Spusele dumneavoastră mi-au dezvăluit esenţa ! Formulare sferică: ” România postcomunistă nu a dezbrăcat toate măştile ororii comuniste, dintre care cea mai perfidă rămâne cea a delaţiunii, iar cea mai cruntă cea a anihilării intimităţii”. Mai grav, după cum remarcaţi, societatea românească nu a ieşit ” de sub mâna de fier a securităţii”.
Poporul român trăieşte în continuare într-o ţară defectă la catargaul căreia a arborat delaţiunea, după ce în prealabil a decorat-o cu medalia de rang înalt
” CAVALER AL RESPONSABILITĂŢII CIVICE”.
Cotrobăim la taraba vieţii o nouă identitate, devenind în fiecare segment existenţial mai temători, vorbind ca şi când am da socoteală.
Corect ne-a judecat etic primul European din Răsărit, Dimitrie Cantemir:
“…cu excepţia religiei drept-credincioase şi a ospitalităţii, abia mai găsim ceva ce ar putea merita lauda la români.Aroganţă şi mândrie; spirit de ceartă, dar şi concilianţă peste măsură; îndemn spre viaţa uşoară; nici mândrie, dar nici prietenie lungă; curaj deosebit de mare la începutul bătăliei, apoi tot mai puţin; inconstanţă, spirit excesiv de tiranic uneori, excesiv de blând alteori”.
Vă respect şi vă înţeleg atitudinea.
Şi…pentru toată nedreptatea şi suferinţa, revărsate de acest popor român către dumneavoastră, prin delaţiune şi hulire, prin rostogolirea într-un mediu grobian, ruginit, cu miros coclit de “Tehnometal”, eu, Mircea Bostan, un “seminţit” de literă şi bun simţ minim, îmi cer scuze în numele poporului român şi al meu personal pentru impardonabila nemernicie livrată deliberat omului HERTA MÜLLER.
Dramatic, posedăm genetic ştiinţa sfârşeniei creaţiei noastre, valoarea supremă a universului- OMUL !
Literele dumneavoastră s-au copt în adevăr dureros.
În secolul acesta de beţişoare oblice încălecate la mijloc şi unul drept, unii
“români buni” vă contestă şi declară public că înjuraţi România, alţii se bucură peste măsură de originile dumneavoastră româneşti, orientaţii deştepţi de la butoanele culturii româneşti vă apreciază “pentru densitatea poeziei şi sinceritatea prozei în descrierea plastică a universului dezrădăcinaţilor”, iar cei vicleni vă linguşeşc cu formulări alambicate de genul petardelor patriotarde: “scriitoare de origine română, scriitoare onestă care face un gest de repatriere istorică”.
Eu nu-i cred !
Ei mint cu neruşinare şi clocotesc mocnit de invidie !
Aceştia au rămas cu buba la cap din dragoste de patrie.
Pentru mine, mama este patria mea !
Cuvinte gângave în comparaţie cu eleganţa stilului dumneavoastră comportamental, al harului creativ, curajului, demităţii şi puterii de a rezista.
Bucuros voi fi, dacă, în urma demersului meu, mă vor despica şi-mi vor devora seminţele-mi gravide de adevăr în dinţii lor strepeziţi, într-o isterie de tip românesc.
Secţionat în semicercuri aştept întoarcerea în clepsidra intimităţii mele, cu speranţa respectului faţă de semeni în toate fibrele sufletului meu răvăşit, a unei zodii mai tolerante şi frânt în SCUZE din cauza poporului meu, bântuit de frică şi ignoranţă, care are nevoie obligatoriu de o “ACADEMIE DE VERTICALITATE” !
SĂ VĂ OCROTIŢI, DOAMNĂ HERTA MÜLLER !
Cu deosebită preţuire şi admiraţie şi totodată ruşinat de propria-mi laşitate în luarea de atitudine atunci când s-ar fi impus imperios
