„Bolero”,
Căluțiu-Sonnenberg, Gabriela
București, Editura România Pitorească 2017, Colecția Verde,
ISBN 978-606-93923-9-3
Dau curs pentru a doua oară imboldului de a scrie o carte despre Spania, nu pentru că prima ar fi fost incompletă, ci pentru că subiectele legate de acest minunat ținut au continuat să se acumuleze pe parcursul incursiunilor mele. Între coperțile acestei cărți am adunat imagini dragi, dintr-o lume care prinde contur doar în mișcare ̶ în timp, dinspre antichitate spre viitor; și în spațiu, de la o zonă la alta ̶ prin unghere prin care poate mulți încă n-au ajuns. Instantaneele din mers pot fi asemuite cu un dans ezitant, cu pași în căutare; pe scurt, cu un bolero.
Despre cuvântul „bolero” se spune că ar proveni de la un joc de îndemânare (boliche) ce constă în aruncarea și prinderea ununi ghem legat cu-o sfoară (bola = bilă). Scriitorul Estébanez Calderón îl descria pe la 1926 ca «dans săltăreț și ca în zbor». Textele care compun această carte imită acele mișcări ale boleroului, jonglatul cu bilele, încercarea de a le imprima un sens.
Așa cum dansatorul își caută echilibrul, executând o succesiune de pași precauți, eu am explorat treptat spațiul iberic, oprindu-mă mai ales asupra punctelor care-i surprind armonia și ritmul natural. Îmi invit cititorii să salte cu mine de la o zonă la alta, lărgind perspectiva dincolo de limitele abordărilor turistice și, bineînțeles, dincolo de Andaluzia, pe care o folosesc doar ca pretext, eufemism al întregului teritoriu al Spaniei. De ce? Pentru că Andaluzia este quintesența Spaniei și pentru că ea reprezintă sâmburele care i-a dus faima peste tot în lume, dar, din păcate, a dat naștere și multor clișee. Încerc, așadar, să deschid cititorilor apetitul pentru dedesubturile unei lumi mai speciale, care nu se distinge la prima vedere, dar și pentru un mod de viață complex, solar, deschis, peren.
Termenul bolero mai are și accepțiunile de volan al rochiei de flamenca, jachetă scurtă, purtată de dansatoare, pălărie tipică andaluză, cu bor rotund, sau cântec lent, de dragoste. Lista se poate continua cu lustragiu, pezevenghi, glumeț, sau chiar bidiviu călăuzitor (înhămat în fruntea celorlalți). Faptul că nu i se cunoaște exact originea și semnificația nu face decât să-i sporească farmecul și subînțelesul.
O particularitate a cuvântului bolero este însă că în castellano (spaniola oficială din Spania) accentul se pune pe vocala e, nu pe o-ul din final, așa cum o fac mulți în România, imitând cu prea mult zel moda franceză. Ajungem astfel și la elementele mele preferate, cele fără de care n-aș putea scrie o carte: aspectele legate de limbaj și, în general, de coloritul literar al locurilor. Lăsați-vă purtați un pic și pe tărâmul vorbelor de duh, al rezonanței dialectului local sau al particularităților toponimiei!
Deși e soră cu româna, spaniola ascunde capcane în care putem cădea, tocmai pentru că similitudinile sunt înșelătoare. Un simplu accent poate schimba totul, confuziile având și ele farmecul lor. Cum vă sună, de exemplu, grandiosul cuvânt „soberbia”, care de fapt înseamnă orgoliu? Dar „ilusión”, care se traduce prin ideal sau dorință? Surprinzătoare pentru urechea noastră, familiarizată cu etimologia latină dar nu și cu vasta influență pe care limba arabă a avut-o asupra spaniolei, rezonanța unor construcții verbale își poate avea și ea deliciile ei.
Tema mea preferată rămân munții, dar abordarea cea mai apropiată de sufletul meu este cea beletristică. Din dorința de a zugrăvi Spania inclusiv din acest punct de vedere, completez reportajele mele cu fragmente din operele unor scriitori spanioli. Ei sunt cei mai în măsură să reproducă fidel ritmul bătăilor propriei lor inimi, cucerindu-ne cu intenție.
Filozoful spaniol Ortega y Gasset spunea la un moment dat: „Andaluzul însuşi se autoînscenează cu multă plăcere, creând o ambianţă de scenă în care, de pildă în Sevillia, turistul se simte de parcă ar fi nimerit în altă lume, actorii perindându-i-se prin faţa ochilor ca-ntr-o o piesă de teatru bine regizată, cu figuranţi perfect sincronizaţi, care colaborează în armonie pentru a-i crea impresia că ar privi un spectacol intitulat Sevilla”. Din moment ce Andaluzia este sâmburele reprezentativ al întregii Spanii, observația acestui împătimit patriot se poate extinde la nivelul întregii țări.
Celor care, mânați de dorința de a-și forma o imagine unică despre Spania, se vor regăsi poate în dubiu la finalul parcurgerii acestei cărți, le sugerez să nu caute fixarea rigidă pe un verdict unic, de nezdruncinat, pentru că, așa cum Spania nu încape într-o carte, nici Bolero spaniol nu are un deznodământ unic. Priviți așadar acest volum ca pe un prilej de reflecție cu mai multe înțelesuri, o tentativă de a disciplina gândurile, care altfel poate s-ar rătăci, risipindu-se!
Pentru atenția cu care s-a aplecat asupra manuscrisului și pentru aportul valoros la optimizarea sa, rămân profund îndatorată Domnului Mihai Ogrinji. Fără implicarea sa asiduă, ca editor, îndrumător și prieten, tipăririrea acestei cărți nu ar fi fost posibilă.
Parafrazându-l pe poetul nicaraguan Rubén Darío, extrapolez de la Andaluzia la întreaga Spanie și închei cu citatul: „Andaluzia nu este nici veselă, nici tristă: ca toate regiunile, şi ea se orientează după starea emoţională a celor care o contemplă”. Poftiți în ringul de bolero!
—————————-
Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG
Benissa, Spania, octombrie 2017
