TUDOR PETRUT (los Angeles) – In marea schema americana s-ar zice cum ca nu intereseaza pe nimeni cu cine votam noi. Cica e o treaba privata, personala, de suflet, de morala. Un drept elementar care valideaza calitatea de cetatean (probabil ne-turmentat de atata politica si delicatese). Toate aceste notiuni nobile si caritabile si de bun simt exista pana cand preopinentul recunoaste ca ar intentiona sa voteze cu….Donald Trump! In acel moment delicat al existentei sale de votant cu simt civic , respectivul naiv descopera cu stupoare ca devine un paria al societatii, un bigot rasist care da mana cu Hitler pana sa treaca puntea economica-sociala a celor mai unite state din lume. In conditia sa de fraier lispsit de o minima intelegere a vremilor moderne, votantul Trump-ian devine un mostru falit care nici macar nu accepta simplul fapt ca socialismul de tip norvegian este net superior oricarei oranduiri din istorie, ca trebuie sa-si darame si zidul de la casa ca sa drea dreptul oricarui vecin s-o ia pe scurtatura – pentru ca n-are dreptul la privatiune cum nici America n-ar avea dreptul la granite pazite de un zid. Sarmanul mizerabil pe care l-a luat gura pe dinainte este rusinat de cei din jur pentru rasismul din cauza caruia nu sare in sus cand cate un infractor de culoare o ia pe coaja de la cate un politai. Nenorocitul care nu merita sa respire in sinceritatea lui de pe buletinul de vot trebuie neaparat sa plateasca taxe si impozite in exces de sumele regulate prin milioane de legi, pentru ca altfel demonstreaza ca e nepasator fata de scolile noastre, de militarii nostri impotmoliti in deserturile lumii, si de mii de alte programe sociale care decimeaza bugetul federal, statal, local. Pus la zid si infierat cu mandrie proletara, votantul domnului Trump (care nu e tovaras de nici un fel, domnul Trump) isi ia buletinul de vot prin corespondenta si pleaca sa se ascunda intr-un coltisor unde nu-l vede nici un spiridus unde pune degetul. Trebuia sa faca asta de la inceput, pana sa deschida gura si sa vocalizeze bazaconii si baliverne Trump-iene….
Pentru ca vedeti voi dragi alegatori, cine nu voteaza cu noi voteaza impotriva noastra (ca sa parafrazez o zicere vocalizata celebru de catre un personaj pe care-l juca unchiul meu Emanoil Petrut), pana acolo s-a ajuns in epoca corectitudinii politice care suna din ce in ce mai mult a limba de lemn. Si de aici si atractia mai multor categorii de alegatori catre sus-numitul magnat cu parul vopsit. Pentru ca dansul, in abulia sa cvasi-politic polpulista mai si zice lucrurilor pe nume, insiruind lipsit de tact prezidential niste chestiuni la care multi americani se gandesc, dar le e frica sa le spuna. Din motivele expuse mai sus, aceste persoane abjecte care formeaza aproximativ jummatatae din populatia celei mai dezvoltate tari din lume, se feresc deci sa recunoasca ca ar vota cu miliardarul cu cravate fistichii, de parca ar fi o boala care se ia. De aici si impasul politic si cultural al Statelor mai putin Unite. Lupta de clasa se ascute si nu mai avem mult pana sa ne incaieram doctrinar cu ochii la social-democratia europeana care este atat de functionala incat merita sa fie importata peste ocean. Partidul republican si mogulul care-l reprezinta in alegeri, insinuat in pozitia de candidat impotriva tuturor regulilor din culisele puterii, nu mai prea are suflare si se va auto-sterge din istorie lingandu-si ranile politice. Ceea ce va face visul american al noului secol o realitate: vom vota perpetuu democrat, nu o sa ne mai certe nimeni pentru ca nu ne dam cu programul (de guvernare) si n-o sa ne mai arate nimeni cu degetul ca pe niste scursuri ale societatii.
Pentru ca in presa trebuie sa fim impartiali (daca nu lucram in media americane, care nu-si ascund simpatiile) si pentru ca mai bine urmaresc meciul de fotbal american decat meciul de box cinic al dezbaterilor prezidentiale, ma aflu in impasul halucinant al intrebarii: dar eu sa spun sau sa nu spun cu cine votez? Ma uit imprejur si ma mai gandesc (vezi foto)…
