DOARE, DOARE, CÂND SPERANȚA MOARE!

„O viață nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață.”

– Jerome K. Jerome

Putem să stăm strâmb, dar să încercăm să judecăm drept.

15 ianuarie 2018 – premierul României a demisionat în urma ședinței Comitetului Executiv Național al PSD pierzând sprijinul partidului. Unii dintre cei care l-au susținut inițial, l-au trădat în final. Țara pierde un al doilea ministru social-democrat în șapte luni. Dar, „ce-am avut și ce-am pierdut?”.

   16 ianuarie – Europarlamentarul Vasilica Viorica Dăncilă a fost propusă de PSD ca premier și susținută de ALDE.

   17 ianuarie 2018 – Președintele Klaus Iohannis a avut consultări cu partidele parlamentare pentru desemnarea noului premier, șeful statului spunând că dorește o procedură rapidă pentru instalarea unui nou guvern. Coaliția PSD-ALDE a venit la consultări cu propunerea de desemnare a europarlamentarului Vasilica Viorica Dăncilă pentru funcția de prim-ministru.

20 ianuarie 2018 – 80.000 de oameni au ieșit în stradă, pe o vreme friguroasă, cu lapoviță și ninsoare, disperați de viața din țară, de politicieni, de politică, de guvernare, de imoralitatea căreia i s-au deschis larg porțile. Unii oamenii înțeleg perfect ce se întâmplă, ce viitor îi așteaptă, mai lucizi fiind decât cei care guvernează țara; alții simt, fiindcă poporul are simțurile alertate, își iubesc țara și copiii pe care i-au făcut și se gândesc la viitor, se alătură celorlalți, așa le este mai cald, speranța își mărește spațiul în sufletele lor. Să nu uităm aberanta exprimare a președintelui partidului de guvernământ, rostită cu un an în urmă: „Pentru noi nu oamenii contează, contează programul de guvernare”.

Toți românii au așteptat cu sufletul la gură decizia Președintelui țării pentru alegerea prim-ministrului, după demisia fostului prim-ministru. Din nou au fost emoții mari. Starea încordată a tuturor ajunsese la limită. Se făceau pariuri pentru numele viitorului prim-ministru. Mulți așteptau surpriza oferită de Președinte. Și… surpriza a venit, spre dezamăgirea majorității oamenilor în fața așteptărilor. Președintele a aprobat propunerea vicleanului președinte al PSD, care iubește femeile, fiindcă acestea „niciodată nu l-au dezamăgit”. Deplorabil! În toată istoria partidelor de stânga acestea au jucat murdar, mincinos și viclean. Nu au stat o clipă în expectativă, ci au lucrat, au definitivat un plan care să poată avea succes în fața Președintelui țării. Președintele partidului PSD s-a dus în turneu să caute aliați puternici, președintele AlDE s-a pitit trăgând sforile, și câți alții nu au lucrat cu avânt proletar pentru a-l învinge pe Președinte. Deși jurase că nu se va mai duce la Cotroceni, șeful partidului și-a luat inima în dinți și cu ultimul mișmaș după ce făcuse un turneu prin Moldova, a scos lista cu semnăturile tuturor celor care susțineau propunerea de prim-ministru. Pe hârtie! Cu aceasta vrând să arate Președintelui țării cine deține majoritatea în Parlament. Unii cred că Președintele din acel moment nu a mai stat pe gânduri și a fost nevoit să-și dea acordul. Greșit! Președintele cred că a cunoscut și acest mișmaș, gest de milog, dar în același timp sfidător, al șefului de partid.

Dar să gândim bine, pe ce se bazau emoțiile, speranțele oamenilor. Pe o eventuală idee, o strategie care să răstoarne calculul viclean, incorect al reprezentantului partidului? „Aritmetica parlamentară a fost cea care a dictat” a spus Președintele. Desigur că avea în gând că prin această alegere, cu aproape aceiași miniștri în guvern, PSD se va compromite și poate, în al treilea ceas – se va trezi din utopia sa; ne va costa, dar, poate doar așa, se va dărâma stâlpul prostiei și al incompetenței.

Președintele Iohannis a ales varianta cea mai puțin costisitoare, bazându-se pe un suport rațional a dat la o parte, cu sânge rece, criteriile meritocrației, ale competenței, nu a mai ținut seamă de emoția oamenilor, de speranțele lor, luând în calcul și faptul că este constrâns de actuala majoritate parlamentară și de Constituție. În acest mod a evitat o perioadă lungă de instabilitate. A luat în calcul, probabil și faptul că opoziția este slabă, că nu a venit cu o propunere pentru a-i oferi un punct de sprijin. Întotdeauna și în orice acțiune avem nevoie de un punct de sprijin. „Dați-mi un punct de sprijin și voi muta pământul din loc”, spunea Arhimede la vremea sa.

Cred că Președintele având toate datele, a cântărit, a lăsat ca PSD să facă, în continuare politica internă, dându-le ultima șansă de redresare a țării, sau prăbușirea completă, când până și cei care au semnat, cu sinceritate sau din constrângere lista respectivă, își vor da seama de aberantele propuneri ale guvernului, dictate de președintele partidului, și când partidul va prinde curaj să-l destituie pe președintele său. Și până când opinia publică va acționa cu întreaga putere împotriva politicii dezastruoase a noului guvern.

Mulți îl acuză pe Președintele țării că n-a găsit altă soluție, de înlăturare a partidului social-democrat de la conducere, precum și a conducătorului partidului. Să fi făcut ceva care să le aducă mulțumirea, ieșirea din starea emoțională declanșată în momentul acceptării propunerii partidului pentru funcția de premier. Se așteptau unii la motivații din partea Președintelui, care să-i facă să înțeleagă gestul său pragmatic. Este adevărat că sunt și conducători cu retorică bogată, dar, la ce ajută? Sau, mai clar: cât ajută?

Mulți se întrebau, de asemenea, dacă Președintele mai are credibilitate în fața poporului, după hotărârea luată. Explicit, dacă desemna unul – doi premieri inacceptabili parlamentului, s-ar fi ajuns la alegeri anticipate. Am fi avut o lungă perioadă de instabilitate politică, economia ar fi suferit și în această situație, ne-am fi aflat în anul de pregătire a aniversării a 100 de ani de la Marea Unire, mai avem și probleme de politică externă de rezolvat. Și cum ar fi funcționat un alt guvern cu un parlament opozant? Calculul rațional nu ducea decât la această acceptare, în locul unei crize politice prelungite, cu multe alte bătăi de cap. Dovadă că poporul, în înțelepciunea sa, a înțeles imediat și nu i s-a reproșat nimic la protestele din ziua trecută – 20 ianuarie.

Nu s-a văzut până acum chipul acestui partid, viclenia, și măsurile ilogice ale conducătorului partidului? Aroganța și ambițiile de a-l destitui pe Președintele țării și a desființa DNA, pentru ca șleahta să poată în tihnă fura și de învinuiri să poată scăpa? Or fi și oameni decenți, capabili, printre ei, dar nu au curajul sau le este teamă să nu fie pedepsiți pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume.

Oricum, acest partid cu guvernele sale au dus și vor duce țara de râpă, până când acele câteva milioane de votanți ai partidului, vor fi conștienți de politica greșită pe care a dus-o și o duce partidul, până când populația va înțelege că președintele partidului trebuie să dispară din planul politic. Orice om știe că atunci când un politician nu este iubit, este demascat pentru minciună și furt, și detestat, el trebuie să-și facă bagajele și să se ducă, așa cum a promis cândva – „acasă”. Acasă, de unde a venit, să-și poată administra acolo locul bine cunoscut. Vom mai avea de așteptat, probabil, dacă nu cumva populația se va răzvrăti din nou, nu va mai putea îndura consecințele dezastruoase ale politicii actuale.

Tot ce s-a întâmplat ne doare tare, speranța în bine însă, nu trebuie să moară!

Vavila Popovici – Carolina de Nord