După Răzmeriţa din decembrie ’89, … mai ceva ca cea de la Ploieşti, dar tot atât de grozavă, povestită de Leonida, consorţii sale Efimiţa, ,,nea Iancu” a devenit mai actual ca-n vremea, când i s-a spus că a realizat ,,monumente, nu momente”.
Noi românii ne regăsim în Caragiale, şi-l regăsim în fiecare dintre noi, în marile ,,opintiri” ale istoriei.
Priviţi şi ascultaţi ,,cantitaţii” de la centru în perioada electorală, din toate colţurile ţării, şi veţi vedea ,,la scenă deschisă”, varianta modernă a ,,scrisorii pierdute”.
Ei se zbat, se jură, plâng pentru ,,enteresele” ţării, dar fură nu numai oul lui Zdreanţă, ci tot ce se mai poate lua. Au pus ,,lăbuţa”pe fondurile europene, fiindcă legea ei o frăîmântă, după bunul lor plac, sau … mai ,,mişto”, după cum vor muşchii lor!
Nae Caţavencu, cel care avea ,,Răcnetul Carpaţilor”, are azi posturi de televiziune, ziare, deh! ,,răcnete”, zbiară, strigă ,,prindeţi corupţii!”, dar când ,,neica de la DNA” îi flutură ,,plastografia”, plânge, devine umil, trece la o altă siglă şi culoare politică şi, atunci …,,imunitate parlamentară”.
Averile, cică nu sunt ale lui, ci moştenite de la ,,unchi”, ,,mătuşi”, din moşi strămoşi, ajungând până la Decebal (am avut unul în parlament mânjit cu pălincă şi cartaboşi…) şi BOEREBISTA (zice-se că de atunci au hrisoave cu … Munţii Vrancei, iar baba Vrâncioaia le-ar fi fost străbunică de sânge). Cu mare mărinimie ei îşi împart averile soţiilor, fraţilor, surorilor, cumnaţilor, pentru că vor intra în mănăstirile de maximă siguranţă.
Frunzele cad, ,,ce-a fost verde…s-a-n gălbenit…”, culorile de atâta soare (soarele dreptăţii!) se schimbă şi nu mai distingi portocaliul decât în spectrul curcubeului.
Trahanache, ramolit rău, vrea să rămână la putere, iar pentru aceasta este orb la tot ce se întâmplă, îşi poartă cu demnitate ,,coarnele” puse de Zoe.
Ghiţă Pristanda, după ce a strigat, ca prostu, ,,ieşi afară…” acum vede totul ,,curat murdar”.
Bucăţica Zoe are tot ce-i trebuie, a înzestrat-o Dumnezeu şi a intrat în topul, în fruntea căreia stă Elena lui Paris, cea care a adus nenorocie cetăţii lui Priam. A noastră, ,,coana Zoiţica, coana Zoiţica” de pe înălţimea tocurilor şi siguranţa cardurilor din poşete, e milostivă, dar muşcă la nevoie. Ştie că la ,,bau-bau” nu-şi poate etala farmecele şi de aceea, ,,eu te pun”, numai … să nu publici scrisoarea. Ea numeşte în posturi cheie
( … unde se află averile grecilor!) oamenii ei; îi îmbracă în portocaliu şi le dă drumul pe stradă. Cei care au strigat, pe gerurile iernii trecute, sunt nişte bieţi ,,ciumpalaci”, după zisele unui fost ministeriabil.
Nu-l cunoaştem încă pe Gagamiţă, cel trimis de la centru, dar, sigur, va fi ales şi ne va reprezenta, ne va fura dar … octombrie, până-n 2016. ,,Din primăvară până-n toamnă”, ai scris maestre!
Dăscălimea este prea ocupată cu dosarele de …, de …, pentru a mai putea striga şi ea. Acum se dă ceva din ceea ce i-a aparţinut prin ,,hrisoave” de pe vremea aceluiaşi Vodă.
Ei, aceşti apostoli, ,,îngeri trişti” au început să lucreze ,,altfel”, dar pe aceeaşi leafă, care, pare-se că abia după 2016, ajunge la cea care a fost ,,Speranţa-n zilele de azi, e singura tărie-n noi!”.
În învăţământ, după atâta reformă (22 de ani, … vreo 17 miniştri …) ,,lecţiile mergeau strună, nimeni nu învăţa nimic” (de la Barbu Ştefănescu Delavrancea … cetire!).
Cred că nicio categorie de bugetari nu au o leafă de mizerie ca dascălii. Apostolii neamului au fost minţiţi, au înghiţit promisiuni electorale, au ,,bâzâit” uneori, au revenit la catedră, au recuperat materia, chiar dacă s-a făcut ,,mult zgomot pentru nimic!”. Cei care ar trebui să audă au urechile umplute cu ceară, nu-i interesează ,,vocile” dascălilor lor. Unii şi-au cumpărat diplome, grade, doctorate de pe piaţa internă, dar şi de dincolo. Îşi pun în dosare ,,ţădule” de la universităţi care nu mai există, iar hârtiuţele din ţară sunt bune de oriunde dacă au menţiunea ,,proiect”. Ele fac dosarele ,,babane” şi aduc puncte în punctiada învăţământului românesc reformat. Doamne fereşte, să nu se ajungă la adunarea unor hârtii de pe stradă, pentru dosar, pentru ,,balenele în X volume, cerute de noul ,,bau-bau”, ARACIP, care verifică hârtii şi nu munca omului de la catedră. Dacă nu ai ,,proiect”, lecţia nu e bună, chiar dacă rezultatele se văd pe viu, fiindcă cei din corpul de control, cei trimişi de la centru sunt ,,bătuţi în cap”.
Se mânuieşte în învăţământ un nou limbaj de lemn, încărcat de neologisme (,,beţie de cuvinte”), care încurcă limba şi mintea o înţepeneşte.
În literatura română, accentul nu mai cade pe lectura cărţii, pe plăcerea de ,,a citi”, ci interpretare, după metoda … ,,ciorchine”, … ,,diamant” …
Marius Chicoş Rostogan, ,,dascăl prost” din lumea lui Caragiale, a ajuns astăzi dascăl modern, care ştie să ia totul de pe NET.
Pentru odraslele ,,de familie bună” se pune în mişcare o lume întreagă – ,,o lume nebună, nebună, nebună …” – şi, dacă dascălul cutează ,,a bucta” ,,puişorul”, a cărui mamă, mamiţă, mătuşă, bunică, naşă, vecină, cunoaşte pe cineva din ,,câmpul semantic” al ,,turbatului”, el trebuie, ,,musai” să corecteze nota, chiar şi ,,la morală” , altfel îl vor zbura la … Afumaţii de Sus, pentru a lua o gură de oxigen, sau, vor găsi ceva la dosarul personal, vreo faptă care a săvârşit-o el, ori înaintaşii lui.
Goe, cel din ,,căruţa lui Caragiale”, în dublu exemplar, are numai drepturi şi poate porunci chiar ,,să vină! trenul”. Pentru merite deosebite, ,,ca să nu mai rămână repetent” este răsplătit de mam’mare, de mamiţica, de tanti Miţa …
El, ca mâine va intra în parlament, va trece în zbor peste ,,bacalaureat”, va deveni Caţavencu. Dandanache, Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, ori Fănică Tipătescu şi-şi va alege, ca amantă, pe … Zoe şi, de aici ,,încă un pas” şi-l vom găsi cocoţat la … Vorba lui nea’ Iancu – ,,Fii român verde şi rupe mâţa-n două …”.
Am publicat, în vremea lui Caragiale de astăzi, mai multe articolaşe, pamflete, în diverse reviste şi mă întreb ,,OARE LE PASĂ?!”, conosolându-mă cu ,,ASTA E…”.
Din îndepărtata Australia, Ben Todică strigă, în diverse emisiuni, în ziare, în cărţi, ,,Trezeşte-te, popor român!”, dar … ,,Asta e…”. Andrei Mureşanu a compus pe vremuri o poezie manifest în care îndemna ,,Deşteaptă-te române!” şi … şi ne-au ales-o ca imn, dar tot ,,Asta e …”.
