„În nici o împrejurare nu este nici bine nici cinstit a săvârși nedreptatea, nici să răspundem cu ea, deci nici să săvârșim răul, nici să răspundem cu el.” – Socrate
Vineri 22 februarie când am scris eseul „Despre rușine”, a fost momentul în care stimabilul prof. universitar, dr. Tudorel Toader și-a încheiat pledoaria, înscenând un proces stalinist în toată regula.
Când așteptam concluziilor ministrului Tudorel Toader, aveam presimțirea că va încheia în acest mod, adică a cere revocarea din funcție a șefei Direcției Naționale Anticorupție (DNA) – Laura Codruța Kövesi.
După ce l-am studiat un timp pe ministrul justiției, mi-am dat seama, după felul teatral de manifestare, că nu prețuiește moralitatea, cinstea, integritatea, deși pregătirea sa profesională o cere. Amânările lui în acest verdict au fost probabil dictate de șeful partidului, care pregătea noi și noi dovezi (de ultimă oră) care să o inculpe pe șefa DNA. Când s-a umplut vasul cu lichid mocirlos, a fost chemat de către prim-ministru, din deplasarea pe care o făcuse în Japonia, pentru a face anunțul pregătit. Am auzit exponentul partidului de guvernământ strigând: „Tudorele, fă ceva, nu se mai poate așa”. Ulterior, același secretar general adjunct al PSD, Codrin Ștefănescu, a vorbit tot în numele partidului: „Președintele Iohannis e obligat de lege să o revoce pe Köveşi. Dacă nu o revocă, nu îl vom suspenda pe Președintele statului. Speranța noastră este ca anul viitor candidatul PSD să-l învingă în alegeri drepte și corecte pe Iohannis. Asta este miza cea mare și asta credem toți. Deci într-o competiție democratică și normală, nu cu suspendări și cu astfel de acolade. Nu vom câștiga alegerile așa. Vrem să le câștigăm corect și sunt convins că le vom câștiga cu viitorul nostru candidat”. Vai, câtă generozitate! „Să facă corect ceea ce trebuie să facă, de fapt, un ministru al Justiției”, a grăit prim-ministrul Viorica Dăncilă. „Sper să nu se facă de râs” , grăit-a Liviu Dragnea – președintele PSD-ului. Unii au considerat ultima afirmație drept o premoniție. Nu, nu a fost premoniție, a știut ce va urma, înțelegerea a fost pusă la cale. Cum? Numai cei doi actori știu. Suficient să se fi înțeles din priviri. A fost ocazia în care Liviu Dragnea a arătat baronilor certați cu legea că va reuși să-și subordoneze justiția și vor scăpa de deciziile nedorite ale judecătorilor.
Și am asistat la citirea unui raport deplorabil privind activitatea DNA, la prestația unui om lipsit de calitatea demnității. Demnitatea unui om arată valoarea, moralitatea lui, este legată de sentimentul onoarei; a fi demn înseamnă să-ți respecți propria persoană, fără a aluneca pe făgașul propriului orgoliu și cel al slugărniciei față de partid, și să respecți pe cei din jurul tău, pe cei cu care colaborezi; înseamnă să crezi în dreptate și să fii consecvent în principii și atitudine. Omul demn preferă de multe ori să piardă decât să jignească, să-și schimbe cartea de vizită a demnității. Și a jignit-o cu prisosință pe șefa DNA.
Timp de o oră și ceva, am căscat de câteva ori. Este un reflex al meu de câte ori nu pot urmări cu atenție pe cineva vorbind, poate și din prea puțină cunoștință a acestui domeniu, la neclaritatea celor expuse dar, am mai tresărit la incapacitatea de exprimare gramaticală corectă, de altfel boală contagioasă în rândul guvernanților noștri. Am tresărit la cât de multe greșeli au fost amintite în activitatea doamnei Procuror șef al DNA, categorisite drept greșeli de management, abuzuri admise ale procurorilor, promovări în funcții nejustificate, procese pierdute la CEDO, eșecul numit afacerea Microsoft. Poate era normal să amintească aceste greșeli, dacă au fost dovedite, dar despre lucrurile pozitive, demne de laudă pentru munca intensă a doamnei Procuror șef, chiar nimic? Au fost ignorate, cu bună știință, desigur. Acuze după acuze, dar scandalos, ingrat pot spune, a fost faptul că a făcut-o vinovată de defăimarea României, de proasta imagine a țării pe care a creat-o în ochii organismelor internaționale. Cine? Nu cumva ar fi fost bine să arate cu degetul la parlamentarii și toate guvernele care s-au succedat? Și… am tresărit la verdictul final.
Socrate spunea că „Un om nu poate fi înțelept în toate și e înțelept numai în ce și cât știe”. Dar măcar în acelea să fie!
Reacții au fost multiple: 135 de procurori ai Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au trimis o scrisoare de susținere a Laurei Codruța Kövesi, procurori care spun că cererea de revocare din funcție anunțată joi seară de ministrul Justiției este bazată pe neadevăruri, supoziții și informații din presă neverificate. „Am suportat, chiar dacă aceste atacuri ne-au afectat direct viața prin impactul emoțional negativ avut asupra noastră, a familiilor noastre, a prietenilor și cercului de cunoscuți. Cu toții am ales să continuăm să combatem corupția și să ne urmăm principiile, fiind conștienți că rezultatul muncii noastre poate reprezenta un element pozitiv în structurarea societății românești, având ca fundament ideile de normalitate, corectitudine, dorință de evoluție și progres”, sunt câteva fraze din cele afirmate de procurori. Procurorii susțin că singurul scop este ca Laura Codruța Kövesi să fie îndepărtată pentru o singură vină, aceea că a reușit să administreze DNA cu tact, curaj și performanțe.
Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat în cadrul unui interviu acordat postului de radio RFI că „nu există niciun motiv pentru revocarea lui Kövesi de la șefia DNA”. În opinia procurorului general instituțiile „expuse” precum DNA sau DIICOT sunt criticate în contextul finalizării unor dosare importante.
Comisia Europeană a reacționat vehement la ultimele întâmplări juridice din România. Până și studenții dlui Toader au avut ceva de spus: „O grămadă de aberații juridice”.
„… Socialiștii nu pot închide ochii în fața corupției!”, a exprimat politicianul portughez Ana Gomes, membră a Parlamentului European, care regretă decizia lui Tudorel Toader de a propune revocarea șefei DNA.
Judecând, sunt două posibilități: ori dl. Tudorel Toader nu înțelege ce se petrece în țară, ori înțelege dar nu a avut curajul să înfrunte presiunea politică, curajul fiind promovarea a ceva în pofida fricii. Nu poți fi nici prudent, echilibrat, înțelept în hotărâri, dacă nu ai curaj. Adică, curajul de a spune adevărul, indiferent de cum este el, a nu minți, a exagera tendențios, indiferent de consecințe.
Filozoful, matematicianul francez René Descartes (1596-1650) spunea că „dacă facem întotdeauna ceea ce ne dictează rațiunea noastră (deci nu a altora) nu vom avea niciodată un subiect de remușcare, chiar dacă evenimentele ne-ar arăta după aceea că ne-am înșelat fiindcă nu a fost din greșeala noastră”. Și sunt convinsă că dl. ministru va gusta intens din amarul remușcării.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
