De-ale Luminiţei

cum au primit românii ziua de 1 decembrie…

Cei 2.000 de agenţi de ordine însărcinaţi cu protecţia preşedintelui şi premierului au reuşit o captură de zile mari: 34 de bricege şi cuţite cu care participanţii urmau, probabil, să-şi taie “pita şi slana”
Ziua Naţională a României a debutat la Galaţi cu o burniţă măruntă şi cu o apatie gene­rală, dat fiind faptul că în noaptea precedentă s-au desfăşurat petreceri stra­dale, cu carnaval, muzică, mititei, vin şi ţuică fiartă. Gălăţenii care locuiesc în centrul oraşului au fost treziţi de Imnul naţional şi de spectacolul paradei militare, care a dat un aer de sărbatoare zilei de 1 Decembrie. Oamenii au declarat cu sinceritate dezar­mantă că simt “cumva” o emoţie “pe undeva”, dar că nici vorba de bucate pe masă şi reuniune de familie pentru că “facem rezerve pentru Crăciun” şi, “la urma urmei, e greu să fii patriot cu burta goală şi cu datorii la întreţinere”. Cei mai mulţi au dovedit a şti despre “Marea Unire de la 1918” faptul că “atunci Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramu­reşul s-au unit cu România”, dar unii încă mai cred că “1 Decembrie simbolizează ziua liberă” sau că “acum mai mult timp ge­neralul Cuza i-a făcut pe români să îşi dea mâna peste ţară”.
George Mirea face parte din acea categorie de români care şi-ar dori din tot sufletul să simtă cu adevarat o emoţie, precum americanii de ziua lor: “Ar trebui să sărbătorim aşa cum fac americanii de 4 iulie, dar ei îşi permit să petreacă. Suntem prea săraci şi amărâţi să fim patrioţi, să ne exprimăm patriotismul. Să petrec cu familia? Hmm, poate aşa ar trebui, dar nu, nu sunt în stare să fac rost de bani pentru un televizor. Am lucrat la CFR, am 44 de ani şi am ieşit la pensie pe caz de boală”.
Ieşenii nu au acordat o prea mare importanţă Zilei Naţionale, fiind mai degrabă preocupaţi de problemele cotidiene şi bucu­roşi că au o zi liberă. De altfel, nici autorităţile locale nu au manifestat un interes deosebit, organizând doar o defilare în centrul oraşului, fără prea mult fast, motivând că nu dispun de fonduri pentru mai mult. În faţa Statuii Independenţei s-au adunat aproximativ 1.000 de ieşeni, care au venit să îi vadă pe soldaţi. De altfel, în piaţă au fost prezenţi mai mult bătrâni şi părinţii soldaţilor. Cei mai mulţi au declarat că vor rămâne acasă pentru a se odihni.
Pentru a participa la sărbătoarea naţională a românilor de la Alba Iulia, un pensionar din Gorj traversează, de15 ani, munţii pe bicicletă, parcurgând aproa­pe 500 de kilometri. Indiferent dacă plouă, este ger sau ninsoare, Gheorghe Adam, 67 de ani, nu a pierdut, de la Revoluţie în­coace, serbă­rile din “Capi­ta­la Marii Unirii”. Gheorghe Adam afirmă că acest lucru îl face şi în memoria tatălui său care, în primul război mondial, a fost nevoit să se refugieze de armata austro-ungară trecând munţii şi a murit pentru o Românie Mare. “Merg la Alba Iulia pe bicicletă pentru a cinsti memoria străbunilor şi taţilor noştri care au înfăptuit Unirea Principatelor cu ]ara Românească. Tata îmi povestea cum a plecat din sat împreună cu tinerii, la Alba Iulia, în 1918, pe jos cu doi măgari care cărau desagii cu mâncare. Eu merg cu bicicleta, în semn de respect pentru neamul meu”, declară Gheorghe Adam. Drumul nu este deloc uşor, mai ales că în ultimele zile a plouat din abundenţă, iar afară este un frig năprasnic. Pentru că se consideră un adevărat patriot, lui Adam nu îi lipseşte drapelul naţional, care este arborat chiar de bicicletă. În drumul său, care durează în medie trei zile, Adam spune că de fiecare dată opreşte la toate mănăstirile, unde primeşte binecuvântarea călugărilor, care sfinţesc bicicleta şi drapelul. Bărbatul susţine că a parcurs până acum zeci de mii de kilometri şi a schimbat mai multe biciclete. La călătoria din acest an, l-a luat cu el pe Daniel Vladin, un tânăr de 17 ani, pentru a-l instrui şi a avea cui să predea ştafeta când nu va mai avea putere să meargă. Festivităţile de la Alba Iulia, prilejuite de aniversarea a 85 de ani de la Marea Unire, i-au despărţit pe oficiali de restul po­pulaţiei. Au fost, practic, două sărbători: una a oficialilor, cu premierul Adrian Năstase şi preşedintele Ion Iliescu în frunte, care au mai bifat o aniversare, sub supravegherea vigilentă a forţelor speciale, şi o alta, a oamenilor simpli, care au îndurat cu stoicism interdicţile impuse la tot pasul de forţele de ordine. Pe clădirile din centrul oraşului, dar şi în clopotniţa Catedralei Reîntregirii Neamului puteau fi zăriţi trăgători de elită, în combinezoane negre şi cu ca­gule pe faţă.
Nici nu se luminase bine de ziuă, că o adevarată avalanşă de interdicţii a pus stăpânire pe oraşul Unirii. La tot pasul te izbeai de forţele de ordine, prezente în număr excesiv de mare. Localnicii spun că o asemenea desfăşurare de forţe de ordine n-au văzut de când sunt. Prezenţa unui uriaş dispozitiv de securitate şi plasarea unor şiruri de garduri mobile, înalte cât un stat de om, care despărţeau zona unde urmau să se afle oficialităţile de micile spaţii de pe trotuare unde aveau acces oamenii simpli, au dat oraşului imaginea unui teritoriu aflat sub stare de asediu. Localnicii, dar şi oamenii veniţi din ţară, puteau auzi la tot pasul: pe aici nu puteţi trece, pe aici nu aveţi voie, nu staţionaţi, circulaţi etc. Daca în urmă cu 85 de ani, accesul pe Platoul Românilor, locul unde a avut loc Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, le era permis tuturor celor care aveau “inima română”, de 1 Decembrie 2003 au putut intra în ceea s-a numit zona specială doar cei care au trecut prin filtrul forţelor de ordine.
Până şi la intrarea în Catedrala Reintregirii Neamului era instalat un dispozitiv antiterorist, iar cei care îl deserveau le-au controlat corporal şi în bagaje până şi pe măicuţele venite în pelerinaj, dar şi pe preoţii sosiţi în fruntea unor delegaţii din câteva comune din Ardeal. Veteranul de război Dumitru Bucur, care vine, dupa spusele sale, de mai mulţi ani, cu tricolorul pe piept la Alba Iulia, nu a fost de acord cu aceste masuri. “E prea aspru controlul lor. Să ţii tu gorilele alea să te pândească cu arma cu lunetă… nu sunt de acord. Păi, aşa s-a înfăptuit Unirea din 1918, cu securitate şi cu lunetişti? Asta nu e democraţie!”. Puţin înainte de orele prânzului, ceremoniile oficiale au început prin depunerea unor coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul. De jur împrejur, dar mai ales în spatele gărzii militare, puteau fi zărite pancarte pe care stătea scris, cu litere de-o şchioapă, “Partidul Social Democrat”. Crainicul ceremoniei a anunţat că depune o coroană de flori “premierul României”, nu însă şi Guvernul Româ­niei.
Nicolae Rosu, din Cimpulung Muscel, fost deţinut politic, 85 de ani, de-o vârstă cu Unirea, a venit la Alba Iulia, spune el, “să cinstesc unirea noastră”. El a mai participat la Sărbătorile Unirii de la Alba Iulia şi pe vremea Regelui Carol şi a Regelui Mihai, numai că nimic din ceea ce a văzut nu seamănă cu ce s-a întâmplat ieri. “N-aveam bani şi n-aveam opinci, dar tot veneam la Unirea noastră”. Despre Iliescu spune că a întors foaia şi că “s-a dat cu americanii”, iar pe Năstase îl vede ca fiind “un om ridicol, avid de putere, fără moralitate pentru că deschide baierele pungii doar când ne cheamă la vot”.
Ca să-şi arate patriotismul şi pentru că aşa a considerat el că poate să cinstească Marea Unire, Andrei Mihutzoni, din Deva, şi-a vopsit pe faţă tricolorul aşa cum fac suporterii echipelor de fotbal din Occident. Un grup de pelerini au adus cu ei şi o sticlă cu pălincă pe care au decorat-o cu steagul tricolor. Mai trăgeau o duşcă şi mai strigau “Trăiască România!”, “Trăiască Unirea!”. În timpul paradei militare, o elevă de la Liceul Militar a leşinat. La final, preşedintele a intrat în mulţime şi a strâns mâini. După plecarea oficialităţilor, oamenii au fost imbiaţi cu sarmale, fasole cu ciolan şi pălincă.
Marile capturi cu care reprezentanţii forţelor de ordine s-au fălit la televiziuni au fost 34 de cuţite şi bricege, descoperite la cele şapte filtre consecutive prin care a trebuit să treacă mulţimea.
În parcurile din Capitala a mirosit a fasole şi ţuică fiartă. Mai toţi primarii s-au înghesuit să cinstească Ziua Naţională. Spre deosebire de anii anteriori, masa de 1 Decembrie a fost servită în jurul prânzului, în speranţa unui succes mai mare, dar clienţii au fost aceiaşi: pensionari, oameni cu venituri mici, cerşetori şi boschetari pofticioşi. Pentru masa de la 1 decembrie, autorităţile au pregătit peste 1,5 tone de fasole.
Parada militară a durat mai puţin de o jumătate de oră. Sub privirile câtorva sute de bucureşteni, au bătut pas de defilare circa 600 de militari profesionişti. Capitala a fost survolată de numai şase elicoptere IAR 330 Puma Socat, întrucât cele şase avioane de vânătoare MIG 21 Lancer, programate iniţial să zboare, nu s-au mai ridicat de la sol din cauza vremii. Majoritatea celor prezenţi în zonă erau copii şi adolescenţi, care s-au declarat nemulţumiţi că defilarea a durat prea puţin.