Dusmanul poporului
Nici nu am pus bine piciorul pe pamant american ca mi s-a si spus ca sunt un alb european cu gura mare si ca trebuie sa-mi vad lungul nasului ca altfel o patesc pe pamantul fagaduintei. M-ama gandit ca e drept, vorbesc prea mult cateodata si le cam spun in fata, mai ales pe cele logice si adevarate, asa ca poate trag fermoarul ca doar nu-i tara mea, cat oi fi eu de imigrant.
Apoi am depus o cerere pentru o afacere personala. Intelesesem eu atunci, la inceput, ca in America trebuie sa fi antreprenor, sa ai un bizniz. Bineinteles ca am justificat cererea mea de tratament preferential (absolut legala) prin faptul ca sunt o minoritate. Membrii comisiei s-au uitat la mine ca la un strigoi vampir (ca ce altceva ar fi stiut despre Romania si romani?) si mi-au ras in fata. Desi romano-americani nu erau la vremea aceea nici o zecime din unu la suta din populatie, de unde minoritate? Nedumirit, am mai explicat o data cum sta statistica. Un amabil m-a lamurit gratios ca cererea mea “de minoritar” e o gluma buna, dar ca numai minoritate nu sunt. Atunci m-am prins, nu eram minoritate pentru ca eram alb european. Adica clasificat automat ca omul alb.
Pe masura ce m-am familiarizat cu istoria lumii noi am descoperit ca perceptia majoritara este ca a fost dominata de o clasa sociala subnumita WASP, white anglo-saxon protestant. La care s-au adaugat, de la clanul Kennedy incoace, WEC, white european caholic, si dupa cel de-al doilea razboi mondial, evreii americani care au devenit, la randul lor, din rasa semitica tot om alb. Adica Statele Unite sunt produsul unor capitalisti, imperialisti, rasisti albi cotropitori, asa cum am invatat din lectiile de socialism in scolile din invatamantul comunist romanesc. Uite ca aveau dreptate profesorii nostri, pentru ca unii americani gandesc cam la fel.
Am devenit peste noapte, eu, nou-venitul mistocar de Bucuresti, WRO, white Romanian orthodox, vrei nu vrei un om alb care trebuie privit cu suspiciune.
Au trecut decenii pana lupta surda dintre rase s-a accentuat. Odata cu istorica victorie in alegeri a distinsului domn Barak Obama, s-au reluat atacurile ideologice la adresa omului alb intre doua varste (middle aged white man) care conduce lumea politica, financiara si culturala din pozitia lui privilegiata. Domnul Obama, in contrast, a devenit modelul barbatului de stat modern, oratorial, echidistant, diplomat. Exponentul unui schimbari fundamentale la fata, colorizarea (the browning of) Americii in defavoarea omului alb.
A urmat apoi istorica vistorie in alegerile recente ale domnului Donald Trump. Un WASP mai WASP decat orice alt WASP. Bogat, spilcuit, guraliv, simpatic, badaran, inconjurat de femei frumoase, proprietar de zgarie nori, rasist, xenofob, misogin, si cate si mai cate belele i-au gasit mass media internationale. Din secunda in care s-a anuntat castigatorul, si nu castigatoarea, omul alb intre doua varste a devenit fara drept de apel un adevarat dusman al poporului. Care necesita o intreaga rezistenta organizata. Dusa la extreme. Intinsa pana la maxim. Cu scopul unic si determinat de a dezinfecta societatea. Colac peste pupaza a aparut si Steve Bannon cu a sa teorie despre genocidul alb ca sa puna sare pe rana. Sau pe limba. Aventurile cu actrite si curtezane ale celebrului producator de film Harvey Weinstein, caruia i s-au adaugat si alte nume sonore din lumea filmului si a politcii, au pus capac. Femeile, emancipate dintr-o data intr-un nou destin in paritate, s-au alaturat luptei de clasa, si dusmanul poporului unit sub stindard a evoluat intr-un singur portret-sablon: barbatul alb intre doua varste. Care produce tot raul din lume. Si trebuie cauterizat pana la tacere. Opozitia fata de presedintele Donald Trump s-a transformat intr-o incelstare ideologic-culturala cu adevaratul inamic. Barbatul alb intre doua varste trebuie inlocuit prin orice mijloace cu valorosi oameni de culoare si minunate femei. Numai prin aceasta epurare vom supravietui ca societate.
Am fost pus in diferite ipostaze in viata mea pe doua continente. Mai ales ca, prin natura meseriei, chiar trebuie sa joc un rol din cand in cand. Numai ca pana acuma nu am fost nicicand un dusman al poporului. Nu stiu daca sa ma mandresc, sau sa ma ascund intr-o gaura de sarpe.
