A venit vara și odată cu ea, vremea caniculară! Vedetele sezonului sunt acum, ochelarii și pălăriile de soare, dar și evantaiele. Acestea din urmă le oferă doamnelor și domnișoarelor o adiere de răcoare în cel mai călduros anotimp al anului.
Nu doar funcțional, ci și la modă, evantaiul a fost, dintotdeauna, un accesoriu purtat de regine, aristocrate, burgheze, dar și de femeile obișnuite. Primele evantaie au apărut în Orient, în China. Importate și comercializate în Europa în jurul anului 1500, la Veneția, evantaiele poposesc apoi în Franța, la curtea Caterinei de Medici, fiind aduse aici de parfumierii italieni.
Odată cu Revoluția Franceză, ce promova ca principale valori libertatea, egalitatea și fraternitatea, evantaiul decade din drepturi, pentru a fi readus în lumina reflectoarelor abia în 1829, de către renumita firmă Duvellroy din Paris. Evantaiul se bucură, iarăși, de succes, iar Duvellroy devine creator și frunizor de evantaie pentru casa regală a Angliei. Ca element distinctiv, pe aceste evantaie sunt reproduse picturile lui Franz Xavier Winterhalter.
În era victoriană, evantaiul atinge apogeul, astfel că până în 1865, moda impune ca fiecare doamnă și domnișoară să aibă măcar un evantai. În scurt timp, ca urmare a acestui trend, evantaiele ajung să fie adevărate opere de artă. Pictori renumiți, precum Ingres, Delacroix, Watteau și Boucher colaborează la realizarea unora dintre cele mai frumoase astfel de obiecte.
Executate din mătase, voal, dantelă, organza ori fildeș și, întotdeauna, parfumate, evantaiele au strălucit în trecut, în lumina puternică a astrului zilei, dar și sub scânteierea opulentă a candelabrelor, la baluri ori la cine festive. După o astfel de cină, în a doua zi de Crăciun a anului 1839, Regina Victoria nota în jurnalul său:
„Am luat cina la Castelul Windsor. Printre invitați a fost și Lordul Melbourne, actualul prim-ministru. După ce ne-am ridicat de la masă, i-am arătat acestuia un evantai foarte curios (destul de mic, însă având pe el picturi uimitoare), pe care tocmai l-am primit de la Paris. Evantaiul i-a aparținut Mariei Antoaneta.”
La fel de prețios și de migălos alcătuit este și unul dintre evantaiele doamnei de Pompadour. Confecționarea sa a durat nouă ani. Estimat la șase mii de lire sterline, acesta este produs dintr-o hârtie specială, elaborat lucrată, ce imită dantela. Pe evantai sunt pictate cinci miniaturi splendide, împodobite la rândul lor, cu alte miniaturi, de proporții mai reduse. Considerate obiecte de lux, astfel de evantaie au dat naștere la rivalități și snobism.
Totuși, odată cu trecerea timpului și cu prefacerile pe care le suportă societatea, evantaiele exorbitante își vor face apariția tot mai rar. Secolul XIX aduce evantaiele din celuloid, strămoșul plasticului, astfel că singurele evantaie care mai păstrează o tentă enigmatică sunt cele din anii 1920, confecționate din pene de struț. Cu toate că în a doua jumătate a acestui secol este inventat atomizorul, evantaiele continuă să fie parfumate. Marile case de parfumuri franțuzești, cum ar fi Rigaud și Parfums de Rosine, își promovează parfumurile în evantaie parfumate.
O sută de ani mai târziu, evantaiele își pierd foarte mult din eleganță și mister. Confecționate din hârtie, bambus, plastic ori din lemn parfumat de santal acestea sunt produse de serie și se găsesc de cumpărat atât în marile magazine, cât și la comercianții stradali. Având în prezent, un rol mai mult practic decât estetic, evantaiul a rămas totuși, una din bagatelele ce nu pot fi încadrate în categoria articolelor unisex.
Corina Diamanta Lupu
București
27 iunie 2016
