Pentru toți tibetanii de bună credință, Dalai Lama reprezintă încarnarea lui „Bodhisattva Avalokiteshvara!” (în bengali înseamnă „Domnul care se uită în jos”, iar în Tibet este cunoscut sub denumirea de Chenrezig). Mai este numit și Dalai Lama „Kundun”, adică „Prezență, lucru pe deplin demonstrat de faptul istoric al prezenței lui Dalai Lama în viața poporului tibetan, care a văzut întotdeauna în liderii săi spirituali și forța politică necesară conducerii. În contextul buddhist, „Bodhisattva” (în sanskrită: Bodhisattva; bengali: Bodhishotto, tibetană: Byang chub sems dpa; vietnameză: Bồ Tát; Pāli: Bodhisatta; thailandeză: Phothisat; japoneză: Bosatsu) înseamnă fie existență (bodhi) iluminată (sattva), fie ființă iluminată. O altă traducere ar fi ființă înțeleaptă. Fiecare fracțiune religioasă buddhistă înțelege expresia bodhisattva în moduri diferite, dar Buddhismul Mahayana se referă, în special, la o anume ființă iluminată care refuză să intre în nirvana, pentru a putea salva și pe alții. Eminentul profesor indian Ramjee Singh a declarat că Mahatma Gandhi a fost un Bodhisattva al secolului al XX-lea.
Unde și cum a apărut titulatura de Dalai Lama? Dalai este corespondentul, în limba mongolă, a lui Gyatso și înseamnă „Oean” (Da-le-i), iar Lama, în sanscrită, se traduce prin „Guru”. S-a afirmat adeseori că titulatura de Dalai Lama a fost instituită pentru prima dată de către faimosul conducătorul mongol Altan Khan, în onoarea celui de al III-lea Lama al Tibetului, Sonam Gyatso, în anul 1578. Este o ipoteză care nu a fost lipsită de discuții contradictorii. Totul a pornit, se pare, de la o confuzie făcută de către Altan Khan. Acesta l-a invitat pe Sonam Gyatso (pe atunci unul dintre cei mai proeminenți Lama ai Tibetului, de la Mănăstirea Drepung), în Mongolia, pentru a restabili legăturile spirituale și culturale cu Tibetul. Cuceritorul mongol, stăpân al hoardelor Tümet, conducea de fapt, toate triburile vestice ale Mongoliei. Era nepotul lui Dayan Khan, descendentul lui Kublai Khan (1215-1294), cel care a unit triburile nomade ale mongolilor Khalkha din nord, cu cele ale Chahars (Tsakhars) din sud. La sosire, Sonam Gyatso a fost salutat de către zeci de mii de mongoli, care-l așteptau… în frunte cu Altan Khan îmbrăcat într-o robă albă (care simboliza devoțiunea și afiliația acestuia la cauza dreptății universale). Se pare că Altan Khan fusese informat mai dinainte despre istoria religioasă a Tibetului, pentru că la sosirea marelui Lama Tibetan, l-a salutat cu cuvintele „Da-le-i”, traducerea literară a sufixului Gyatso – Ocean (care este substituit în textele engleze prin Înțelepciune), știind că și predecesorul său avusese acest nume, de unde și confuzia că ar putea fi vorba despre o succesiune sacrală de familie. Această confuzie „Da-le-i” a persistat transformându-se în greșeală, care a rămas atașată numelui tuturor reîncarnărilor ulterioare, ale Marilor Lama din Tibet. Mai târziu traducerile engleze ale textelor tibetane au preluat acest nume, transformându-l în „Da-la-i”, Dalai. Pentru actualul Dalai Lama, Tenzin Gyatso, această titulatură este rezultatul unei simple translații, așa după cum a și afirmat: „So I don’t really agree that the Mongols actually conferred a title. It was just a translation…” (Thomas Laird, „The Story of Tibet: „Conversations with the Dalai Lama”, p. 143. Grove Press, N.Y.). Mesajul pe care marele Lama Sonam Gyatso îl aducea cu el Mongoliei, era acela că sosise timpul pentru ca nomazii hoardelor de aur, adunați acum sub oblăduirea marelui Han Altan, să primească învățătura lui Buddha. Conform cu afirmațiile istoricilor Norbu, Thubten Jigme și Turnbull, Colin M. (în volumul „Tibet: An account of the history, religion and the people of Tibet”, p. 219. Touchstone Books, 1968, New York), după primirea acestor învățături sacre, toate jertfele și sacrificiile animalice au încetat, vechi zei au fost aruncați în tăcerea pulberii stepelor, războaiele au fost oprite și sinuciderea femeilor prin ardere la funeraliile soților a fost abolită. Lama Sonam a reușit chiar perfomanța de a elabora un edict, prin care se interzicea tradiția mongolilor de a aduce sacrificii de sânge. Asociarea cu puterea politică și militară a mongolilor, ce-și întindea mult sferele de influență peste Tibet, în ciuda Chinei, a conferit ordinului Gelugpa o putere seculară. Aici se concentra toată esența viitoare puteri sacerdotale a instituției Dalai Lama. Un Dalai Lama, după cum spuneam înainte, este reîncarnarea lui „Bodhisattva Avalokiteshvara”, dar în acelasi timp este și renașterea propriei lui persoane. De aceea se spune despre Dalai Lama că își schimba doar corpul! Până în prezent au fost treisprezece Dalai Lama, cel actual, al paisprezecelea, trăiește acum în exil, la Dharmashala în nordul Indiei. Ngawang Lobsang Gyatso (1617 – 1682), cel de al V-lea Dalai Lama a devenit memorabil, în istorie, pentru că a unificat Tibetul, cu ajutorul conducătorului mongol Gushri Khan, stăpân peste Kokonor (azi provincia Qinghai, din China). Următorii Dalai Lama, (de la al VI-lea Dalai Lama până la al X-lea), au avut destine ciudate sfârșind tragic înainte de a ajunge la vârsta majoratului. Unul dintre aceștia se crede că a fost asasinat, iar asupra celorlați planează încă suspiciuni despre modul în care s-au stins din viață. Cel de al XI-lea și cel de al XII-lea au ajuns să fie întronați dar, din nefericire, au murit la un timp scurt după ce au fost investiți cu putere. Pentru o perioadă de 113 ani din istoria Tibetului, autoritatea supremă va fi în mâinile unui Lama Regent. S-a sugerat uneori că această situație politico-religioasă ar fi fost cauzată de către influenții rezidenți imperiali amban (plural- ambasa, înseamnă în limba tungu manchu – vorbită în estul Siberiei și Manchuria – „mare oficial”, nume dat diferitelor titulaturi oficiale ale guvernului imperial Qing), care puteau controla Tibetul mai bine prin mâinile unui Regent, decât cele ale unui Dalai Lama investit cu puteri absolute. Ideea rămâne însă în umbra îndoielii și a unui mare semn de întrebare. Deși în timp s-a văzut cum acei rezidenți imperiali și-au pierdut încet influența și interesul în scena politică locală tibetană, (pentru aceștia exilul în Himalaya nu reprezenta altceva decât o evadare din stresul urbanistic al Pekinului și… îi putem compara, la un moment dat, cu rezidenții europeni dintr-un protectorat, sau colonie, cum ar fi Indiile britanice!), totuși nimeni nu a putut clarifica întru-totul cauzele morții a celor mai mulți Dalai Lama.
Ce se întâmplă când moare un Dalai Lama? Poate ați auzit despre descrierile macabre ale funerariilor tibetane. Morții sunt de obicei duși în locuri izolate de pe înălțimile munților, sau în povârnișuri ori prăpăstii adânci, sunt tăiați în bucăți și lăsați pradă intemperiilor naturii și animalelor salbatice. Pentru oricine acest ritual pare să fie foarte atrocitar, inuman și profanator. În spatele acestor acte funebre, se află însă o lungă și o puternică tradiție religioasă: se împlinește de fapt ciclul redării naturii a corpurilor moarte, care reintră în marele circuit cosmic. Am văzut și eu asemenea ritualuri, cu ocazia unei călătorii în sudul Tibetului, când mortul era dus pe o targă, acoperit în totalitate cu flori, spre o masă de piatră, în vecinătatea unei mănăstiri, unde sub cerul liber, membrele corpului fără viață erau dislocate, făcute bucăți mici și aruncate vulturilor, care veniseră cu zecile, pentru a finaliza ceremonialul funest. Nimeni nu plânge, nimeni nu se tânguie. Lacrimile sunt mute, reci, uneori lipsesc cu desăvârșire. Familia mortului privește spre cer la vulturii care acum purtau în ei, carnea celui decedat, ridicându-l spre zările albastre. Ei știu, adânc în inima lor, că undeva pe acești munți, în acea zi, un copil s-a născut, purtând ciudat în ochi lumina celui pe care l-au dat păsărilor drept hrană! Doar personalitățile mai importante, cum ar fi conducătorii religioși regionali, Dalai Lama sau membrii aristocrației tibetane sunt încinerați după moarte, cenușa lor fiind spulberată apoi în cele patru colțuri (identice punctelor cardinale) ale țării. Când Dalai Lama moare, conform tradiției himalayane Phowa, faculățile mintale ale celui decedat sunt transpuse noului corp în care acesta se reîncarnează. Sunt consultate apoi prezicerile „Oracolului Nechung”, după care se încep pregătirile pentru căutarea noului Lama.
Numit cu titulatura de Prea Sfinția Sa, actualul Dalai-Lama a fost recunoscut în iarna anului 1940, ca și „conducătorul spiritual al Tibetului” printr-o ceremonie oficiată în templul Jokhan din palatul Potala. El a fost primit în rândurile monahilor prin actul numit „taphue” adică tuns (tăierea părului), ritual care se preactică și în monasticismul Bisericii Ortodoxe, după care conform tradiției, i s-a dat un nou nume: Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso! Reacțiile Chinei au fost simțite imediat, acesta insistand pe diplomația forței și nu pe forța diplomației, în a trimite o „gardă de onoare” noului Dalai Lama, formată din trei mii de militari, la palatul Potala. Oricât de naivi ar fi fost tibetanii, se vedea clară intenția Chinei de a provoca o criză în guvernul de la Lhasa, care însă a înțeles subita „onoare”, evitând-o la timp, cu mult efort diplomatic și cu mulți, foarte mulți bani. Strâmtorat de zidurile Potalei, tânărul Dalai Lama în devenire, are timp doar pentru studiu, practici religioase, meditații și post. Călugării îl supraveghează strict, ținându-l cât mai aproape de spiritul legii, învățându-l tot ceea ce ar fi trebuit să știe, pentru a conduce spiritual. Copilul lama, trebuie să uite ce este dorul de mamă, de tată, de frate sau de soră. El trebuie să își uite și casa unde a crescut până atunci, substituind-o cu reședința palat Potala. De aceea, vizitele membrilor de familie sunt permise numai în perioada special pregătită pentru aceasta, de către mentorii lui spirituali! Odată ales, el nu mai aparținea spațiului limitat al familiei ci aparținea unui popor întreg, devenea expresia aparteneței acelui popor la universalitatea buddhistă! Instituția de „Dalai Lama” a devenit, peste secole, nucleul central al identității culturale tibetane. Astăzi, Tenzin Gyatso, cel de al XIV-lea Dalai Lama, este iubit și respectat ca un adevărat conducător spiritual dar și politic al poporului tibetan. Încă de la refugierea lui din Tibet, spre pribegie în India, acesta a pledat continuu pentru pace și non-violență, chiar și în fața agresiunilor manifestate deschis de către regimul comunist chinez, fapt pentru care a primit Premiul Nobel pentru Pace (în 1989). Rugăciunea tibetanilor este aceea ca soarele din zori, care răsare peste munții de deasupra norilor, să aducă cu el libertatea. De aceea astăzi pe drapelul Tibetului este înfățișat simbolic soarele răsărind peste munți, ca o promisiune mesianică!
