LUCEAFÃR
AI RÃMAS ÎN VREMURI
Alt sunet se aflã-n poeme,
Altã culoare-n trãirile tale…
Gândul adânc te-a prins în scrieri rare,
„Luceafãr ai rãmas în vreme“!
Prin lume-n cele patru laturi
Deschisã ţi-a fost poarta nemuririi…
Şi,.. va pluti şi peste veacuri
Tristeţea grea… Cum plâns-au trandafirii!
Întipãrirea liricã a timpului
Rãmasã-i ca mişcare-n suflet.
Decoruri calde-ale-anotimpului
Sunt pline de ardoare-n sunet.
Tu ai intrat în noaptea încruntatã,
Suflet trudit de timp albastru:
Clipe tãcând în tâmpla lãudatã,
Dar ai rãmas grãirii noastre astru.
Amar…, amar moment de varã!…
De ce a fost strivitã-n palme dure
Iubirea ta de poezie clarã,
„Suflarea altor versuri pure“?!
Lia Ruse, Canada