“Ne adresăm tuturor cunoscătorilor limbii germane pe plan mondial”

 

Stimata doamnă Beatrice Ungar, am auzit recent la Radio România Actualităţi despre aniversarea de jumatate de secol de la apariţia săptămânalului Hermannstädter Zeitung (unde sunteti redactor şef). Fiindcă am auzit informaţii interesante despre acest săptămanal, vă rog, pentru cititorii acestui interviu, să reluaţi câteva lucruri care le consideraţi importante a fi amintite in contextul acestei aniversari.

– Mulțumesc pentru întrebare. „Hermannstädter Zeitung”, adică „Ziarul Sibian”, este singurul săptămânal independent politic în limba germană din România. Ziarul este editat de Fundația/Stiftung “Hermannstädter Zeitung” și apare în fiecare vineri la Sibiu. În 1968, o dată cu ultima reorganizare administrativă a României, an au fost înființate pe lângă ziarul cotidian central Neuer Weg, trei săptămânale: la Timișoara Neue Banater Zeitung, la Brașov Karpatenrundschau și la Sibiu HZ. La Sibiu a mai apărut un ziar cu acest nume, prima ediție în 3 ianuarie 1861. A existat – din 1863 asociat cu Siebenbürger Bote – până în anul 1907, când a fost desființat în urma unei greve a tipografilor. Prima ediție a HZ apărut la data de 25 februarie 1968, atunci când la Sibiu trăiau 25.000 de sași transilvăneni, un sfert din totalul sașilor care locuiau în județul Sibiu. În urma unui decret comunist, dictatorul interzicând folosirea toponimelor în altă limbă, săptămânalul a apărut din 1971 sub numele „Die Woche“ (Săptămâna), dar redactorii au reușit deja în timpul Revoluției din 1989 să revină la numele inițial, astfel că din 26 decembrie 1989 saptămânalul apare din nou in fiecare vineri la Sibiu, sub numele de „Hermannstädter Zeitung“, pentru cititorii săi din România și din lume. Din 1998 are o pagină web www.hermannstaedter.ro și este citit în toată lumea. Ne adresăm tuturor cunoscătorilor limbii germane pe plan mondial, avem abonați în Europa (mai ales în Germania, Austria, Elveția, Ungaria, Luxemburg și Liechtenstein), America (SUA, Canada, Brazilia, Argentina) și Asia (Japonia).

Fiindcă mă simt legat de Sibiu de pe vremea când, profesor stagiar de limba

engleză la Făgăraş, am venit aici (prin 1975, cred), cu Grupul folk SOLARIS

(infiiţat cu elevii mei) la o manifestare a Cenaclului FLACĂRA. Cum am aflat că aţi predat un timp la catedră, aş vrea să vă întreb: care este cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră din perioada când eraţi profesor ?

Corul școlii, pe care l-am înființat pentru a motiva mai ales copiii romi să frecventeze școala. Nu eram profesoară de muzică, dar cu această strategie aveam o frecvență bună la orele mele de germană. Și astăzi când trec prin Bratei, mă salută foștii mei elevi, care acum stau la șosea și vând ibrice, ceaune, cazane de țuică produse de ei. Unul chiar a fost invitat la un târg de meserii tradiționale la Smithsonian din Washington D. C.

Cum arata “o săptămână obişnuită” din viaţa săptămânalului Hermannstädter Zeitung?

– În măsura în care într-o redacție poate fi vorba de un program obișnuit, luni, marți, miercuri de obicei se redactează articolele despre evenimentele de la sfârșitul săptămânii, deseori sunt manifestări sâmbăta și duminica, nu numai la Sibiu, ci și în împrejurimi. Joia e ziua de tipar, vineri ziarul este pe piață. Suntem patru redactori care fac totul, în afară de tipar. Fiecare este și tehnoredactor și fotograf, acum facem și mici filmulețe de la evenimente, pe care le postăm pe pagina noastră de facebook.

Iubesc Sibiul pentru atmosfera sa deosebiă, pentru evenimentele sale culturale,

pentru monumentele istorice şi turistice…Care ar fi, din punctul dumneavoastră de

vedere, “partea nevazută a Sibiului”, care consideraţi că ar trebui să fie promovată/ descoperită/ de cei ce vin la Sibiu?

Pluriculturalitatea, interferențele etnice, confesionale, care reprezintă sarea și piperul. La Sibiu viața culturală pulsează. Totuși: Nu căutați o rețetă! Toate acestea s-au dezvoltat de-a lungul secolelor. Deși recunosc că statutul de Capitală Culturală Europeană pe care Sibiul l-a avut în anul 2007 alături de Luxemburg a impulsionat acest lucru în mod decisiv. Acum Sibiul se pregătește împreună cu toate comunitățile din județ pentru anul 2019, când va fi Regiune Gastronomică Europeană. Deci veniți să gustați bucate sibiene.

Ce ne puteti spune despre predecesorul dumneavoastra la conducerea Hermannstädter Zeitung? Am inteles ca este o personalitate care acum traieste in Germania.

– Predecesorii mei au fost patru, doi trăiesc acum în Germania – Ewalt Zweyer (1968-1974)și Horst Weber (1996-2005), predecesorul meu, care a lucrat la acest ziar timp de 35 de ani ca redactor cultural, – unul, Josef Eckenreiter (1974-1978) a murit în mai 1989, iar Georg Scherer (1979-1996) trăiește la Sibiu. Horst Weber este unul din fondatorii Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu și a fost nevoit să emigreze în 2005 în Germania din motive de sănătate.

– Ce mesaj / gand/ urare/ aveti pentru cei ce vor citi, dincolo de Oceanul Atlantic,

acest interviu?                                                                                                             – Suntem în aceeași barcă numită Pământ, indiferent unde trăim. Și – ca într-o    barcă – rolurile sunt împărțite clar, important este să ne asumăm rolul primit și să îl umplem cu viață astfel ca barca să plutească. De acest lucru m-am putut convinge în 1995, când datorită unei burse – European Visitors Programme -din partea Agenţiei Federale de Informaţii (Agency for Information) am vizitat timp de o lună SUA de la est la sud si de la vest la nord. Atunci am înțeles că locul meu           este – adică rolul meu trebuie să mi-l asum – aici în România.

Va multumesc şi vă urez de două ori LA MULŢI ANI ! Pentru semicentenarul ziarului dumneavoastră şi pentru 8 Martie !

  • Vă mulţumesc!

                                  Interviu realizat de Ioan Iacob