Adevarata specificitate a acestei perioade, denumită, comercial, Luna Cadourilor, înseamnă mult însă pentru copii şi adulţi, fiind populată de personaje care nu vin cu mâna goală. Primul dintre Moşii cu tolba plină este Moş Niculaie, un personaj real de hagiografie creştină, episcop din Myra, mort probabil în jur de 342, apărător al credinţei în Isus. În tradiţia romănească el apare pe un cal alb – semn al primei zăpezi – şi păzeşte Soarele, pentru ca lumea să nu fie privată de lumină şi căldură. Este sprijinul corăbierilor pe care îi salvează de la înec, al celor încercaţi de soartă – văduve, orfani – şi al fetelor sărace, care se mărită greu. Cel mai important atribut al său este însă generozitatea, el fiind cel care le aduce daruri celor mici, pe care îi şi pedepseşte însă, când sunt obraznici şi neascultători, cu proverbiala-i nuieluşă. Se spune că Moş Niculaie are mare trecere pe lângă Dumnezeu, deoarece, când se deschide Cerul la miezul nopţii de Crăciun, el este văzut stând la masa împărătească chiar lângă acesta.
