Dragostea de libertate…

Scris de, Kasandra Kalmann-Năsăudean

Românii în lume…

Firme de avocatură renumite, bănci şi spitale, companii petroliere şi de telefonie mobilă, au salariaţi români angajaţi în poziţii importante. Cu toţii visăm la aşa ceva, dar numai unii dintre noi au avut curajul, inteligenţa, perseverenţa şi norocul…, necesare pentru a convinge importante companii din întreaga lume că, ţara din care provin nu are legatură cu abilităţile lor profesionale.

Ce au ei în comun, pe lângă studii şi experienţa peste medie? Disponibilitatea de a se muta în altă ţară, tenacitatea de a trece peste prejudecăţi, îndrăzneala de a lua totul de la zero printre străini şi ambiţia de a dovedi că sunt buni. Realmente, foarte buni. Mai mulţi români decât ne-am putea imagina, au reuşit să pătrundă în lumea unde mulţi doar visează, au reuşit să ajungă în poziţii importante la mari corporaţii internaţionale, lucrează la imaginea României mai bine decât ar putea să o facă toate ambasadele din lume.
Românii sunt mai bine văzuţi în Canada şi Statele Unite Ale Americii, decât în Europa. Dacă în Europa trebuie să te lupţi cu prejudecăţile, în Canada, America sau Australia, e greu să strici ima­gi­nea bună. Sunt foarte mulţi români în Statele Unite, care urmează doctorate, masterate sau profesează ca avocaţi, medici, ingineri, profesori, cercetători şi care sunt extrem de apreciaţi la locul de muncă. În Europa, numărul mare de infractori cu paşaport românesc şi publicitatea negativă pe care o fac, creează bariere pentru ceilalţi. Problema este că, despre România se vorbeşte mai puţin decât despre alte ţări. Mai sperăm că, făcând parte acum din UE, europenii vor afla mai multe lucruri despre puterea de muncă, inteligenţa şi tenacitatea românilor.

Din Maramureşul istoric…
Nu poţi scrie despre succesele românilor din Canada sau Statele Unite, despre cei din Germania, Anglia sau Spania, fără să vorbeşti şi despre Andrei Leonte. Provine din Maramureş, zona care a dat lumii oameni de valoare. În România, a studiat în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj. Tânăr şi dornic să scape de consecinţele dictaturii ceauşiste, Andrei a căutat o cale de ieşire din România. Soarta i-a zâmbit, când, cu o escală în Anglia de trei ani pentru a obţine o diplomă în business and management, post graduate diploma, a emigrat în Spania.
A plecat fără să se uite în urmă. Avea la el câţiva dolari şi un milion de speranţe. „Dacă privesc acum în urmă? Da, a fost greu. Am plecat din România fără să clipesc. În Spania am luat totul de la capăt. Practic, am renăscut. Acum, sunt Manufacturing En­gineer, şi Enginering co-ordinator pentru divizia de metale. Cu alte cuvinte, legătura dintre design şi producţie, în principiu stabilesc procesele de producţie pentru piesele noi, metal şi aluminium care intră în componenţa mobilierului de birou. De asemenea, responsabil cu îm­bunătăţirea procesului tehnolo­gic din cadrul companiei…”, poveşteste Andrei.
L-am întrebat dacă i-a fost greu să se adapteze în societatea unei ţări precum Spania, la stilul de muncă şi mi-a raspuns cu un zâmbet de adu­ceri aminte şi cu o oarecare emoţie controlată: „…, adaptarea la stilul de muncă de aici… Da… Să nu uităm că am ajuns să lucrez în industria spaniolă guvernată de principiile economiei de piaţă, direct după experienţa destul de deprimantă din economia şi industria comunistă. În al doilea rând, trebuie să avem în vedere, faptul că baza de cunoştiinţe tehnice personală trebuia îmbunătăţită rapid pentru a fi în pas cu cerinţele tehnice de aici. Deci, acumularea de cunoştiinţe noi, în scurt timp, necondiţionat. Şi nu în ultimul rând, adaptarea atât la stilul de lucru al echipelor manageriale cât şi la dinamica grupurilor din care făceam parte”.

E visător, idealist şi încă, pasionat de fotografie…
Pentru Andrei, nu este complicat să fii şi process designer şi manager în acelaşi timp, mai ales că spiritul artistic şi cel antreprenorial nu merg des mână în mână. Însă, pe de altă parte, el este un lider creativ, care face lucrurile altfel decât le fac ceilalţi şi are curajul să îşi asume riscuri. E şi mai important să ai entuziasm şi să faci ceea ce faci pentru că îţi place activitatea în sine, fie că e vorba despre branding, design sau management, nu doar pentru rezultate. Andrei e visător şi idealist, pentru că doar aşa poţi să ai curajul să faci ceva ce alţii zic că e imposibil sau o pierdere de timp. Şi culmea, să mai şi reuşeşti. Cu Andrei se poate discuta relaxat, despre orice situaţie. Viaţa decentă şi linstită pe care o trăieşte în ţara de adopţie, l-a modificat în bine pe toate planurile. Şi e mulţumit, feri­cit. Ne-a mărturisit cu aceeaşi emoţie controlată, faptul că, în curtea casei, alături de drapelul spaniol, flutură şi tricolorul. L-am întrebat dacă îşi doreşte să se întoarcă mai târziu în România, definitiv… După câteva secunde de tăcere, ne-a raspuns că este posibil a nu se mai întoarce în ţara de origine: „din poziţia în care mă găsesc astăzi, nu, nu cred că mă voi mai întoarce în ţară… Spania nu e perfectă, dar, cu siguranţă, mă simt aici acasă. Probabil am plecat de prea multă vreme ca să mai asociez planurile mele de viitor cu România. Desigur, privesc uneori cu nostalgie în urmă, la copilarie, la tinereţe, la anii de studenţie petrecuţi la Cluj, la pasiunea mea pentru fotografie… Am amintirile mele plăcute sau mai puţin plăcute legate de acea perioadă. Cu toate acestea, viaţa mea a prins poate rădăcini mult prea puternice aici pentru a contempla o eventuală întoarcere definitivă pe plaiurile natale…”.
De când a ajuns în Spania, viaţa i-a aşternut un covor roşu al provocărilor. La început, lupta să supravieţuiască într-un program foarte competitiv. Acum luptă cu sine într-un continuu proces al perfecţionării. Maramureşanul, Andrei Leonte, a  materializat la maximum ocazia oferită de soartă, folosindu-şi toate atributele: cunoştinţe, dorinţa, dragostea de libertate, aprecierea faţă de un popor care l-a adoptat şi mai ales, optimismul.