-250 DE ANI DE LA MISIUNEA GENERALUI BUKOW-
La scurt timp după săvârşirea dureroasei dezbinări bisericeşti a românilor transilvăneni din 1698-1701,preoţii şi credincioşii care îmbrăţişeaseră unitaţia şi-au dat seama că toate cele promise în diplomele împăratului Leopold I nu erau decât vorbe amăgitoare şi că erau ameninţaţi să-şi piardă legea strămoşească.
Drept aceea a început lupta pentru apărarea ortodoxiei,luptă care a durat timp foarte îndelungat,fiind purtată cu mult curaj şi stăruinţă de preoţi credincioşi deopotrivă,înfruntând bătăi,temniţă şi chiar moarte mucienicească.
Credincioşii români din Transilvania au folosit mijloace şi metode de luptă diverse,în încercarea de a obţine libertatea promisă sufletelor lor creştine.Constatând că toate încercările şi memoriile lor rămân fără rezultat,credincioşii ortodocşi au ales ultima cale în vederea dobândirii libertăţii religioase,şi anume răscoala împotriva unitaţiei şi iobăgiei.
În anii 1759 – 1761, s-a desfăşurat o adevărată răscoală religioasă îndrumată de ieromonahul Sofronie de la Cioara, care a cuprins aproape întreaga Transilvanie. În această situaţie critică pentru habsburgii catolici, împărăteasa Maria Tereza a trimis în Transilvania pe generalul Nikolaus Adolf von Bukow, cu numeroase unităţi de cavalerie şi infanterie, pentru a reprima orice mişcări impotriva unitaţiei.
La 9 aprilie 1761 Bukow a dispus să se facă două recensăminte detaliate,unul de către organele administrative,altul de către protopopii uniţi.În exemplarul oficial apar 2250 de preoţi uniţi cu 25 223 familii,1365 de preoţi ortodoxi cu 128 635 familii,515 biserici unite şi 1362 ortodoxe,dovadă elocventă că lipsa de obiectivitate nu a putut şterge realitatea din Transilvania:românii rezistau încă în ortodoxie.
Peste 500 de biserici ortodoxe au fost atribuite în mod arbitrar uniţilor! Prin abuz şi forţă ctitoriile brâncoveneşti de la Făgărş şi Ocna Sibiului, mănăstirea Prislop, bisericile cneziale din Ţara Haţegului, mănăstirea Nicula şi multe altele, au devenit unite!
Cea mai mare barbarie comisă de generalul Bukow, a fost distrugerea a zeci şi zeci de schituri şi mănăstiri româneşti din Transilvania! Cele din lemn au fost arse, iar cele din cărămidă şi piatră au fost distruse cu tunurile! Cele care au scăpat de barbaria armatei imperiale au fost trecute în stăpânirea Bisericii unite. Biserica Ortodoxă Română din Transilvania nu a mai avut nici o mănăstire până după 1918! Această acţiune dureroasă a început în urmă cu 250 de ani .
În urma comiterii acestei barbarii, practic, n-a mai rămas urmă de viaţă monahală ortodoxă în Transilvania(politica istoriografică declanşată în jurul subiectului caută să inducă ideea unor aşezăminte monahale déjà în stadiu de ruină sau nelocuite!).În fapt,imperialii hasburgi identificau aceste mănăstiri ca principalul rezervor al vocaţiilor contestatare şi a rezistenţei la presiunea confesionalizată Greco-catolică.Prin minciună şi forţă o parte a românilor a mai cedat ceva din sufletul lor.