În Stop & Shop poţi găsi, cu uşurinţă, toate ingredientele unei lumi mai bune. Angajaţii aparţin unui evantai foarte mare de ţări. Aici lucrează, de obicei, ” aliens”. Majoritatea sunt din America de Sud şi mai nou din Estul Europei. Bianca lucrează aici de aproape doi ani. La început câştigă 7î pe oră, acum a ajuns la 9.50î. Plictisită aranjează produsele în rafturi. Deşi se află în ţara tuturor posibilităţilor, ea se gândeşte la o altă ţară… la o ţară unde oamenii sunt mai calzi, mai sinceri, mai apropiaţi sufleteşte, unde berea e mai bună când o bei cu un prieten adevărat, unde serile înseamnă bucuria de a fi cu cei dragi, unde viaţa înseamnă a fi si nu a avea. A plecat din Romania acum un an şi zece luni, iar peste două luni se întoarce definitiv acasă. Nu a întâlnit nici un român în tot acest timp, cu excepţia mătuşii la care stă. Îi e dor de tot ce înseamnă România, chiar şi de “gropile din asfalt”. Când m-a auzit vorbind româneste nu şi-a putut stăpânii bucuria de a putea comunica în limba maternă. Mi-a spus că e cea mai fericită zi a ei de când a venit aici …şi asta numai pentru ca a putut vorbi “din suflet cu un român”. Nu s-a adaptat vieţii americane. Se trezeşte, conduce, lucrează, conduce, mănâncă, se uită la tv şi se culcă. Aceiaşi rutină în fiecare zi, nimic palpitant. Singura ei satisfacţie e cea financiară, restul n-o impresionează. Număra fiecare zi care i-a mai rămas de stat… şi spune că în fiecare seară nu se gândeşte decât la ziua întoarcerii acasă.
Laurentiu Urdea
