– Cum se vede România, in Anul Centenarului Marii Uniri, de la…celălat capăt al lumii?
– Cu riscul de a fi acuzat de nostalgie ne fondată – România la modul general, și România în Anul Centenarului Unirilor (să nu uităm ca pe lângă Translivania, au mai avut lot in 1918 unirea cu Basarabia în martie, și cu Bucovia în Noiembrie) – se vede frumoasă, magică chiar. Am fost puțin adus la realitate de un bun prieten, cantautorul Nicu Alifantis – care mi-a re-amintit ”Daniel, nu uita totuș că noi trăim niște realități dure, uneori.” I-am dat dreptate. DAR, imigranții români ca mine, care au părăsit România de multă vreme, văd lucrurile bune și pozitive. Distanța în timp și în spațiu (Australia este foarte departe față de Romania) ne face sa punem aceste lentile mai roze. Și poate asta e bine.
– Am aflat – de la Radio România Actualități – câteva lucruri deosebite despre modul cum ați sărbătorit Centenarul Marii Uniri in Australia, dar aș vrea să imi povestiți dumneavoastră câte ceva.
– Într-adevăr. Academia Australiano-Română pentru Cultură, a cărei menire este să promoveze, să susțină și să organizeze legături culturale între România și Australia, a organizat un eveniment la Biblioteca de Stat din Sydney, o instituție augustă, de prestigiu. Am reușit să adunăm aici pentru prima data în istoria diasporei românești de la antipozi, unii din cei mai buni și mai talentați artiști care trăiesc aici – între care soprana Adriana Paul, violonista Aliona Cigulea (originară din Chișinău), actorii Cătălin Anastase și Tug Dumbly (ultimul câștigător al multor premii de interpretare poetică, care a recitat Glossa lui Eminescu în engleză, bineânțeles, la parlamentul statului New South Wales – dar asta e altă poveste)… Apoi pianistul Gabriel Onțanu, cantautorul Daniel Reynaud, scriitorul și editorul George Roca, excepționala coregrafă Cristina Iordadche Yeo și grupul de dansuri românești de la Sydney Dance Rhythms.
Publicul numeros, sala a fost arhiplină, a gustat din plin evenimentul, al cărui sumar a fost preluat și de TVR Internațional, ca și de Corina Dobre în emisiunea ei Corespondent TVR. Ambasadoarea României în Australia și Noua Zeelandă, Nineta Bărbulescu, a vorbit despre semnificația istorică a Anului Centenar. Au mai fost presenți și Iulian Nițu, Consulul General al României la Sydney, ca si alte personalități, cadre academice, oameni de cultură de origine Română dar și Australieni get beget. De aceea, evenimentul a fost bilingv atât în limba română cât și în engleză.
– Am terminat recent un doctorat intitulat “Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”, in urma căruia am aflat că Poe – daca ar fi avut posibilitatea să opteze – a mărturisit că POEZIA ar fi fost prima sa opțiune. De ce Daniel Ionita a optat definitiv pentru poezie? Sau, formulând altfel, de ce Daniel Ionita nu a renunțat niciodată la poezie?
– Interesantă întrebare! Discutam acum 3 ani cu regretatul romancier și poet brașovean Daniel Drăgan, care îmi mărturisea regretul de a nu se fi dedicat poeziei decât tărziu, în cariera lui de scriitor. Personal, pot spune că am fost fascinat de literatură în general, dar total cucerit de poezie încă de mic copil. Părinții mei, oameni cu educație medie, erau cu toate acestea împătimiți cititori de literatura bună. Aveam o bibliotecă uriașă și foarte variată pentru o urbe bucureșteană, și o familie ne academică. Tată meu recita poezie de factură religioasă (Costache Ioanid, Traian Dorz, Vasile Militaru), iar mama era (și este încă) pasionată după marea poezie românească, de la clasici și moderni, la contemporani. Am simțit încă de mic că înțeleg și apreciez poezia. Dacă ni se dădea la teză analiza literară a unui poem (ceea ce s-a întâmplat de câteva ori), luam notă foarte mare (9 sau 10) fără să fi citit altceva decât poemul în sine. Dar ceea ce m-a „fixat” pe partea poeziei a fost, fără tăgadă, faptul că am editat și tradus peste 120 de poeți și peste 150 de poezii, din marea poezie românească, de la Alecsandri și Eminescu până la contemporani ca Ana Blandiana, Ioan Es Pop, Nora Iuga, Adrian Popescu sau Mircea Cărtărescu, ca și toți ceilalți poeți importanți dintre aceste două extreme. Această muncă a fost însumată în volumele Testament – Antologie de Poezie Română (acum se lucrează la ediția a treia) publicate de Editura Minerva, ca și o ediție specială apărută în Statele Unite anul trecut. Această muncă a cizelat, zic eu, talentul meu poetic, și a dus la volumele proprii: Agățat Între Stele (Minerva 2013), ContraDicție (Pim 2016), Insula Cuvintelor de Acasă (Limes- Cluj 2017). Ca și publicarea a două poezii ale mele în limba engleză, într-o importantă antologie de poezie contemporană Australiană, publicată de prestigioasa editură de poezie din Sydney, Puncher & Wattmann in 2016.
– Cum s-a nascut ideea Academiei Româno-Australiene?
– Scânteia ideii a venit de la scriitorul și redactorul român din Sydney George Roca (editor, intre altele la Confluențe Literare, Pro-Litera, și alte reviste print și on-line ale scriitorilor români din Romania și din afară). În Octombrie 2014 la Old Vienna Caffe din Sydney, am adunat un grup de actori, scriitori, artiști plastici, editori de carte, cadre universitare, și idea a prins imediat. Membrii fondatori sunt, printre alții, Associate Professor Dr. Daniel Reynaud, Dr. Carolyn Ricket, actorii Clara Vodă și Bogdan Vodă, scriitorul George Roca, subsemnatul și alții. Au devenit membrii ai academiei, între timp, istoricul și criticul literar Alex Ștefănescu, cantautorii Nicu Alifantis, Adrian Ivanițchi și Cătălin Condurache, actrița Manuela Hărăbor, și alții. Cu toți aceștia colaborăm activ la evenimente culturale organizate de Academie atât în Australia, în România cât și în Statele Unite ale Americii, unde de asemenea am avut evenimente și avem mebrii. Cum am mai spus, țelul important al academiei este organizarea și promovarea de evenimente și proiecte culturale în ambele direcții și cu participare atât românească cât și australiană.
– Ce proiecte aveți in anul Centenarului Marii Uniri si in perspectiva apropiată?
– Da, Anul Centenar este cel cară domină calendarul meu personal cât și al Academiei. Avem déjà spectacole similare cu cel din Sydney, programate pentru Brisbane, și apoi Adelaide și Melbourne în Australia. Dar mai avem un spectacol de muzică și poezie gen cabaret, intitulat Mahalalele Bucureștilor, ce va avea loc în Septembrie acest an, ca și un spectacol de colinde și poezie spirituală românească „Daruri de Crăciun”, care bineânțeles va avea loc în decembrie acest an. In România, la târgul de carte Gaudeamus, Academia Australiano-Română – în parteneriat cu Editura Minerva – va lansa volumul Testament – Anthologie de Poezie Română ediția a treia, de care déjà am amintit. Vor participa, pe lângă redactorul șef al editurii Minerva Ana Munteanu, criticul Alex Ștefănescu, actrițele Ada Condeescu și Mihaela Hărăbor, eu ca editor și autor principal, etc.
– O parte din acest interviu se va publica dincolo de Atlantic. Ce mesaj ati avea pentru cititorii de peste Atlantic ai acestui interviu?
– Sunt un mare fan al comunităților românești din SUA. La lansarile, în 2017 la Atlanta, Chicago și New York, ale volumului meu Testament – Anthology of Romanian Verse (American Edition) am reușit să trăiesc pe viu entuziasmul, profesionlismula și mare generoziate pe care românii din comunitățile cu care am avut de aface, au venit, ne-au susținut, au participat activ. În fond era un eveniment al cărui protagonist principal nu era un American, sau un roman din America, ci unul tocmai de la capătul lumii, din îndepărtata Australie. Am cunoscut oameni minunați acolo – cum ar fi familia scriitorilor Carmen Firan și dr. Adrian Sângeorzan din New York, pe inimoasa și talentata scriitoare din Chicago Alina Celia Cumpan (inițiatoarea campaniei Romania 100), pe editoarea și poeta Nuța Istrate Gangan, pe Dr. Mircea Suciu, directorul Institutului Cultural Român din New York, ca și pe asistentul acestuia dl. Răzvan Dinu (cu care am colaborat excelent la lansarea Testament la New York) cu părintele George Acsente de la Biserica Sfânta Elena din Lilburn (GA) care a găzduit una din lansările mele de carte, pastorii Radu Ștefan și Nicu Butoi, vechi prieteni, cercetătoarea Dana Costin-Stelian de la Loma Linda University, Avi Grigorescu – un eminent architect din Los Angeles, premiat de mai multe ori pentru proiectele lui, doctorii Camelia și Ovidiu Dumitrescu din San Francisco, Carmen Paraschiv și Marian din Long Island, profesoara Smaranda Livescu – Atlanta, Gabriel și Camelia Ioniță (simplă conicidență de nume) din Chicago și mulți alții. Le admir entuziasmul și energia pe care o depun, atât pentru integrarea în marea cultură Americană, dar și pentru că au rămas și români, în acelaș timp – și fiecare în felul lui depune eforturi pentru reprezentarea adecvată a celor mai bune aspecte ale spiritului românesc peste Atlantic. Ei reprezintă o sursă de inspirație pentru noi, românii din Australia, care suntem mai puțini, dar încercă să le emulăm/imităm energia și entuziasmul.
Interviu realizat de Ioan Iacob