Caramitru

CaramitruLa invitaţia Institutului Cultural Român, directorul general al Teatrului Naţional din România, actorul Ion Caramitru a adus pe 23 si 24 iunie spectacolul “Eminescu” la New York. Spectacolul va continua la Washington DC şi Philadelphia, într-un turneu organizat de ICR New York în colaborare cu Ambasada României la Washington D.C., Consulatul General Onorific al României la Philadelphia, Queens Library NY şi Biserica Sfânta Treime din Philadelphia. Sala Centrului Cultural Român din NY a fost arhiplinã, cu multã lume stând în picioare pe tot parcursul spectacolului. Acest eveniment a reusit, ca nu demulte ori, să atragă un public foarte divers, de la copii la bunici, ceea ce nu se întamplă foarte des. Dar combinatia Eminescu-Caramitru a lucrat ca un magnet pentru românii din New York.

Cunoscutul actor a oferit românilor din New York un spectacol deosebit în care a interpretat texte din proza şi poezia lui Eminescu. Versuri pe care le ştiam din şcoală pe cand învătam citate pentru teze sau bacalaureat, au luat o viată aparte prin vocea lui Caramitru. Ion Caramitru a surprins şi a încântat publicul cu interpretari teatrale, inedite ale poeziilor eminesciene, iar clarinetistul, compozitorul şi dirijorul Aurelian-Octav Popa a completat spectacolul cu momente muzicale inspirate din muzica românească într-o interpretare simfonică, solemnă. Alternarea versurilor epatante cu muzica de clarinet au creat armonie şi o curgere lină a spectacolului, în care temele profund romantice, mitice, înalt filosofice ale poeziei şi prozei eminesciene au fost învelite în note îmblânzitoare. Cumva, această combinaţie de versuri şi muzică a fost o aluzie la caracterizarea pe care Tudor Arghezi i-a facut-o poetului : “Eminescu este un Beethoven al graiului românesc”.

Prin cadenţa cu care cunoscutul actor a recitat Scrisoarea I, el a reusit sã transporte publicul tocmai la începutul lumii evocat în poezie, nu doar cu cuvantul, ci şi cu tonul vocii, când şoptit, când tunator. Poezia « Eu nu cred nici in Iehova » a fost recitată cu un patos extrem, iar dramatismul cu care a fost rostit binecunoscutul vers « Eu rămân ce-am fost romantic », a lăsat publicul cu gura căscată. A fost punctul culminant după o acumulare treptată a  sentimentelor care au explodat pur şi simplu cu acest vers. Interpretarea şi-a făcut efectul,versul a rămas întipărit în mintea publicului, căci toţi discutau interpretarea versului cu pricina după spectacol.

Caramitru a încheiat spectacolul cu o scurtă povestire în care Sfântul Petru îl ruga pe Dumnezeu să facă o minune pentru famila unor oameni care-i gazduiseră în casa lor pe vremea când colindau lumea ca doi bătrânei. « Fă ceva pentru ei. Fă să-şi vadă măcar o dată sufletul aşa cum vedem noi copacul de colo », zicea Sfântul Petru. Nu după multă vreme, în neamul acela s-a născut Mihai Eminescu.

Publicul i-a răsplătit pe cei doi maeştri cu ropote de aplauze şi ovaţii, ridicându-se în picioare, declârandu-şi astfel recunostinţa şi simpatia pentru doi artişti mari ai României, precum şi dragostea persistentă pentru unul dintre marii noştri poeţi naţionali.