Puțini mai sunt azi în lume regizori capabili care să execute cu succes un mare film istoric, o superproducție, în special unul de proporții biblice. Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre ei, filmul Mihai Viteazul este subiect de studiu în școala de film americană din Los Angeles, California înființată de Steven Spielberg și George Lucas. Filmul ”Exodus” este povestea unui om care a avut curajul să înfrunte un imperiu, unul ca el ar fi considerat azi un terorist. Nu este ușor să refaci povestea biblică a lui Moise care a fost produsă și reprodusă poate de mii de ori în toate formele posibile de media de până acum. Realizarea capitolului biblic nu aduce spectatorului nimic nou ca poveste, ci ea este doar repetată cu multă violență, lipsă de clasă, de măiestrie și de înțelepciune divină. Nu are dinamică și îi lipsește construcția personajelor, a structurii și a dezvoltării conflictelor. Dialogul e foarte sărac, puțin și destinat în mod intenționat analfabeților. Este ca o carte pentru copii cu poze mari și două cuvinte la bază. Singurul lucru nou în acest film al lui Ridley Scott sunt efectele, trucajele produse pe calculator, miracolele produse de Moise cu apa însângerată, broaștele, lăcustele, grindina, gândacii etc., care sunt strălucitor executate. Scott a fost întodeauna fascinat de efectele produse electronic, însă o astfel de poveste care stă la baza creștinătății nu se poate spune doar cu efecte speciale și lipsită de umanitate, emoții, spiritualitate și credință divină. Filmul e plin de aroganță, tupeu, tras în piept, dialog în doi peri și dublu sens, contra sens și șmecherie cam ca în ziua de azi când politicienii noștri iau decizii la întâmplare, după bunul lor plac și lipsite de responsibilitate și discernământ, intenționat parcă pentru a distruge toate valorile create. Biserica se lasă și de astă dată strivită de știință și de logica atee. În acest film, Dumnezeu și-a pierdut toate drepturile, astfel pus sub semnul îndoielii chiar temelia identitară a umanității. A devenit un fel de imaginație schizo-paranoică a lui Moise care nu îți lasă nici un moment impresia că ar crede în Creator. Dumnezeu îi apare lângă tufă întruchipat în băiețel. Regizorul Ridley Scott e un mare artist, fapt ce reiese din tablourile extraordinare de pe ecran, însă bănuiesc faptul că suma de 140 de milioane de dolari nu iar fi fost aprobată de Pentagon (care de când cu “terorismul” a devenit administratorul financiar al Hollywoodului distrugând individualitatea și talentul multor artiști, act tot mai proeminent în industria de film americană) dacă nu ar fi făcut schimbări în scenariu în concordanță cu noua lor ideologie mondială, (ceva asemănător cu partidul comunist care îl finanța și cenzura pe Nicolaescu). Filmul parcă urmărește să-i supere pe toți, pe creștini și în mod special pe evrei, prin denaturarea capitolului biblic care îi atestă ca popor ales. Un film sărac în substanță. Două stele pentru imagine și efecte.
