ECONOMIA ROMANIEI LA RASCRUCE

Banca Mondială a publicat un raport asupra situaţiei economice din România, raport care ana­lizează restructurările din domeniu în vederea integrării în Uniunea Europeană. Documentul evidenţia­ză şi aspecte pozitive, precum o oarecare stabilizare macroeconomică, reducerea gradului de sărăcie sau cel al inflaţiei. Totuşi, accentul se pune pe pro­ble­mele majore din economia românească.

Deficitul

Unul dintre riscurile majore semnalate în raport se referă la deficitele din sistemul de asigurări sociale şi în special din sistemul de pensii.
Deunăzi, însă, primul ministru Adrian Năs­tase anunţă majorarea pensiilor cu aproximativ 10Î încă din luna septembrie, adică înainte de alegeri, în condiţiile în care, iniţial, guvernul promisese această majorare abia din 1 ianuarie 2005. Bugetul necesar reindexării pensiilor cu patru luni mai devreme în­seamnă o cheltuială suplimentară de 3000 de mi­liarde de lei, o povară în plus, dacă punem la socoteală deficitul din acest sector.
În afară de majorarea pensiilor, Guvernul a anunţat şi alte măsuri în domeniul social, precum ajutoarele pentru caldură sau medicamente. Toate aceste cheltuieli pot afecta stabilitatea macroeconomică, un punct cheie în raportul Băncii Mondiale.

Codaşă la privatizări

Raportul Băncii Mondiale mai arată că România are mai mult de privatizat decât toate ţările din Europa de Est la un loc. De asemenea, raportul semnalează şi lipsa de stricteţe a bugetului, care continuă să finanţeze intreprinderile neperformante. Pierderile societăţilor sunt deseori finanţate prin împrumuturi neachitate, iar efectul imediat este creşterea datoriei publice. Bani pe care, până la urmă, tot plătitorul de taxe trebuie să-i dea înapoi.
Banca Mondială recomandă o disciplină financiară care ar trebui impusă în relaţiile cu statul, o disciplină care nu poate decât să încurajeze în cele din urmă competiţia reală în economie. “Cu aproape 2000 de intreprinderi controlate de stat, România are mai mult de privatizat decât toate ţările din Europa de Est la un loc”, se arată într-un raport al Băncii Mondiale. Potrivit datelor statistice, până la sfârşitul lui 2003, s-au privatizat doar 40Î dintre intreprinderile mari şi în jur de două treimi din cele medii. Există încă 1300 de companii de stat şi 600 care se află sub controlul statului. Cât priveşte aportul societăţilor private la formarea PIB, trebuie spus că, în 2002, sectorul privat a generat 65Î din PIB, în comparaţie cu o medie regională de 76Î. Mai mult, numai 19Î dintre intreprinderi aveau investitori strategici, 33Î dintre intreprinderi aflându-se în posesia directă a statului, 24Î fiind controlate de oameni din interior şi 13Î fiind privatizate în masă.
Prin contrast, în Cehia, până în 1998, 85Î dintre companii aveau un proprietar desemnat strategic în urma privatizărilor din 1992-1994, iar, la sfârşitul lui 2003, 33Î dintre intreprinderi aveau un proprietar străin semnificativ. Din păcate, o vină pentru situaţia actuală a firmelor de stat o au şi ma­nagerii acestora. Şi asta pentru că marea lor majoritate au fost aleşi de muncitori şi aprobaţi de sindicate, iar eforturile lor au fost canalizate către găsirea de metode pentru a acumula arierate. Nici privatizarea prin metoda MEBO nu este lăudată de Banca Mondială. Deveniţi acţionari, 18 milioane de cetăţeni români nu şi-au exercitat în nici un fel controlul efectiv. Astfel, nu au apărut proprietari majoritari.
O problemă foarte importantă identificată de raportul Băncii Mondiale este lipsa de stricteţe a bugetului, care continuă să subvenţioneze găurile negre. Subvenţiile prin neplăţi, acumularea de arie­rate şi aranjamentele tip barter periodice sunt practici curente printre intreprinderile neprofitabile. Atât so­cie­tăţile de stat, cât şi cele private folosesc arie­ratele-taxe pentru a se finanţa.
Companiile în care statul deţine acţiuni sunt cele cu procentul cel mai mare de datorii la buget, între 30 şi 7. La aceste companii, care au avut pierderi şi în 2001, şi în 2002, arieratele au variat între 37 şi 11 procente din active. Firmele private cu pierderi constante au avut datorii la buget mai mari de 30Î din active, în timp ce unităţile profitabile datorau 2Î din active. Prin contrast, se arată că în relaţiile dintre societăţi datoriile nu sunt persistente. Plata întârziată a furnizorilor este un lucru comun, nu şi neplata sistematica. Acest mecanism autodisciplinat funcţionează la fel ca în ţările occidentale. O astfel de disciplină financiară ar trebui impusă şi în relaţiile cu statul, pentru că disciplina bugetară încurajează competiţia la toate nivelurile. Cât priveşte condiţiile de începere a unei noi afaceri în România, Banca Mondială susţine că Registrul Comerţului este unul dintre cele mai puţin eficiente din regiune, fiind nevoie, în medie, de trei săptămâni pentru a obţine un număr de identificare pentru o companie. La polul opus se situează modul de acordare a licen­ţelor. Astfel, o dată ce Guvernul a introdus regula consimţământului implicit, 480 de societăţi au primit imediat licenţe. Noua regula permite companiilor să demareze anumite activităţi dacă autoritatea guvernamentală relevantă nu a răspuns în 30 de zile. Între timp, 25Î dintre companiile româneşti consideră li­cenţtierea ca fiind un obstacol moderat până la major în calea afacerilor.
Nici actualul Cod al muncii nu este lăudat de Banca Mondială. În opinia acesteia, România are unele dintre cele mai rigide condiţii de angajare, noul cod fiind pe alocuri mai restrictiv decât cel vechi. Economist Intelligence Unit (EIU), divizie a grupului The Economist, şi-a revizuit estimările privind creşterea economică a României de la 4,8Î la 4,6Î pentru acest an şi de la 5,3Î la 5,2Î pentru anul 2004. Potrivit celui mai recent raport al insti­tuţiei despre România, modificarea prog­nozelor economice a fost determinată, în principal, de existenţa unor semnale privind încetinirea creşterii producţiei industriale şi de procesul lent de redresare economică din Uniunea Euro­p­­eană. Bugetul de stat pentru acest an este fundamentat pe o rată de creştere economică de 5,2Î. Procesul de privatizare ar putea fi accelerat în acest an, întrucât autorităţile de la Bucureşti au pregătit mai multe proiecte, printre care se numără şi vânzarea unui pachet din acţiunile Băncii Comerciale Române către instituţii internaţionale. De asemenea, deficitul bugetului general consolidat va creşte de la 2,7Î din PIB la 2,9Î din PIB în acest an, ca urmare a unor cheltuieli suplimentare determinate de pierderile intreprinderilor de stat şi disciplina salarială redusă din aceste socie­tăţi. Executivul a convenit cu Fondul Monetar Internaţional un obiectiv de maximum 2,65Î din PIB pentru deficitul bugetar din acest an. În ceea ce priveşte rata inflaţiei raportată la sfârşitul anului, EIU anticipează că aceasta va atinge 13,8Î în acest an. Institutul britanic apreciază că majorarea salariului minim pe economie, continuarea procesului de liberalizare a tarifelor din domeniul energetic şi nivelurile ridicate de lichidităţi din piaţă vor iîpiedica reducerea ratei infla­ţiei la 12-13Î, după cum doreşte Gu­vernul român. În plus, autorii studiului susţin că atingerea unei rate a inflaţiei cu o singură cifră anul viitor nu va fi posibilă, întrucât Exectivul va efectua cheltuieli suplimentare în anul electoral. EIU consideră că inflaţia va fi de 11Î anul viitor.

Dezvoltarea economică

Situaţia la zi: Timp de aproape 14 ani, Ro­mâ­nia (ţară fără datorii externe în 1990), a fost interesată de realizarea de înţelegeri internaţionale, pentru atragerea de resurse financiare suplimentare, necesare acoperirii nevoilor economiei naţionale, serios afectată de procesul de restructurare (ca şi urmare a ne-restructurării şi a unor ezitări sau greşeli în procesul de privatizare sau lipsa acesteia). Încheierea unor acorduri cu FMI a constituit un sprijin important şi o garanţie pentru finanţatorii interna­ţionali ca şi o obligare a autorităţilor de a decide măsuri economice necesare, dar nepopulare. În acest an sunt argumente reale care vin în sprijinul afirmaţiei că acest ultim acord cu FMI va putea, pentru prima oară, să fie îndeplinit în totalitate. FMI continuă să ceară autorităţilor române adoptarea de măsuri energice în vederea recuperării creanţelor, privatizarea sectorului energetic, toate teme mai vechi, la care se adaugă în prezent “preocuparea pentru creşterea rapidă a creditului neguvernamental”. Autorităţile guvernamentale au anunţat că se intentionează începerea în aceasta toamnă a negocierilor pentru un nou acord.

Situaţia banilor în România

* Rezerva BNR oscilează între 6-7 miliarde dolari, asigurând astfel posibilitatea acestei instituţii să facă faţă fără probleme deosebite datoriei externe, ca şi unor intervenţii pe piaţa valutară românească
* Datoria externă şi internă a Romaniei pe termen lung nu ridică probleme (în 2003 împrumut internaţional de la MF pe termen de 7 ani, în valoare de 700 mil. euro cu o dobândă de 5,75Î.)
* Creditul neguvernamental în România reprezintă circa 13Î din PIB, în celelalte ţări est-europene, admise în UE acesta reprezentând peste 50Î; în ţările UE el ajunge până la 160Î
* Dobânzile bancare pentru credite au rămas ridicate, BNR continuând o politică rezervată, în aşteptarea confirmării unei rate a inflaţiei de 14Î
* Investiţiile străine atrase în România din 1991 reprezintă 8,8 mil. dolari iar faţă de Polonia 57 mi­liarde dolari, Cehia 32 miliarde dolari şi Ungaria 30 miliarde dolari
* În trimestrul 1 a.c. investiţiile străine directe au scăzut cu circa 30Î faţă de anul 2002; se înre­gistrează retrageri semnificative de capital de pe piaţa românească.

Economia României

* Rata inflaţiei, în conformitate cu evoluţiile pe primele 6 luni se încadrează în ţinta de 14Î
* Creşterea economică anuală pentru 2003 este apreciată la 4-4,5Î, chiar de analişti internaţionali
* Exporturile înregistrează creşteri valorice (sus­ţinute şi de evoluţia monedei euro)
* Economia României va resimţi evoluţiile econo­mice nefavorabile din ţările UE, peste 60Î din exporturile româneşti având această destinaţie.
* Lipsa unor proiecte semnificative realizate în cadrul unor partenariate de tip public-privat
* Solvabilitatea băncilor este în prezent, conform BNR, de 25Î, dublu decât este necesar. Sunt bănci care au o solvabilitate de 70-80Î (inversul riscului generat de acordarea de credite); riscul bancar a crescut doar cu 1-2Î, băncile neacordând un număr sporit de credite, în valoare absolută)
* Indicatorul de lichiditate al băncilor este foarte mare, ceea ce semnifică reducerea riscului de intrare în incapacitate de plată
* Economia românească se apreciază că este în incapacitatea de-a absorbi cca 2 miliarde de dolari (la care se adaugă şi fondurile de pre-aderare ce se vor ridica în următorii ani la 1 miliard euro/an)
* Băncile sunt în prezent interesate în dezvoltarea creditării pentru achiziţionarea de către populaţie a bunurilor de folosinţă îndelungată şi a creditului ipotecar, care deşi este benefic pentru dezvoltarea pieţii interne în general, nu ajută producţia internă decât doar parţial în ceea ce priveşte industria construcţiilor (multe din materialele de finisaj şi dotări fiind importate din ţările UE şi Turcia)
Economia: Creştere, competitivitate, dezvoltare dura­bilă (mediu). Pentru a rezolva problemele de dezvoltare durabilă, cu ritmuri de creştere anuale de peste 4-5Î, sunt necesare investiţii. Exemple:
* Sectorul energetic necesită circa 2 miliarde de dolari pentru investiţii în următorii doi ani (numai energia ce ar fi produsă la Cernavodă ar reprezenta echivalentul a câteva tranşe FMI)
* Investiţiile necesare îndeplinirii standardelor de mediu se ridica la circa 20 miliarde euro.
(va urma)