Harta lumii devine foarte mică atunci când sufletele noastre călătoresc și împrăștie bunătate și frumusețe. O poți face virtual, sau o poți face în reliatate. Totul este să nu te pierzi, să nu uiți de unde ai plecat, să nu uiți că ai o datorie fațaă de meseria pe care o ai și pentru cei ce ți-au stat în jur susținându-te, sau îndrumiându-te. Actrița Claudia Motea este un om care a reușit să guste din aceste călătorii, fie virtuale, fie reale, și ea însăși ne-a invitat pe noi, spectatorii, la alte călătorii în universul teatrului, al celei de a doua naturi a sa! A petrecut ani de zile în Canada și Statele Unite ale Americii, a mers în țările bătrânului continent European și acum ne bucurăm de prezența ei aici, în România.
De curând am avut ocazia să te vedem într-o piesa dedicată lui Eminescu. Dragostea dintre el și Veronica Micle te-au inspirat și ai urcat pe scenă interpretând ceea ce noi ne-am imaginat citind poeziile lor. Ce-a fost mai greu: să alegi versurile potrivite, sau să interpretezi o legendă a dragostei eterne?
Da, este vorba despre spectacolul „Eminescu-Dragoste Eternă”, care a venit ca un imn închinat iubirii eminesciene la sărbătorirea a 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. UZPR, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, în parteneriat cu Fundația Internațională Mihai Eminescu, pe scena teatrului bucureștean Mignon, au reușit anul acesta să facă o sărbătoare de suflet și spirit Eminescian, atât de frumos! Ce pot spune despre spectacolul multimedia „Eminescu-Dragoste Eternă”, este că are un concept regizoral inedit și o structură avangardistă, punând atât accent pe Eminescu –Jurnalistul cât și pe scrisorile de dragoste ale marelui poet către Veronica Micle și vice-versa. Împreună cu Alexandra Drăguț, regizoarea spectacolului, am dorit ca spectatorul să aibă și o altă percepție asupra stării sufletești eminesciene. Textul acestui spectacol a fost o combinație de poezie și proză peste care am presărat petale de floare albastră, aș putea spune. Când am scris monologul Veronicăi Micle, aveam deja cuibărite în inimă un amalgam de sentimente diferite, ce le încearcă orice îndrăgostit: speranță, deznădejde, încredere, teamă, candoare, zbucium sufletesc… Interpretarea artistică a venit ca o completare la ce mi-am propus, de a încheia un act artistic și a transmite publicului din sală un mesaj la un potențial emotiv maxim, având ca semnatura dragostea eternă… „dacă dragoste nu e, nimic nu e!”, spunea marele nostru Marin Preda.
Ai revenit in România cu experiența scenei de teatru din Canada și SUA. Ai adus cu tine un spectacol deosebit: IUBEȘTE-MĂ AMERICA! Titlul spune multe, dar …. cum a luat naștere acest spectacol?
„Iubește-mă…America!„ este piesa mea de suflet. Este cartea mea de vizită ca actor și dramaturg, pe care se pare că trebuie să o prezint în multe părți ale lumii, continuând să o joc mai bine de trei ani în Europa și în America. În 1998 am emigrat în Canada, în urma unui turneu artistic avut în New York la Lincoln Center Summer Theater Festival cu piesa „Danaidele”, sub regia maiestoasă a lui Silviu Purcărete. Condițiile de adaptare la o viață nouă, la o lume nouă, m-au inspirat pentru a scrie piesa de teatru „Niciodată o alta fată ca mine”, piesa care s-a bucurat de un succes mare în Canada și SUA, fiind premiată din punct de vedere artistic și dramaturgic. În 2010 am revenit în România și alături de regizorul AL.G.Croitoru am dat o formă nouă acestei piese, transformând-o într-un spectacol–film. Conceptul regizoral inedit al Maestrului Croitoru, experiența mea artistică de peste hotare, curajul de a interpreta în acest spectacol nu mai puțin de opt personaje cu ârste între 25-80 de ani, dorința de a transmite un mesaj artistic puternic, toate aceste lucruri au concurat și s-au completat între ele, ținând vie flacăra acestui spectacol, prelungindu-i atât de frumos existența.
Titlul „Iubește-mă …America!” a venit de din experienta pe care o traieste orice emigrant. Acesta, ajuns pe meleagurile americane, doreste sa fie acceptat si sa se integreze in sistemul nou de viata, sa-si creeze de fapt un mediu propice unei existente indestulatoare a vietii, sa-si implineasca acel American Dream/Vis American, in care, daca nu crezi, nu vei reusi.
Când joci acest spectacol peste hotare, care este reacția spectactorilor: O româncă interpretind un rol de americancă, sau o americancă interpretată de o româncă?
La bază este structura mea de româncă de care nu ma dezic oriunde aș trăi, sau asș juca în această lume. Am jucat foarte mult, mai bine de zece ani pe scena teatrului canadian și american, numai această piesa având peste 50 de reprezentații în limba engleză. Am avut mult mai mulți spectatori vorbitori de limba engleză decât români. Mulți spectatori, datorită accentului meu, deși nu știau exact unde să mă plaseze ca origine în Europa, bănuiau că aș fi din Europa de Est. Mă întrebau în final „De unde ești?”. „Din România!” le răspundeam. Era cam așa ceva: Bine, bine ești canadian, dar de unde ești de loc?! America este continentul emigranților. Eu am și cetățenia canadiană. Sunt cetățean canadian de origine română. Sau sunt actriță romano-canadiană. Imaginați-vă că în Toronto, într-un singur oraș, se vorbesc peste o sută de limbi. Dar limba de baza este engleză. Stela, personajul principal al spectacolului „Iubește-mă… America!” este oglindă emigrantului român de pretutindeni. Cred că în ținuta de artist, în SUA sau în Canada, sunt percepută în dubla ipostază. Depinde de fiecare spectator în parte. De cât a putut el să se integreze în structura noii sale vieți de emigrant.
Ți-ai dedicat viața actoriei, scena este a doua ta natură. Omul Claudia și actrița Claudia, se opresc vreodată din a fi împreună?
Omului Claudia nu-i place să facă emfază de valențele sale actoricești. Îmi place să fiu actrița Claudia, doar când sunt pe scenă. Consider primordială calitatea de a fi Om. Am învățat de la viață, și mai ales de la viața de emigrant, să prețuiesc în primul rînd dialogul inter uman. Poți fi cât se poate de talentat sau de deștept, dacă nu esști Om în primul rând, se anihilează orice altă calitate a ființei tale. De multe ori surprind oamenii. Ne întâlnim, vorbim și mulți rămân surprinși când mă văd jucând pe scenă…și chiar exclamă: „Joci bine dar nu spui nimic despre acest lucru. Ești modestă, atât de simplă!”. Mă amuz pentru că eu cred că cel mai mare câștig în viață este să fii modest și simplu. Să intri în acel firesc al vieții, să fii real, bun, generos, chiar dacă ești încununat cu lauri. Dacă iubești și respecți oamenii, iubirea pentru ei nu poate să-ți aducă decât iubire înapoi. Actrița Claudia vine doar ca o completare a ființei mele, a acelei meniri de a integra Omul Claudia pe scara vieții. Prin actul artistic, de fapt încerc mereu a mă defini total în viață și a mă ajuta să supraviețuiesc în modul pe care îl consider eu cel mai minunat. Fără a mă cunoște cât mai mult ca Om, nu pot fi o actriță bună. Este vorba și de acea Arta de a Observa a lui Bertholt Brecht…și cred și in acele versuri soresciene: “Astfel atenți La tot și la toate, Am învățat mereu Să fim veșnici.” Pe scenă mă simt nemuritoare, pentru că pot dărui ce consider că am eu mai bun și frumos din structura mea sufletească, pe lângă calitatea de Om.
Suntem la începutul unui nou an. Ai avut deja o reprezentație peste hotare. Ce pregătești pentru următoarele luni?
Cred că am început anul bine. De câteva zile m-am întors din Elveția, unde am avut o reprezentație a spectacolului „Iubește-mă…America!”. M-am întors cu o mare bucurie sufletească pentru că, în primul rând, am jucat într-o țara nouă; în peregrinările mele, n-am ajuns pâna acum în Elveția, și mai ales la Luzern. Am fost impresionată de acel public al românilor de acolo care m-au primit cu multă căldura. Bunul venit a fost dat de la început, încă de pe aeroport, de către organizatoare, doamna Elena Drăghicescu căreia i s-a alăturat doamna Camelia Blaga. Participarea doamnei Ambasador Anca Opriș și a unor personalități din Corpul Diplomatic, suportul unei talentate actrițe tinere Andreea Pantece, proaspșt emigrantș, câteva mici daruri de neprețuit din partea artiștilor româno-elvețieni, vor rămâne în potirul inimii mele ca amintiri de neuitat. Totodată, în vara acestui an, voi participa în Elveția la „Zilelel României”, onorând în acest mod invitația doamnei Ambasador, Anca Opris. Alături de spectacolul „Iubește-mă…America!” voi prezenta și piesa de teatru „Eu, Claudia”, o piesă nouă la care lucrez în prezent.
În luna decembrie a anului trecut UZPR alături de Fundația Internațională Mihai Eminescu au dat naștere la Seratele Eminescu-Jurnalistul. O dată pe lună, la Teatrul Mignon, un public format mai mult din jurnaliști, artiști, scriitori, se întâlnesc pentru a omagia în acest fel, existența eminesciană. La cea de a doua ediție a acestor serate, am participat cu spectacolul „Eminescu-Dragoste Eternă”. In viitor aș dori să devin, alături de regizoarea Alexandra Drăguț, un exponent de bază al mișcării artistice al acestor evenimente. Motivația se găsește nu numai în iubirea pentru Eminescu, dar și în respectul considerabil pentru oamenii care au plămădit aceste serate, Doru Dinu Glăvan, presședintele UZPR, jurnalistul Miron Manega, vice-președinta Fundației Mihai Eminescu, redactor-șef al ziarului Cronica Fundațiilor, doamna Rodica Subțirelu, Tu-om frumos, Mădălina Diaconu… și la toate acestea, adaug dorința de a juca într-un frumos teatru bucureștean, Teatrul Mignon.
In luna martie voi zbura in America pentru un mini-turneu in Los Angeles, care sper sa aduca si alte spectacole in Las Vegas si Palm Springs. Totodata la invitatia Fundatiei Americane Film Musicians Secondary Markets Fund voi participa la un eveniment caritabil New York in Hollywood ce va fi la Studiourile CBS in Studio City- Los Angeles.
Alte proiecte sunt pentru luna iulie, când, alături de managerul meu, doamna Mariana Mihăila, președinta Fundației olandeze DutchRo, voi avea un periplu artistic în Canada, participând la festivalul internațional de teatru și film Toronto Fringe Festival.
Și mai sunt și alte proiecte, legate de publicarea unei cărți a Maestrului AL.G.Croitoru, câteva spectacole de divertisment, conturarea lucrării mele de masterat în dramaturgie filmică și, de ce nu, cât mai multă Iubire…de a primi și de a dărui…Vouă, oameni dragi!
