„Nisipul se scurge încet în clepsidră
Nemărginirea ar vrea s-o cuprindă.
Omul priveşte, ar vrea să se mintă
Clipa din zbor, încearcă s-o prindă.”
Siria:
Nimeni nu ştie cine cu cine se bate, dar toţi se bat şi nimeni nu e vinovat, că mor zeci de mii de oameni. Pe cine interesează, doar în final fiecare om e doar o cifră în statistică. Şi pe urmă ne pare rău şi regretăm, dar cei morţi ar fi vrut să trăiască, căci dacă eşti mort, eşti mort. Retorica te dărâmă la TV în fiecare seară, depinde la ce TV te uiţi şi cu cine ţine. Ruşi, americani, turci şi alţii care în fond îi susţin pe terorişti, toţi luptă contra teroriştilor, bine că chinezii implicaţi şi ei, sunt comunişti nu terorişti. Care terorişti? Nimeni nu înţelege nimic. În afară de terorişti IS care nu au creier, deci nu fac parte din rasa umană, restul sunt nenumărate grupări rebele siriene şi străine. Dintre acestea se pot aminti Ahrar al-Sham, Faylaq al-Sham, Frontul Fateh al-Sham şi Frontul Al-Nusra afiliat Al-Qaeda. La sfârşit cel care câştigă va declara că a făcut totul pentru binele „poporului Sirian!” Care popor sirian?
SUA:
A fost ales Donald Trump. Un psihopat? Cine ştie? Următorii patru ani ne-o vor arăta! Ministrul lui de externe este prieten cu Putin. Guvernul lui e format din miliardari, care poate or şti cum să facă bani, ca să ducă economia SUA înainte. Iar dacă economia merge bine, şomajul scade şi omul de rând cîştigă… Americanul de rând nu l-ar fi ales dacă nu ar fi crezut în ce spune şi dacă ceea ce el îi promitea nu era ceea ce el îşi dorea de mult. Aşa că vom trăi şi vom vedea! Un lucru e sigur, Europa comunitară nu va avea e ce râde!
Rusia:
Putin e un autocrat. După ce a luat Crimeea, că doar nu era să îşi mute flota de acolo în balta numită Marea Caspică şi să piardă ieşirea la Mediterană, a ascultat protestele lumii şi şi-a văzut de treabă. Sancţiunile impuse nu l-au distrat, dar nici nu l-au făcut să-şi schimbe politica. În conflictul sirian e de partea trupelor guvernamentale ale lui Asad, care e încă oficial preşedintele ţării. Deci pe hârtie e de parte legalităţii. Dacă asculţi posturile de televiziune ruseşti, eşti convins că Putin e cel bun iar Vestul e cel rău şi cum dreptatea stă întodeauna la mijloc… Acum cu Donald Trump ca preşedinte al USA, o axă Washington–Moscova devine din ce în ce mai posibilă. Ce ne aduce viitorul e greu de prevăzut.
Germania:
AFD un partid destul de naţionalist, nou născut, fără o platformă politica, câştigă şi câştigă procente în alegeri. Ce ne arată asta? Că partidele politice „vechi în Germania” nu mai au trecere la „cei ce plătesc impozitele”, iar Angela Merkel „mama refugiaţilor” a pierdut din popularitate, mai ales după fauxpas-ul din 2015, cînd a permis cîtorva zeci de mii de refugiaţi să intre în Germania făra a fi înregistraţi, deci intră cine vrea şi pe urmă când îi cauţi ”ia-i de unde nu-s”. Un milion de oameni, care nu ştiu limba germană, au altă cultură şi altă religie, să-i integrezi într-o societate căreia îi merge bine, dar are problemele ei şi nu e dispusă să aibă mai multe probleme. E foarte dificil. Trebuie să fii o Merkel ca să fii aşa de optimistă. Dar după un an a recunoscut şi partidul lui Merkel (după atentate ale IS-ului, făcute de „acei refugiaţi neînregistraţi”) că trebuie făcut CEVA. Dar ce? Asta încă nu se ştie, poate îl întreabă pe Horst Seehoffer (ministrul landului Bavaria).
România:
S-au desfăşurat alegerile parlamentare. Prezenţa la vot a fost numai de 39,49%, prin blocarea dubla a accesului la stampila de vot a milioane de romani din strainatate si din tara, printr-o strâmba reforma a legii electorale, plus cei care au boicotat votul, crezând că prin asta realizează ceva. Rezultatul: PSD: 45,4%, PNL: 21%, USR: 9,4%. Cei care au votat, au reuşit să aducă la putere PSD-ul, un partid condus de Liviu Dragnea, partidul care ne-a dat pe Iliescu, Băsescu, Ponta şi alţii ca ei. Legea 90/2001 îi interzice în acest moment lui Liviu Dragnea să facă parte din viitorul Guvern al României, preşedintele PSD având o condamnare penală la activ. Dar în România, totul e posibil, deci probabil vom avea un prim ministru condamnat penal. Preşedintele Johanis e blocat politic în următorii patru ani, aşa că vom trece de la neodemocraţie, la o antidemocraţie cu faţă democratică. Asta seamănă cu fraza „terorism cu faţă umană”. Măcar Direcţia Naţională Anticorupţie va avea linişte, căci dosarele penale ale viitorilor miniştri şi deputaţi PSD, vor fi probabil suspendate, deci va lipsi „obiectul muncii”. Atunci cine mai are nevoie de DNA? Ca la noi la nimeni, sau poate la turci?
Turcia:
Erdogan se dovedeşte un democrat a la Ceauşescu. După ce a folosit un puci (organizat probabil de o grădiniţă de copii) ca să-şi înlăture toţi adversarii politici şi a pus astfel zăbale la justiţie şi presă, a eliminat din parlament reprezentanţii partidului kurzilor HDP(care fuseseră aleşi legal de popor), deschizându-şi drumul spre postul de „conducătorul nostru mult iubit” unic şi de neînlocuit. Şi-a construit „Palatul Alb” cel mai scump palat prezidenţial din lume, la fel ca alt megaloman balcanic pe care noi românii îl cunoaştem foarte bine. În Siria zice că luptă contra teroriştilor IS (Statul Islamic), dar când Peshmergas (trupele de combatanţi kuzi susţinute de NATO) care luptă tot contra IS-ului, sau apropiat prea tare de graniţa Turciei, a uitat şi de NATO şi de IS şi s-a repezit la aliaţii de ieri, să- i gonească de acolo. Iar dacă Europa Comunitară nu-l vrea, îl copiază pe Lăpuşneanu „dacă voi nu ma vreţi, eu vă vreau” şi aplică pentru a reuşi, tactica năvălirii tătarilor, numai că în loc de „vin tătarii” Europa va striga „vin refugiaţii”!
Filipine:
Alegerile din 2016 l-au adus la putere pe Rodrigo Duterte care şi-a propus să rezolve problema cheie a acestei ţări, consumul de droguri, o pandemie în Filipine. În primele 5 luni de guvernare, a pornit un război contra drogurilor şi drogaţilor, în care aproape 2.000 de suspecţi au fost ucişi, mai mult sau mai puţin legal, de poliţişti sau de „escadroane ale morţii” formate din rândul populaţiei şi încurajate de şeful statului. Limbajul lui este foarte colorat: „Am citit condamnarea UE şi le răspund: duceţi-vă dracului”. El l-a numit pe Barack Obama „fiu de căţea”, pe secretarul general al ONU Ban Ki-moon l-a numit „tâmpit”, pe Papa de la Roma „fiu de târfă”, iar pe ambasadorul SUA în Filipine, „homosexual” şi „fiu de curvă”, etc, etc. Deşi Duterte s-a comparat cu Hitler, Donald Trump la invitat urgent la Casa Albă. Deci trageţi singur concluziile!
Cuba:
A murit Fidel Castro, ultimul comunist adevărat, cel care a condus Cuba 49 de ani, împotriva tuturor presiunilor din interior şi exterior. Numărul atentatelor la viaţa lui este cel mai mare in istoria lumii moderne, dar Castro a murit la 90 de ani în patul propriu. Regimul lui despotic, deşi nu s-a numit comunist, a avut aceleşi urmări pe plan economic şi social, împingând ţara într-o neagră sărăcie. Criza rachetelor cubaneze a fost momentul când războiul rece a fost foarte aproape să devină război nuclear şi să se transforme în al treilea război mondial. Răspunzători Castro, Hruşciov şi de voie de nevoie Kennedy. Poporul cubanez care l-a plâns cu adevărat pe Fidel Castro, probabil că suferă de sindromul „Stockholm”.
Anglia:
BREXIT în 2016. Cameron nu mai e prim ministru, iar Regatul Unit a ieşit din Europa Comunitară. Theresa May a ajuns prim ministru şi ne aduce aminte de Margaret Thatcher (războiul din insulele Falkland). Lira sterlină a pierdut zdravăn din valoare, iar City of London cartierul financiar al Marii Britanii îşi pierde din strălucire. Miliardarii ruşi, care erau aici la ei acasă, încep să plece spre tărâmuri mai sigure financiar şi odată cu ei şi miliardele lor. Doar regina Elisabeta a II-a care are acum respectabila vârstă de 90 de ani, reprezintă cu cinste trecutul glorios al Imperiului Britanic şi spre deosebire de politicieni, nu se blamează nici un pic. „Cine nu are bătrâni să-şi cumpere”
Franţa:
Se pregăteşte pentru alegerile prezidenţiale din 2017. François Hollande cel mai neiubit preşedinte pe care l-au avut francezii, a hotărât să nu mai candideze. Deci democraţii au o problemă, căci în toate sondajele Marine Le Pen e în faţă şi ea e conducătoarea Frontului Naţional, deci o naţionalistă pur sânge. Cu cine se mai pupă atunci Frau Merkel?
Austria:
Alegerile din 2016. După o pană cu lipiciul de pe plicuri (cine îi mai poate lua în serios pe politicienii austrieci?) au mai ales o dată şi să vezi surpriză, nu l-a ales pe naţionalistul extremist Norbert Hofer ci pe candidatul verzilor Alexander van der Bellen. Se mai întâmplă şi minuni! Europa a răsuflat uşurată!
Italia:
Mateo Renzi a demisionat dupa respingerea prin referendum a reformelor constitutionale propuse de guvernul său. Italia e într-o criză acută, situaţia economică şi financiară fiind foarte îngrijorătoare. Noile alegeri vor avea loc în 2017 şi dacă iese Berlusconi zis şi „Bunga, Bunga”, condamnat şi răscondamnat nu se mai miră nimeni. Doar primarul Romei, Virginia Raggi a candidat din partea Mişcării 5 Stele, care a devenit a doua forţă politică a Italiei şi a fost creată de UMORISTUL Beppe Grillo. Un comedian face cu succes politică comică în Italia şi cineva (poporul italian) va trage ponoasele. Doar aici s-a scris „Divina comedie”!
***
Mai sunt o grămadă de evenimente mai mult sau mai puţin importante dar asta altă dată. Cred că la anul 2016 se potriveşte citatul lui Albert Einstein: „Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească, şi încă nu sunt sigur de primul!”
————————-
Viorel CUŢUI-BĂETU
Nürnberg, Germania
31 decembrie 2016
