E tânăr şi om, la fel ca tine, ca el sau ca mine
El înfruntă sărutul fierbinte al morţii viclene
senin cum ciobanul valah balada Mioriţa
În faţa scenei erau tinerii, toţi ca Unul
muşchetarii rockului
pentru care focul muzicii e altarul
unde versurile coc ritmuri absolutului
Eroi ce picură lacrimi de adolescenţi tăcuţi
amintiri mamelor despre o lume mai bună
“despre ziua în care vom muri”
Ei au pus inima sinceră în pieptul artei
zei geloşi ofrandă mantrei
pentru melodia ce învinge clipa
pentru Domnul neştiut din noi
Ei s-au luat de mâini prin fum, pucioasă şi foc
Să salute îngerii cu zăpadă
El s-a întors să cadă în braţele fraţilor
Să-i sărute pe frunte şi să moară
Ei au plecat ignorând gravitaţia, eroi gândului
Lacrimi pure, izvoare năvalnice ce urcă la munte
Ne-a rămas durerea Dunăre spre marea speranţă
Şi trupurile ard candelă în inimile reci
El un tânăr #Colectiv vinovat că iubea muzica şi viaţa
într-o vineri seara
————————
PS: Poezie citită de autor la sediul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, cu ocazia Zilei Naţionale a Culturii – 15 ianuarie 2016
