BUNI-CAD-FLAG-wb

BUNI-CAD-FLAG-wb1 Iulie,  Ziua Naţionala a Canadei, este un prilej în plus  pentru noi seniorii veniţi din alte zări ale lumii să ne îndreptăm gândul către ce înseamnă  Canada în viaţa noastră. După cum se ştie, din totdeauna, strămutarea în altă ţară este un act de o importanţă covârşitoare, cu implicaţii şi consecinţe majore pentru fiecare. Părinţii, oamenii şi locurile unde ne-am născut şi ne-am format ca oameni ne-au transmis ceva din viaţa lor şi noi le-am lăsat lor ceva din viaţa noastră, simţindu-ne astfel legaţi indestructibil prin mii de fire nevăzute.

Când aceste fire se rup sau se subţiază prin „bejenia” în alte ţări, oricât de tari ne ţinem, suferinţa este inevitabilă.  Dar Canada este una dintre ţările care aduce un balsam, o compensare, aşa cum se pare că nu în multe alte colţuri ale lumii mai sunt asemănări.

 

Fără a absolutiza, sigur că sunt şi situaţii pe care nimeni şi deci nici Canada  nu le poate rezolva. De când e lumea şi pământul, toţi cei care au plecat în alte părţi ale lumii au trăit restul vieţii cu gândul şi sentimentele între cele două lumi. Sunt persoane care nu-şi pot mişca  cu uşurinţă rotiţele sufletului pentru a-l face să accepte renunţări şi readaptări,  simt că mediul nou le pustieşte sufletul şi  nu văd că li se deschid alte uşi. Se închid în sine şi suferă mai ales când văd cum  copiii lor, deşi locuiesc în aceeaşi casă, trăiesc într-un climat devenit oarecum străin pentru ei, iar nepoţii par a se afla la o distanţă de 10 generaţii faţă de bunicii lor. Deşi vorbesc aceeaşi limbă, ei nu pot înţelege totul, nu cunosc întreg  mecanismul care pune în mişcare această ţară. Dar cine se luptă puţin cu sine însuşi şi lasă în minte şi în suflet loc să respire ineditul, viaţa  se poate desfăşura plenar şi frumos, chiar dacă nostalgia te învăluie. Şi dacă e să vedem jumătatea plină a paharului, nostalgia îşi are şi ea aura ei, o dulceaţă şi o  frumuseţe care ne umple sufletul şi ne face să oftăm „dureros de dulce”, ca să îl cităm pe marele nostru Eminescu.

Din partea Guvernului canadian există o gamă foarte largă de  posibilităţi pentru sprijinirea seniorilor, imposibil de amintit în întregime. Pentru a trăi decent, acesta acordă  seniorilor o subvenţie după ce au locuit 10 ani pe teritoriul acestei ţări, chiar dacă nu au lucrat nici măcar o zi pentru Canada.  Pentru cei care nu mai stau cu copiii lor, exista clădiri construite special pentru  seniori, sunt acele case de retragere. Totul este făcut pentru a le înlesni existenţa şi pentru a le oferi posibilităţi de desfăşurare a unor activităţi şi de menţinere a sănătăţii.  Fiecare senior are spaţiul necesar de locuit. Clădirile  au  cluburi în care ei se întâlnesc pentru diferite activităţi. Acolo seniorii trăiesc deschis şi sincer sentimentul prieteniei, al încrederii şi al credinţei în valorile umane care îi feresc de spaima singurătăţii, îşi descoperă stări şi sentimente de care nici nu au avut habar, desfăşoară activităţi care să le menţină treaz sentimentul apartenenţei de neam, de religie, de  limbă şi tradiţii, chiar la distanţe mari de obârşie. Fiecare vine cu albumul sufletesc al anilor închişi în adâncile lui tăinite. Ei trăiesc viu ideea de prietenie, loialitate, solidaritate care stau drept temelie vieţii nou întemeiate. Reciproc, ei îşi ţin vie unda de iubire şi de speranţă în capacitatea omului de a trăi întru frumuseţile şi roadele vieţii. Aici se  înconjoară de prieteni, se simt eliberaţi de strâmtoarea cotidianului, de ispitele crasei materialităţi şi de spaima chemării neantului. În aceste cluburi Guvernul le oferă cam 2-3 întâlniri pe an cu festivităţi şi cadouri, cum ar fi cea de la Sarbatorile de iarnă. Aici  seniorii pot să urmeze gratuit cursuri de limbă engleză, pot să desfăşoare diverse activităţi practice sau să înveţe altele noi, să coasă, să brodeze, să picteze, să cânte, să mânuiască computerul, etc. Clădirile au săli de sport, bazine de înot. Se organizează excursii cu preţ foare mic. Există o societate care îi transportă cu maşinile acolo unde au nevoie, la doctor, la tratament, la biserică, etc. Guvernul le pune la dispoziţie şi serviciul unei persoane care vine să le facă gratuit  curăţenie timp de 2-3 ore  de câte două ori pe lună sau daca este nevoie, chiar săptămânal. Asistenţa medicală şi medicamentele sunt gratuite.

Seniorii au foarte mult reduceri de preţuri, pentru abonamentul pe mijloacele de locomoţie, la restaurante, la muzee, la unele cumpărături, etc. Mulţi elevi, tineri sau maturi, fac muncă voluntară acordând ajutor seniorilor de pe strada lor. Iarna le curaţă zăpada din faţa casei, vara îi ajută la întreţinerea spaţiului verde şi al florilor. Nepoata mea, Mara-Elena, a susţinut nenumărate programe   la pian la casele seniorilor în timpul vacanţei de vară. Cu totul remarcabilă este educaţia cetăţenilor Canadei  pentru a acorda respectul cuvenit seniorilor. Poate şi acesta este un motiv în plus că pe faţa seniorilor se vede seninătatea, liniştea sufletească, mulţumirea, buna îngrijire şi mai ales multă demnitate.

Seniorii care trăiesc alături de copiii şi nepoţii lor, au şi ei multiple posibilităţi de a-şi duce un trai decent şi de a-şi manifesta sau desăvârşi personalitatea. Participă la cor la biserici, interpretează roluri în diverse piese de teatru românesc, fac diverse activitaţi voluntare, scriu articole la diverse publicaţii, participă la cenacluri literare, la excursii, merg la  biblioteci, la expoziţii, spectacole, au animalele de companie.

Personal am multe satisfacţii. Sunt „Buni” a casei, dar nepoţica mi-a crescut şi noi preocupări vin să îmi umple viaţa. Colaborarea mea cu scrieri la publicaţia „Observatorul”, din Toronto şi la peste 50 de publicaţii răspândite în lumea întreagă, scrieri adunate apoi în nouă cărţi,  mi-a schimbat complet viaţa. Acestă activitate nouă şi de neconceput pe vremea când mă aflam în ţară, o datorez Canadei, pentru care îi aduc multe mulţumiri.

Cu prilejul Zilei Naţionale a Canadei, seniorii la care mă adaug şi eu cu întreg preaplinul inimii, avem bucuria de a rosti la masa recunoştinţei mulţumirea ce o datorăm acestei ţări care ne-a făcut posibil miracolul de a nu fi singuri,  de a trăi în demnitate, în limitele bunei-cuviinţe şi de a ne desăvârşi personalitatea chiar şi la vârsta senectuţii.

LA  MULŢI  ANI  CANADA  ŞI  SĂ  ÎNFLOREŞTI  CU  FIII  TĂI,  CHIAR  ŞI  CU  CEI CARE  NU  MAI  SUNT  ÎN  FLOAREA  TINEREŢII !