DeliaFlorea1

DeliaFlorea1Delia Florea provine dintr-o familie cu serioase şi multiple preocupări artistice, de aceea, decizia ei de a studia pictura a venit ca un lucru firesc, normal. În prezent, Delia Florea este studentă la Facultatea de Arte plastice şi decorative, în oraşul natal, Baia Mare şi în paralel cu şcoala, lucrează la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, din aceeaşi urbe. Delia Florea este de asemenea, licenţiată a Facultăţii de Litere, specializarea Teologie Ortodoxă – Asistenţă socială, din Baia Mare şi are un masterat în Etnologie şi antropologie socială. Delia Florea s-a născut pe 9 mai 1965.

„Întreaga viaţă este o provocare.”

– Cum şi când ai ajuns să lucrezi la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu”?

– Am început să lucrez în cadrul acestei instituţii din 2003, ca urmare a faptului că îndrăgesc nespus de mult oamenii şi cărţile.

– În ce constă activitatea ta la această bibliotecă?

– De şase ani, activez ca bibliotecar în cadrul secţiei Împrumut cărţi pentru adulţi.

– Ai terminat Asistenţă Socială în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Cum te ajută ceea ce ai învăţat în facultate în munca ta cu publicul ?

– Specializarea în care m-am calificat mă ajută foarte mult în munca mea cu utilizatorii. În timpul studenţiei, frecventam foarte des biblioteca, deoarece trebuia să-mi pregătesc examenele şi lucrările de seminar. Într-o oarecare măsură, datorită acestui fapt, şi nu numai, pentru că un bibliotecar trebuie să citească permanent şi să fie la zi cu noutăţile, pot să le recomand celor ce sunt interesaţi de domeniile pe care le-am studiat, cele mai bune lucrări. Sunt mulţi cititori care au nevoie de îndrumarea şi recomandarea bibliotecarului. Unii dintre aceştia suferă din cauza lipsei de comunicare şi caută modalităţi de a înlătura acest neajuns.

– Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” editează revista “Bibliotheca septentrionalis”. Numeşte-te câteva din contribuţiile tale la această publicaţie.

– „Călătorie pe tărâmul biblioterapiei”, „O lecţie de bunătate”, „Poezia religioasă a lui Petre Dulfu”, „Să râdeţi şi atunci când eu nu voi mai fi!”, ş.a.

– Vorbind la modul practic, în ce măsură vezi ca pe o provocare profesia ta actuală?

– Bibliotecarul trebuie să ştie să atragă publicul, mai ales acum, când Internetul e la îndemâna oricui, iar oamenii sunt tentaţi să renunţe la citit.

– Ai ales arta tot ca pe o provocare ?

– Da, bineînţeles. Întreaga viaţă este o provocare. Mereu dăm examene care necesită „răspuns bun” la Judecata finală. Se pare însă, că cea mai grea artă este arta de a ne duce crucea!

– Cum a început pasiunea ta pentru artă?

– Un rol important în stimularea acestei pasiuni l-au jucat semenii pe care i-am întâlnit, mediul în care mi-am format personalitatea, accesul neîngrădit la cărţi, albume, expoziţii, etc.

“Ca păpuşar, am beneficiat din plin de admiraţia micuţilor spectatori.”

– Ai lucrat şi ca artist păpuşar (amator). Ce te-a atras la teatrul de păpuşi?

– Da, timp de trei ani, am lucrat ca actor păpuşar în cadrul secţiei Păpuşi a Teatrului Dramatic Baia Mare. Astfel, am avut acces la o „lume nouă”. Celebrul sculptor român, Constantin Brâncuşi, spunea : „Când nu mai suntem copii, am murit demult”. Eram (şi poate mai sunt) un copil mare, care dorea să (se) joace în continuare.

– Ai vrea să ne prezinţi câte ceva din culisele unui spectacol de teatru de păpuşi?

– Pentru a realiza un spectacol, se lucrează intens în spatele paravanului. Este foarte importantă relaţia cu cei din echipă care sunt în acelaşi timp, şi partenerii de scenă.

– Din distribuţia căror spectacole ai făcut parte?

– Am jucat în Cenuşăreasa, care a luat locul I la Budapesta în anul 1992, în Cocoşelul neascultător, unde am deţinut rolul principal, în Elefănţelul curios, în Capra cu trei iezi, în

Galoşul fermecat, Locomotivioara leneşă, ş.a.

– Tot la teatru ai deprins si arta confecţionării păpuşilor. Ne poţi prezenta pe scurt, procesul în urma căruia “se naşte” o păpuşă?

– Citesc cu atenţie textul piesei şi stabilesc rolul destinat personajului-păpuşă. Fac o schiţă în care încerc să surprind expresivitatea acesteia, apoi caut materiale adecvate pentru confecţionare.

– Îţi mai aminteşti care a fost prima păpuşă creată de tine?

– Baby-doll, o păpuşă copil.

– Care era cea mai mare răsplată în munca de păpuşar? Dar în cea de bibliotecar?

– Ca păpuşar, am beneficiat din plin de admiraţia micuţilor spectatori, care în pauză sau după terminarea reprezentaţiei, doreau să-i cunoască pe cei ce însufleţesc personajele. În meseria de bibliotecar am satisfacţii atunci când pot ajuta cititorii dezorientaţi şi-i văd plecând de la bibliotecă cu zâmbetul pe buze.

Atunci când expui pentru a aduce bucurie celorlalţi

– În prezent, studiezi artele plastice, secţia pictură. Cum reuşeşti să îmbini munca şi şcoala?

– Nu e uşor, deoarece ambele activităţi sunt destul de solicitante. Însă găsesc multă înţelegere la cei din jurul meu, ceea ce îmi dă imboldul de a merge mai departe.

– Intenţionezi să faci carieră în artă?

– Nu mi-am propus acest lucru. Muncesc din plăcere, pentru a expune, şi poate, pentru a aduce bucurie celorlalţi.

– Cât din elementele deprinse pe când erai artist păpuşar le regăseşti în studiul picturii? Unde se întrepătrund şi unde se despart cele două?

– În general, artele sunt înrudite între ele pentru că necesită creativitate, dăruire, înzestrare nativă, dar şi multă, multă muncă. O diferenţă majoră dintre cele două ar fi faptul că păpuşăria necesită o colectivitate, pe când pictura nu include neapărat acest factor; iar ca apropiere a lor, aş menţiona scenografia.

– Ce cursuri îţi plac cel mai mult şi de ce?

– Istoria artei, Cromatologia, Estetica, Studiul culorii, Pedagogia artei. Consider că acestea îmi sunt utile la autocunoaştere şi la cunoaşterea altora.

– Te rugăm să numeşti câteva din expoziţiile la care ai participat cu lucrări.

– De obicei, particip de două ori pe an cu lucrări, la Salonul de primăvară şi la Salonul de toamnă, unde expun alături de alţi colegi, membri ai Asociaţiei artiştilor amatori din Baia Mare, şi la expoziţiile organizate în cadrul facultăţii, la finalul fiecărui semestru.

– Ce încerci să exprimi prin lucrările tale?

– Deoarece Dumnezeu este IUBIRE, prin lucrările mele aş dori să-mi exprim iubirea faţă de Tatăl ceresc, dar şi faţă de creaturileSale.

– În ce doreşti să te specializezi după absolvirea facultăţii, artă comercială, istoria artei, etc. şi de ce?

– Nu am luat o decizie în acest sens, pentru că peste doi ani, când voi absolvi această facultate, se vor schimba multe lucruri.

“Timpul separă valoarea de non-valoare.”

– Cine sunt pictorii tăi preferaţi?

– Îi admir în mod deosebit, pe Arsenie Boca, Monet, Degas, Aurel Dan.

– Cine sunt artiştii plastici cu care ţi-ar place să lucrezi, dacă ţi s-ar oferi această şansă?

– Rodica Tărţan şi Aurel Dan.

– Ce recomandare ai dori să le faci celor care intenţionează să urmeze artele plastice?

– Să fie curajoşi şi să nu se lase doborâţi de piedicile care, cu siguranţă, le vor ieşi în cale.

– Care sunt factorii de care crezi că ar trebui să ţină cont un viitor student la arte plastice, atunci când optează pentru această facultate?

– În primul rând, să aibă o motivaţie puternică şi disponibilitate de a face sacrificii, deoarece materialele şi modelele costă destul de mult.

– Crezi că este important să fii în primul rând, pasionat de artă, pentru a deveni un student şi apoi, un profesionist bun?

– Bineînţeles. Fără pasiune şi dăruire nu se poate realiza nimic.

– Care consideri că e cea mai mare realizare a ta de până acum?

– În tot ceea ce am întreprins am pus suflet. N-aş putea spune care este cea mai mare realizare, timpul va decide. El este cel care separă valoarea de non-valoare.

– Ce îţi propui pentru viitor?

– Să mă perfecţionez cât mai mult în acivităţile pe care le desfăşor.

– Cum îţi petreci timpul liber?

– Care timp liber!?… În puţinele momente de respiro, prefer liniştea şi frumuseţea naturii.

– Ce hobby-uri ai?

– Numismatica, filatelia, cartofilia, etc. Îmi place să citesc, să ascult muzică de bună calitate şi să colecţionez îngeri-bibelou.

– Ai un mesaj pentru cititorii noştri?

– Să nu uite că avem datoria sfântă de a ne înmulţi talanţii (talant – talent).Tot ceea ce fac să fie ca o rugăciune închinată Creatorului suprem şi să aducă BUCURIE celor din jur.