Asociaţia de artă „Nicolae Tonitza”, din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, a deschis, marţi, 3 mai 2011, ora 18:00, în Galeria de artă a Auditoriumului „Joseph Schmidt” (Corpul F, USV) expoziţia de pictură şi grafică „Static & Dinamic”. Tonitza Art Group a pătruns frenetic în urbea bucovineană, fiind o mişcare de artişti plastici ce oscilează productiv între naivismul epic şi impresionismul liric, cu uşoare tendinţe moderniste, transformând jocul artistic într-un veritabil spectacol vizual.
Evantaiul expozanţilor este alcătuit de astă dată din 18 artişti: Angelica-Mirela PAGU, Alina-Elena LĂZĂREANU, Andreea Alexandra Stela JUDUC, Ana-Maria OVADIUC, Cristina LAURIC, Cristina IACOB, David CROITOR, Gabriela POPOVENIUC, George ŞPAIUC, Ionela OLARU, Ioana Cezara POIATĂ, Liviana PÎNZARU, Mihai Pînzaru PIM, Oana CHINCHIŞAN, Rodica POSTOLACHE, Alexandru RACU, Olga GODOVANIUC şi Marcela GRAMATIC.
În marea aventură a artei pe care o parcurg, ei îşi propun să trăiască experienţa eului şi a senzorialităţii imaginative. Fiecare artist tinde să coloreze prin “complementara” sa spaţiul înconjurător, însă calitatea şi încărcătura emoţională a fiecărei opere de artă evidenţiază expresia artistică individuală.
Acest grup de „boemi cu spiritul liber şi sincer” este ghidat de o prezenţă feminină pe cât de firavă fizic, pe atât de energică spiritual – dna Ana-Maria Ovadiuc (AMO), preşedinta asociaţiei TAG. Artista, în creaţia sa, trebuie doar să exprime arderea interioară, să asculte impulsurile inimii sale, adăugând, modificând, schimbând, interpretând, conform emoţiei, realitatea înconjurătoare. Cel mai important lucru pentru ea fiind doar ca fidelitatea percepţiei să fie respectată şi să exprime senzaţia filtrată de propria viziune, descoperind în natură doar ceea ce o interesează şi o atrage în mod evident. Lucrarea sa „A&D” (Abstract Degas) reprezintă o formulă nouă, cu tendinţe de abstractizare a realului realizată sub auspiciile unei trăiri intense. Prin formă şi culoare, AMO sintetizează subtilităţile şi echilibrul sufletului său. Îi recomandăm să continue pe această linie abstractă, întrucât îi reuşeşte din plin.
Rodica Postolache este unul dintre pictorii ieşeni deja remarcaţi în expoziţiile sucevene, ieşind în evidenţă printr-o tehnică şi o compoziţie foarte personale. Stilul său şi mesajul transmis ne duc cu gândul într-o lume utopică uneori, alteori fabuloasă, prin formă şi lumină ne deschide calea spre visare şi meditaţie. „Palimpsest” este un pergament sau un papirus de pe care s-au şters semnele iniţiale, străbătând doar urmele vechiului text. Lucrarea Rodicăi Postolache scoate în evidenţa amprenta vieţii umane lăsată în sufletul ancestral precum un cod pe care îl putem descifra doar cu razele X.
Manifestându-şi trăirile zbuciumate de care este marcată, Liviana Pînzaru ne înfăţişează, prin „Conversaţii” şi „De primăvară”, un ritual al tandreţii şi al nevoii de comunicare întru împlinirea cuplului. Aşteptăm de la ea mai multă culoare şi mai mult optimism, chiar o schimbare a opticii artistice în explorarea universului său imaginar.
Suavă şi blândă, atât fizic cât, şi prin prezenţa artistică, Cristina Iacob abordează cu sobrietate discursul bicromatic în lucrarea “Dans”. Fineţea cu care lucrează şi se exprimă în contrast cu forma denotă o fire puternică şi mereu în căutare de frumos.
Tehnica a ajutat şi influenţat în permanenţă arta, însă în zilele noastre acestea două merg mână în mână, astfel încât Cristina Lauric este fascinată de arta suprarealistă în expresia ei computerizată. Prezentă în expoziţie cu trei lucrări executate în tehnica „digital collage – dual-view”, subsemnata defineşte staticul şi dinamicul prin elemente compoziţionale de tip simbolic. Ne place să credem că efectul estetico-vizual este dat de concept, cromatică şi dinamism.
Mereu în căutare de sine şi încercând formule inedite, Gabriela Popoveniuc îşi individualizează discursul plastic prin cromatica aleasă şi prin curajul formelor de reprezentare. Colajul său ilustrează un gen de “perpetuum mobile” al fiicei sale Teodora-Dodo care, într-o suită de cadre fotografice, deschide şi închide uşile cunoaşterii din primii săi ani de viaţă.
Ionela Olaru impresionează prin curajul temelor abordate şi prin cromatica folosită, „Dansul erotic” şi „Galop” incită senzorial şi stimulează imaginaţia. Artista utilizează clasicul procedeu al impresionismului, şi anume diviziunea tonurilor în juxtapuneri violente de tuşe de culoare, cu efect dinamic pe retina privitorului.
Asistăm la zugrăvirea (uşor ironică) a unui fenomen real surprins de către David Croitor în lucrarea “Evoluţie”: etalarea tehnologiei audio-video într-un cartier ţigănesc! În tabloul său, artistul scoate în evidenţă realitatea crudă din România acestor timpuri, în timp ce “Iarna la Dorna” ilustrează “curtea gunoaielor” din realul citadin, învăluită însă într-o lumină caldă şi concesivă. Frumuseţea tristă a sordidului şi umilinţa derizoriului sunt surprinse prin simbolistica motivelor obiectuale şi sensibilitatea evocatoare a culorilor.
George Şpaiuc, static prin definirea formelor, devine dinamic prin culoare. Excelează prin obţinerea unor tonuri cromatice tari şi penetrante precum şi subtile griuri colorate, de ambianţă, ce îmbracă formele puternic conturate.
Un gen de metamorfoză a Timpului pe axa trecut-prezent-viitor este redată inteligent de Andreea Juduc. Aceasta ne propune abstractizarea (uşor decorativă) a timpului prin includerea artistei însăşi, ca simbol antropomorf, în compoziţia picturală. Ascunderea de propriul ego în faţa timpului prin “masca faraonică” şi inscripţionarea pe pânză a cuvintelor-simbol ca vehicul de trecere a timpului în oglindă, ca mit catoptric, ne dezvăluie o Andreea Juduc plină de mister şi originalitate. Este fascinată de lumea Nilului şi de transpunerea timpului antic în prezentul aluziv, evocator de istorie. Prezentul său reprezintă, de fapt, o punte de legătură între vremurile ancestrale redate prin simboluri egiptene şi spiritualitatea ipotetică a viitorului, folosind o alchimie expresivă foarte personală. De fapt, artista ne revelează “capsula timpului” cu ajutorul căreia vom putea avea acces la “amintirile sale din viitor”…
Dinamismul echilibrat al formelor şi culorilor este redat de Angelica Mirela Pagu într-o lucrare ce evidenţiază dualitatea spiritului feminin. Prin contrastul cald-rece şi formele pregnant geometrizate artista transformă “jocul ielelor” într-o atmosferă lirică.
Pictura devine uneori o poezie a culorilor, însă poate primi adesea accente ironice sau maliţios-idolatrizante. Astfel, Alexandru Racu, student la UAGE Iaşi, secţia Pictură, anul II, prin „Gagalactica” ne invită la un periplu muzical-cosmic. Dansul acrobatic al luminii, materialitatea diafană a formelor corporale, gama cromatică unitară şi fineţea detaliilor sunt redate cu pasiune şi profesionalism, acesta având-o ca muză pe… Lady Gaga!
Olga Godovaniuc, de asemenea studentă la UAGE Iaşi, prin imaginea latent-senzuală intitulată „Virtual-Erotic”, descompune realitatea înconjurătoare ca apoi să o reconfigureze într-un spaţiu virtual inspirat din filmul “Matrix”. Tânăra artistă dă dovadă de măiestrie şi multă imaginaţie susţinută de un simţ cromatic aparte. Într-o viziune cu accente critice ea transpune plastic ipostazele imorale ale videochat-ului, ce degradează şi distruge femeia contemporană, convertind-o într-o fiinţă robotizată, lipsită de sensibilitate şi mister.
Maestrul Mihai Pînzaru – PIM, prezent şi de această dată cu o lucrare în stilul său personal inconfundabil, intitulată „Fiat Lux”, ne propune întoarcerea la originea Lumii, la acel Big-Bang generator de creaţie. Staticul iniţial, transformat într-un uriaş angrenaj dinamic, având ca impuls cuvântul imperativ rostit de Dumnezeu, are ca suport primordial Lumina.
Ioana Cezara Poiată prin cele două lucrări, „Peisaj din Mitoc” şi „Pictorul înflorind primăvara”, surprinde, în lumină şi culoare, trăirile şi efervescenţa primăverii în bucuria creaţiei.
Alina Elena Lăzăreanu, de această dată, prin tehnica modelajului, ne ajută să intrăm în lumea copilăriei şi să privim inocenţa pură din această etapă a vieţii.
Prin pată de culoare şi transparenţe, Marcela Gramatic ne prezintă universul său abstract plin de contraste şi enigme, susţinute de o creativitate nativă specială. Fineţea şi fluiditatea formei ne trimit cu gândul la acele imagini NASA ce redau, spre bucuria visătorilor, spectacolul cosmic.
Oana Chinchişan iubeşte natura şi o transpune pe pânză cu o forţă interioară dominantă. Peisajul său ne face să contemplăm vegetalul şi atmosfera naturistă scăldate într-o lumină specifică.
Aceasta este „electrocardiograma TAG” de astăzi, cu dinamice impulsuri sinuoase şi colorate acceleraţii de ritm…
