„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4). Spre sfârșitul secolului XX, mulți propovăduiau, vorbeau, se temeau și așteptau „Sfârșitul Lumii”, fenomen ce urma să aibă loc în anul 2000. Am trecut acest prag și se fac tot felul de scenarii dramatice, catastrofale, altele dătătoare de speranţă, referitoare la anul 2012.
Sunt și unele argumente științifice, precum Rezonanța Schumann, numită sugestiv „Pulsul Terrei”, verificată în mod experimental și demonstrată matematic în anul 1952, de fizicianul german Winfried Otto Shumann (1988 – 1974), profesor la Facultatea de Ştiinţe din München. El a prezis existența câmpului bioenergetic al pământului și a calculat frecvența sa de vibrație, înainte chiar de a putea fi efectiv măsurată. Acest câmp are o rezonanță, măsurată în pulsații (vibrații) pe secundă. Unii o consideră responsabilă de echilibrul biosferei, mediu natural de care depind toate formele de viaţă. S-a ajuns la concluzia că toate vertebratele şi creierul nostru au aceeaşi frecvenţă (aproximativă) de 7,83 hertzi. „Noi şi planeta formăm o entitate unică. Adică noi, fiinţele umane suntem pământ care simte, gândeşte, iubeşte și venerează. De ce suntem aşa? Pentru că avem aceeaşi natură bioelectrică şi suntem înconjuraţi de aceleaşi unde rezonante Schumann.” Datorită faptului că sângele nostru conține fier, spun unii cercetători, suntem făcuți să vibrăm în ritm cu Pământul; vibrația noastră este o sumă de impulsuri electrice care controlează activitatea mușchilor, sistemului nervos, organelor de simț, creierul fiind organul centralizator și coordonator al acestor vibrații, numite unde cerebrale. Ele pot fi măsurate.
Vorbind din punct de vedere fizic despre Rezonanță, putem spune că este vorba despre frecventele descărcări electrice ce apar în timpul unor furtuni puternice și care creează unde electromagnetice între Pământ şi ionosferă (pătura superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni, producând acea rezonanţă electromagnetică. Deci, suprafața terestră și ionosfera sunt bune conducătoare de electricitate și atmosfera cuprinsă între ele se comportă ca un dielectric, ca o imensă cavitate rezonantă pentru undele electromagnetice. Valorile lor au fost puse în evidenţă: 7,83 Hz, 14,3 Hz, 20,8 Hz, 27,3 Hz şi 33,8 Hz (o frecvență de un Hertz corespunde unei perioade de repetare de o secundă). Când s-a calculat cu aproximație cea mai joasă frecvență de rezonanță a „cavității rezonante terestre” s-a împărțit viteza luminii la circumferința terestră și s-a obținut valoarea de 7,8 Hz. Nu este o valoare fixă, ci una variabilă, deoarece altitudinea ionosferei are variații de la o zi la alta și de la un anotimp la altul. Analizată ştiinţific, Rezonanța Schumann poate oferi date importante referitoare la modificările climatice, dar și informaţii despre activitatea solară, furtunile terestre.
De aici încep comentariile științifice a căror veridicitate, cu greu o putem proba. Găsim semnalat că „Timp de mii de ani, Rezonanța Schumann sau Pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanţa a început să crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă”. Această creştere a frecvenţei de rezonanţă Schumann, a fost observată şi identificată mai întâi de un clarvăzător brazilian. Se preconizează că la 13 Hz inima pământului se va opri. Dar, determinările experimentale infirmă modificări ale frecvenţelor de rezonanţă Schumann în sensul unei creşteri continue, ne spune Alexandru Mironov, jurnalist român, specialist, scriitor SF: „Este evident că pentru a se produce asemenea modificări este nevoie să se modifice parametri fizici ai cavității formate din suprafața terestră, straturile inferioare ale atmosferei și ionosferă”. Iar aceste modificări, ne spune dumnealui că nu s-au produs, nu s-a întâmplat nimic cu cavitatea Schumann. „Creșterea frecvenței de rezonanță Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densității planetei” și cum masa planetei este constantă, înseamnă că îi crește volumul, iar o asemenea creștere de volum nu a fost înregistrată de nici unul dintre sateliții care efectuează măsurători de precizie asupra planetei (densitatea fiind raportul dintre masă și volum). „Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru pare a fi agitat însă de furtuni intense.” De adăugat că ultimele studii ale cercetătorilor de la Institutul de Geodezie din cadrul Universității Bonn din Germania au demonstrat că mărimile planetei s-au micșorat în ultimii cinci ani, cu 5 milimetri. Nu ar fi aceasta cauza valorilor modificate ale Rezonanței Schumann? Și admițând modificarea rezonanţei Schumann, putem crede că ea poate conduce la modificări genetice lente şi progresive în sensul reducerii timpului necesar dezvoltării şi maturizării fiinţelor de pe Terra? Iar ingineria genetică ar putea interveni într-un mod util, pentru a face corecțiile necesare sau pentru a anula efectele acestui fenomen dacă procesul s-ar derula în defavoarea omului?
Se vehiculează ideea că datorită acestui fenomen ziua nu mai are 24 de ore, ci doar 16 ore și că acest aspect ar fi sesizat de mulți dintre noi. Logic nu putem afirma că ziua nu mai are 24 ore, ci doar 16, pentru că, dacă ar fi aşa, ceasul ar trebui să treacă de la orele 16, direct la 24 şi am avea ceasuri cu doar 16 ore. Alexandru Mironov ne liniștește și ne vorbește (în 2007) despre acest timp: „Avem ceasuri? Avem! Ce ne spun ele nouă? Ne indică vreo accelerare a timpului? Haideți să credem că sunt influențate ceasurile terestre, așa că nu mai putem detecta o accelerare a curgerii timpului. Dar ceasurile din spațiu? Ele cum de sunt influențate? Nu uitați că orice vehicul spațial are la bord ceasuri de mare precizie, ele fiind folosite ca bază de timp pentru desfășurarea activităților programate. Ei bine, aceste ceasuri nu au „sesizat” nici o anomalie în curgerea timpului…” Care este adevărul? Poate ceasul nostru interior va trebui potrivit în alt mod? Ni se pare că timpul se scurge din ce în ce mai repede și nu mai putem face tot ce ne propunem. Nu cumva cantitatea de informaţie pe care creierul nostru trebuie să o proceseze creşte neîncetat, iar posibilităţile de comunicare sunt din ce în ce mai multe și de la mai mari distanțe, deci procesarea acestor informaţii şi conexiuni necesită din ce în ce mai mult timp și ziua ni se pare mai scurtă, numărul zilelor mai puține, viața mai scurtă? Poate fi doar o schimbare de percepție a curgerii timpului pe care o resimte orice om, o criză acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală vis – a-vis de informațiile care ne asaltează. Ne mai punem întrebarea: Este o iluzie sau are o bază reală? N-ar trebui să ne străduim să ne adaptăm și să încercăm să facem față vitezei cu care vin informațiile și cantității lor? Căci ce este adaptarea decât un conflict de forțe care ajung la un echilibru, la o neutralitate? Echilibrarea unor dezechilibre, spunea un coleg de-al meu! De câte ori nu au oscilat gândurile noastre până am luat o hotărâre? Acea hotărâre a fost punctul de echilibru al oscilațiilor noastre. Poate este necesar să gândim și să acționăm mai rapid pentru a ne încadra într-un timp mai scurt ? Poate unii dintre noi nu dispun de această posibilitate a adaptării? Poate creierele noastre se vor adapta la o capacitate mai mare de procesare, întocmai computerelor care se schimbă, devin mai rapide și cu capacitate mai mare de procesare? Neuro-fizicianul britanic W. Grey Walter spunea că cel puţin zece miliarde de celule electronice ar fi necesare pentru a face o copie a creierului omenesc. Aceste celule ar ocupa cam 500 de mii de metri cubi şi alte câteva milioane de metri cubi ar mai fi necesare pentru „nervi” sau cabluri, iar puterea necesară pentru operare ar fi de un miliard de waţi. Iată cu ce am fost înzestrați de Divinitate!
În cartea „Misterele marii cruci de la Hendaye” (cruce aflată în sudul Franţei, monument ce reprezintă Sfârşitul Timpului conținând într-o formă codificată informaţii despre marele An Cosmic şi ciclurile de purificare şi „triere” care vin odată cu acesta), ni se spune că astăzi suntem la marginea Timpului și că întreaga realitate se va întoarce „pe dos”. Autorii se bazează nu pe profeţie, ci pe cercetări ştiinţifice în legătură cu alinierea planetelor şi a galaxiilor care au determinat perioadele de purificare din trecut. Același lucru s-ar fi întâmplat în Atlantida cu mii de ani în urmă, când, ca și acum, domneau lăcomia, materialismul, setea de putere și tehnologia, în detrimentul spiritualității. Mai multe texte străvechi descriu transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii. „Odată cu trecerea timpului şi apropierea de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale şi bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat”, citează oamenii de știință, considerând ADN-ul nostru un Internet biologic. Consecinţele acestui fenomen se pare că sfidează puterea imaginaţiei: „Întreaga planetă şi toţi locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!” Deci, curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de „Punctul Zero”; dacă 24 de ore ale zilei reprezintă încă, la ora actuală, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista!?
Astronomii spun astăzi că planul Sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee, lucru care se întâmplă o dată la 26.000 ani, când se încheie un Mare Ciclu Cosmic. Această afirmație corespunde previziunilor mayașilor, cei care în urmă cu 3500 de ani au pus bazele astronomiei și au calculat date astronomice pentru perioade de milioane de ani, cât și ciclurile prin care planeta trece ireversibil: Oscilația axei terestre, schimbarea poziției aparentă a stelelor, iar la nivel planetar, inversiunea polilor magnetici, fenomen care s-ar petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. În prezent, se spune că ne apropiem de aceste două mari schimbări, aflându-ne la sfârșitul acestui mare ciclu, dar și la începutul unuia nou. Mayaşii au prezis chiar și data exactă a dispariției propriei civilizații. Calendarul mayaș se oprește în 22 decembrie 2012 și de aici concluzia că schimbările care se așteaptă în 2012 vor modifica total viața pe Terra și omenirea însăși. Persoanele clarvăzătoare au confirmat că în jurul anului 2013 este o barieră de care ele nu pot trece, aceasta nu ar înseamna că nu este nimic dincolo de acel an, ci doar că este ascuns percepţiilor noastre. S-ar părea că avem de a face cu o elevare a conştiinţei pe măsură ce ne apropiem de translaţia în cea de-a patra dimensiune, adică de trecerea la o frecvenţă de vibraţie superioară. „A patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Este o dimensiune în care predomină compasiunea, înţelegerea şi iubirea.” Se vorbește despre 9 dimensiuni ale conștiinței, din ce în ce mai înalte. Pană în prezent, se pare că am pierdut în mare parte legătura cu dimensiunile mai înalte – dimensiuni spirituale, iar acest lucru ne-a făcut să involuăm într-o „specie dăunătoare, ce ar putea distruge întregul Univers”. Un destin neînțeles ne-a condiționat până acum existența?
Cert este că există în profunzimea ființei umane o sămânță care așteaptă să încolțească, este acel neastâmpăr pe care-l simțim, cu scopul regăsirii adevăratei noastre naturi, de a ieși din visul materiei și de a ne întoarce la spiritualitate, la divinitatea care veghează și ne îndrumă CALEA. Vocea Sinelui trebuie să fie mai puternică ca cea a Egoului. Căci numai Sinele ne poate face să cunoaștem ADEVĂRUL și numai astfel vom ajunge la adevărata VIAȚĂ. A urma drumul spiritual înseamnă a urma drumul arătat nouă de Divinitate și mai înseamnă a ne autocunoaște și a ne elibera de teama întunericului. Pe frontispiciul templului din Delphi este scris: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște întregul Univers, cu energiile și forțele sale ascunse” iar un aforism al înțelepciunii ne învață: „Ceea ce este aici (în microcosmosul ființei mele) este pretutindeni (în macrocosmos),ceea ce nu este aici nu este nicăieri”.
Se mai vorbește despre Centura Fotonică care încercuiește constelația Pleiadelor. Oamenii timpului nostru având un comportament egoist și, deci, cu vibrații scăzute în aura energetică, nu vor supraviețui radiației de înaltă frecvență ale acestei nebuloase, nor electromagnetic care emană din centrul galaxiei. Astronomii ne explică cum sistemul nostru solar, trece prin Centura Fotonică de 2 ori la fiecare 25.920 ani, iar trecerea Centurii durează 2000 de ani. Unii cred că soarele a și intrat în Centură din 1998, preia energia și o distribuie în întregul sistem solar; urmează ca Terra să intre în 2012, când sunt de așteptat efecte temporare spectaculoase. Terra înconjoară Soarele pe orbita sa, deci este sau în fața sau în spatele Soarelui, dacă ne imaginăm intrarea lineară în Centură. În consecință, ori Soarele, ori Terra va intra prima dată. Este imposibil de prezis exact care va intra, deoarece Centura se dilată și se contractă mereu. Dacă Soarele va întâlni primul Centura, ne comunică unii, vor urma 3-5 zile de întuneric total și vor cădea toate sursele de curent electric; dacă Terra va intra prima, nu va fi întuneric. Ni se mai comunică faptul că o dată cu intrarea planetei în Centură, vom experimenta un șoc electric, cam o zecime de secundă, dar care nu va fi periculos. Alte surse spun că în jurul Terrei va exista o intensă activitate fotonică, apoi o comprimare și o expansiune bruscă a atmosferei; multă vreme, cerul va deveni plin de lumină intensă, care îi poate duce la orbire pe cei neprotejați. Această lumină este așteptată să apară în ultimele 3 zile. O altă caracteristică spectaculoasă va fi efectul activității intense a fotonilor asupra materiei. Va exista o înaltă excitație a atomilor, cauzând fluorescența tuturor corpurilor. Ca rezultat major, nu va mai exista noapte timp de 2.000 de ani. Despre acest Nor fotonic se spune că are o mare densitate de electroni și pozitroni (antielectroni). În fizică, atunci când o particulă și antiparticula sa intră în coliziune, sunt amândouă anihilate, cu o imensă degajare de energie radiantă-fotoni. Prezența acestor pozitroni liberi va interfera cu electricitatea terestră formată din electroni, ceea ce va duce la acel șoc electric. Oricum, energia fotonică, ca rezultantă a coliziunii dintre electroni și pozitroni, va deveni o majoră sursă de energie liberă și nepoluantă. „Întâlnirea cu Centura Fotonică va fi o mare experiență pozitivă, dar numai Omul cu suficientă disciplină pusă în slujba ameliorării și elevării propriei conștiințe, își va da seama că anticipata “Epoca de Aur”, se manifestă deja. Nu se poate pune la îndoială faptul că pentru Omenire, întâlnirea cu Centura Fotonică, va fi în esență o experiență spirituală. Dar acest lucru depinde totuși de fiecare. Dacă la acea vreme vom fi destul de evoluați, mari pași înainte vom face prin ridicarea nivelului conștiinței prin absorbirea razelor de lumină de înaltă frecvență. Dacă comportamentul nostru rămâne negativ, avem multe vibrații scăzute ca rezultat al acțiunilor egoiste, nu ne putem aștepta să supraviețuim radiației de înaltă frecvență. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selecție naturală pe bază spirituală.” Nu par toate de domeniul științifico-fantastic? Este posibil? Sau nu este posibil? Să ne speriem? Sau să ne bucurăm?
Diferite organizații sunt alertate de faptul că oamenii tulbură procesele naturale, prin modul în care trăim – emisia de gaze fiind responsabilă pentru efectul de seră (dioxidul de carbon și metanul), iar ca rezultat planeta este din ce în ce mai fierbinte. Se preconizează că va crește nivelul mărilor prin extinderea oceanelor și topirea ghețarilor, vom avea parte de furtuni, tornade și secetă. Pământul se îndreaptă spre o creştere a temperaturii medii de aproximativ 4 grade Celsius până la sfârșitul secolului, potrivit unei analize de monitorizare a emisiilor toxice efectuată pe 60 de ţări. Aceasta va duce la dispariția unor specii de viețuitoare, la reducerea culturilor și deci a hranei (unii sunt de părere contrarie și anume că va duce la o majorare a producției de hrană), precum şi colapsul calotei glaciare a Groenlandei. Kevin Trenberth, directorul pentru analiza climei al Centrului Naţional al SUA pentru Cercetări Atmosferice (CNCA) adaugă o observaţie: „Este vorba de un lucru care nu poate fi oprit. Va trebui să pur şi simplu să trăim cu aceasta. Noi creăm o altă planetă, diferită. Dacă ar fi să ne întoarcem aici pentru o sută de ani, am găsi o cu totul altă climă.” Richard Lindzen, fizician specializat în probleme de climă, profesor de meteorologie, absolvent şi doctor în matematici aplicate la Harvard, consideră încălzirea Pământului absolut reală, dar afirmă că aceasta este rezultatul variaţiilor naturale ale climei Terrei. Concluzia lui, după 40 de ani de studiu al meteorologiei: Este vorba de un „alarmism fără bază”. Mai mult, el susţine că mulţi alţi cercetători sunt de aceeaşi părere, că în momentul de faţă finanţarea multor programe de cercetare este condiţionată de preocuparea manifestată pentru încălzirea globală. Și-atunci ce să mai credem? Care este adevărul?
De curând, profesorul Leonid Sokolov de la Universitatea din St. Petersburg, vorbește despre un asteroid pe nume Apophis care se apropie de Terra și cel mai probabil va lovi Pământul pe data de 13 aprilie 2036. Cercetătorul crede că asteroidul se va dezintegra în particule mici, iar fragmente din el vor continua să cadă pe Terra timp de mulți ani. Asteroidul a fost descoperit în 2004 și este considerat cea mai mare amenințare la adresa planetei. Cercetătorii NASA spun că ideea unei ciocniri în 2036 ar fi un pic hazardată. Care este adevărul?
Profesorul de Geologie de la University din Arizona, Jonathan Overpeck, întrebat, dacă trebuie să facem ceva în tot acest timp, a răspuns: „Ceea ce vă pot spune este că dacă decideţi să nu faceţi ceva, impactul va fi mult mai mare decât dacă decideţi să faceţi”.
Catherine Pearce, membru al asociaţiei „Prietenii Pământului”: „Clopotele au început să sune alarma. Lumea trebuie să se trezească în faţa ameninţării.”
În ultimii ani, informații de natură metafizică și spirituală, au intrat în câmpul conștiinței planetare făcându-i pe mulți oameni să se întoarcă din nou către spiritualitate. Conștiințele s-au polarizat și se crede că aceasta ar face parte din procesul de purificare al acestei frumoase planete albastre. Universul este Spirit în manifestare, nimic nu este întâmplător în Univers, în viața noastră zilnică, totul este perfect făcut și coordonat de Divinitatea plină de iubire, în scopul evoluției noastre, apropierii de Ființa Sa. Noi, oamenii suntem cei care stricăm frumusețea și echilibrul acestei planete! Și tot atât de adevărat este că fiecare efect sau fenomen are la bază o cauză, adică un înțeles adevărat, a cărui însemnătate nu trebuie să ne scape.
Unde se află Adevărul? În inima omului credincios, și numai el va confirma veridicitatea cuvintelor unui profet, ale unui om de știință și va discerne neadevărul de adevăr.
Biblia ne spune însă, că nimeni nu ştie: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24:36)
Nu vedem oare ce loc frumos pentru viață ne-a oferit Divinitatea? O realitate care nu ar exista fără ca noi să o putem percepe! Ne-a înzestrat cu simțuri pentru a ne putea bucura de frumusețile din jurul nostru; ne-a înzestrat cu minte pentru a înțelege că facerea lumii a fost un act al Iubirii absolute, un destin etern și fericit al omului. Este cauza care trebuie să ne determine a adăuga frumuseți acestei naturi făcută din iubire pentru noi oamenii. Condiția istorică a ființei umane ne obligă să recunoaștem și existența răului din jurul nostru. Faptul de a exista pentru totdeauna, de a ne schimba sau a nu mai exista, sălășluiește în final în puterea Celui ce există cu adevărat, a Dumnezeului nostru. Reprezentanții Bisericii ne spun că deosebirea dintre sensul primordial și starea actuală a ființei impune credința că mântuirea pe care a început-o Fiul lui Dumnezeu prin Întrupare „va fi încununată cu restaurarea ființei în condiția ei finală, împlinită și desăvârșită”. Sfântul Ioan Damaschin spunea: „Numai prin iubirea lui Dumnezeu se poate afirma și conserva sau permanentiza ființa. A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu”
Biblia ne învață că trebuie totuși să veghem; trebuie să fim pregătiţi în orice clipă pentru a ne întâlni cu Dumnezeu. Pentru aceasta noi trebuie să credem din toată inima în Domnul Iisus Hristos, să trăim o viaţă sfântă şi curată. Să ne cunoaștem capacitățile și defectele, pentru a putea adopta un comportament adecvat în orice moment, oriunde ne-am afla. Reușind să ne autocunoaștem, ne putem autocontrola, reușim să facem distincția dintre adevăr și minciună, dintre bine și rău, dintre aparent și real, dintre posibil și imposibil. Se constată că în prezent comportamentul oamenilor s-a schimbat, hotarul dintre rău și bine a cam dispărut, disperarea, agresivitatea au crescut la cote alarmante, de asemeni intoleranța. Lumea acestei planete este complet derutată. Să fie de vină aceste presupuse și unele chiar demonstrate schimbări ? Sau de vină este îndepărtarea noastră de credință, de Legile divine?