziariștii își adună articolele publicate la ziare, pentru a le pune într-un volum, care va ajunge pe rafturile unei biblioteci… Mircea putea să facă aceasta de foarte mult timp, dar nu a făcut-o! El a avut puterea aceasta de a merge contra curentului cultural… și vă menționez câteva reviste care au fost principalele arene de luptă ale lui Mircea, în România: Luceafărul, Viața Studențească, Amfiteatru, Săptămâna, România Literară, Viața Capitalei și alte publicații cum ar fi Almanahul Coresi, Brașovul Cultural și Artistic, Manuscriptum, Dialog, Astra, Caiete de Literatură, Cronica și altele. M-am uitat la titlurile articolelor… oare exagerez spunând că sunt două mii?! Sunt de fapt trei mii și ceva… Aceasta este un fenomen! De ce nu a mai publicat o altă carte, după debutul cu Utopica? Pe deoparte este un mister, iar pe de altă parte este o înțelegere anume a lui, contra-culturală, despre rolul unui critic literar într-o cultură națională… Ceea ce a scris el a rămas, se vede și va fi acolo pentru totdeauna”.
S-a comentat apoi condiția jurnalistului de profesie, pe care a demonstrat-o și M.N.Rusu de-a lungul carierei sale, ocazie cu care Grigore Culian, directorul și fondatorul ziarului „New York Magazin” a precizat: „Este important că s-a amintit că d-na Bârlădeanu, autoarea acestei cărți, și-a început cariera profesională ca și reporter. De fapt și eu când am lucrat la Micro Magazin, unde pentru o perioadă a lucrat și M.N.Rusu, am făcut de toate: distribuție, reportaj, editare… Meseria de reporter în jurnalistică este cea mai grea, cea mai ingrată. Te poți duce în medii ostile, unde te poți alege cu orice ce… este o primă fază care te formează ca ziarist. Cred că am autoritatea să vorbesc despre ziaristului M.N.Rusu, pentru că am colaborat cu el încă de la începuturile mele când am fondat ziarul New York Magazin, ziar la care el s-a oferit să mă sprijine… nu erau bani, dar pe el îl măcina ideea de a ajuta o publicație!”
Au mai vorbit prof. Viorica Ciaprazi, jurnalista Mariana Terra („Romanian Journal”) și Alexandru Gotea. Ultima întâlnire literară a cenaclului „Mihai Eminescu” pe anul 2010, a fost încheiată printr-o scurtă alocuțiune a criticul și istoricul literar M.N.Rusu, la finalul căreia acesta le-a mulțumit invitaților, exprimându-și speranța că „d-na Veronica Bârlădeanu va supraviețui acestei seri, care îi va produce o imensă bucurie…”
