NU MĂ-NTREBA
(în loc de motto)
„Nu mă-ntreba azi de ce stă-n genunchi iubirea mea
Poate o doare vreo uitare sau poate a obosit şi ea
Sau poate spune-o rugăciune către un zeu de ea ştiut
Să-i ierte nestatornicia şi timpul care l-a pierdut
Când naufragiată-n tinereţe s-a tot iubit în fiecare val
Şi răsfăţată fără scrupul, a tot schimbat mal după mal
Nu mă-ntreba azi de iubire şi nici de ce stă ea aşa
Mai lasă-mă până mâine să văd de pot schimba ceva”
————————————————————-
FUGA ÎN SPIRALĂ
Spirală, drum fără scăpare
Coboară-n cercuri spre adânc,
Frica iubirii de-ntrebarea
Ce roade piatra unui gând
Viraje strânse, ameţitoare,
Printre explozii de trăiri
Cobor şi urc în eschivare,
Haotic slalom de-amăgiri
Şi mă mulplică-n iluzii
Mă pierde-n labirint de-oglinzi
Am sufletul numai confuzii
Nebun, el fuge să nu-l prinzi
DE-O FI…
De-o fi cumva să poţi uita
Cărarea către casa mea,
Du-te pe veci, să nu mai ştii
Iubirea cum o poţi găsi!
De-o fi să-mi laşi dorul în piept,
Să-mi plângă zilele-n deşert,
În viaţa ta să nu-ntâlneşti
O altă care s-o doreşti!
De-o fi să vrei să m-amăgeşti,
Cu vorbe dulci să mă vrăjeşti,
Să nu ai parte de popas,
Nici chiar în ultimul tău ceas!
Dar de o fi să mă-ndrăgeşti,
Eu mi te iau aşa cum eşti
Şi-o să te las în patul meu
Şi-o să mi te fac Dumnezeu!
VREAU SĂ TE IUBESC ROTUND
Vreau să te iubesc rotund
Eu cercul, tu al meu punct
În învârtit m-abandonez
Tu axa mea, eu titirez
Pe-a ta orbita mă rotesc
Te-nconjor pân-ameţesc
Tu, centru într-o galaxie
Eu, o planetă cam zurlie
În mine am să te cuprind
De cerul eu ar fi să-l sting
Căci e lăsat de Dumnezeu
Rotundul dintre-un TU şi EU
ŞI TE CUTREIER CU SĂRUTURI
Încep de-aici, din ochiul stâng
Unde iubirea mi-am scăldat
În lacul tău albastru şi adânc
Când frica praf pe ea a aşezat
Şi urc încet peste sprânceană
Pe frunte vreau să m-odihnesc
Pe buze-mi s-a lipit o geană
O las pe-un râd şi iar pornesc
Cobor alunecând pe nas
E-o joacă ca pe derdeluş
Mai am puţin, doar un mic pas
Şi pe obraz, ajung acuş
Deja-i târziu, să îi dau zor
Of, barba ta piedici îmi pune
Mi-e sete şi vreau la izvor
Aici pe-a buzelor genune
Şi aş mai sta dar nu se poate
Pe piept cobor săruturi moi
Spre locul unde sângele se zbate
Ars de dorinţă, însetat de noi.
DE VORBĂ CU MINE
Tu crezi în leacul de iubire
Cel descântat în prima rouă?
Crezi că te-adoarme în simţire
Şi–ţi oblojeşte rana nouă?
Crezi tu că poate să alunge
Şi vis, şi teamă, şi dorinţa?
Şi crezi că oare asta-ajunge?
Poţi tu să ai aşa credinţă?
Când totu-i gri, praf şi cenuşă
Pustiu imens, fără hotar,
Crezi oare că o simplă tuşă
Culoare poate să aducă iar?
Taci, şti că nu se poate,
Oricât ai vrea să te-amăgeşti,
Iubirea mea este pe moarte,
Poţi doar cu mine s-o jeleşti.
DOI
Clipa ce-atârnă acum în cui
Bătut de timp în nemurire
E doar tic-tac al nimănui
Din vremea când era iubire
Şi surzi, şi orbi şi plictisiţi
O suspendăm între iluzii
Mereu absenţi, mereu grăbiţi
Simţim nevoia de transfuzii
Azi, un sărut al altcuiva
Mâine, atingeri pătimaşe
Credem că ne mai pot salva
De eschivări atât de lase
Cu sufletele fracturate
Încă-mpărţim acelaşi pat
Suntem doar o formalitate
O dragostei ce-a decedat
AZI, IAR…
Azi iar tu m-ai durut un pic,
Acolo chiar sub sânul stâng.
Voiam să plâng, voiam să ţip,
Cuvinte care te-ar fi înfrânt!
Dă-n suflet brusc am amorţit
Golită sec de-atâta neiubire
Şi-n fond la ce-ar fi folosit
O ceartă c-o dezamăgire?
Azi iar un pic am mai plecat
Din noi, din tine, din ce-a fost
Prea multe vise am tot spart
Crezând că pot să te cunosc
TE DEZLEG
Nu te mai zbate-aşa, te-am dezlegat
De tot ce-a fost, iubire sau păcat,
De nopţile-n care-am frământat
Luna şi patimă-n acelaşi pat.
Da, te dezleg acum din mine
De tot ce am crezut că-ţi va fi bine,
Când m-ai convins că EU îţi curg prin vine,
Că eu sunt viaţa ce pulsează-n tine.
Te dezleg din braţe, ochi şi sărut
Şi din minciună ce te ţine mut,
Azi toate lanţurile-au căzut
Eşti gol şi liber ca la început.
Mă strânge şi încă mă apăsa,
Că iarăşi vei mânca pe-un colţ de masă.
Hai pleacă, iubirea mea te lasă,
Nomadul meu ce nu-şi găseşte casă!
VÂNTULE, MI-AI GOLIT SALCÂMII !
Şi mi-ai golit salcâmii într-o noapte
C-un gest, cu-atât i-ai scuturat
Şi i-ai lăsat mirarea sa îşi poarte
Cum oare şi de ce s-a întâmplat?
Cum albul lor de inocentă
L-ai pângărit şi ai plecat
Fără regret, fără clemenţă
Doar nestatornicie de bărbat!
IUBIRILOR TRECUTE
Şi le-am cântat iubirilor trecute
Solfegii lungi cât nopţile de iarnă
Când ninge alb şi pe tăcute
Şi aştepţi timpul să se cearnă
Şi le-am cântat tot ce n-am spus
N-am înţeles sau n-am ştiut
Cum de-au venit şi cum s-au dus
Cât le-am dorit sau nu le-am vrut
Şi-a fost o serie-ntreagă
Eu dirijor, tot eu instrumentist
Cantata în gând, pe-aceeaşi stradă
Unde-am iubit şi iar am părăsit
ÎNTREG SECŢIONAT
Privirea ta trece prin mine ca printr-un geam proaspăt spălat,
O rază x ce mă pătrunde şi–mi ia tot eul la scanat.
Vrei confirmări, vrei certitudini, răspunsuri la problema ta?
Aproape simt concretizarea mirării tale-n fiinţa mea!
Te corectezi c-un zâmbet fad, demn de-un actor nu prea versat
Şi-ţi pui pe buze vorbe care, banalul de tot le-a secat.
Pari că mă cauţi într-un puzzle cu piese lipsă-n inventar,
Că-ncerci din ele cu migală, să faci o altă în zadar.
Compari, măsori, adaugi şi tai deşi nu-ntrebi dacă eu vreau!
Pygmalion cioplind în mine, fără ca voie să îţi dau.
Distanta creşte între noi, deşi doar gândul ne desparte
Şi doare apropierea ta, care acum pare departe.
Deci nu-ncerca să-mi desenezi priviri şi zâmbete-ngheţate,
Nici nu-mi ciopli un chip străin din amintiri, acum uscate,
Nu încerca să mă transformi în plăsmuiri ce te-au durut,
Eu sunt iubirea mea de tine, nicicând doar modelaj din lut!
——————————————–
Mihaela NEACŞU
Brăila
8 Martie 2014
——————————————–
NEACŞU (Karelia) Mihaela, poetă şi artist plastic, născută la Bucureşti, pe data de 5 aprilie 1958. Nepoata a lui Nicolae Filipovici, membru al Uniunii Scriitorilor şi membru corespondent al Academiei din Madrid, cel care în 1964 a publicat primul dicţionar spaniol-român. A absolvit cursurile liceului „Gheorghe Lazar”, apoi cursurile post-liceale de finanţe contabilitate. A urmat diverse cursuri de scurta durată în domeniul designului interior si al picturii, aceasta din urma fiind o pasiune a artistei încă din copilarie. A luat câteva lecţii cu maestrul Sabin Balasa, după ce „într-o vară… mi-a văzut întâmpător câteva schiţe pe care le facusem spre a sugera unui potenţial client al editurii unde lucram, o eventuală ilustraţie de copertă”.
Iată o declaraţie de suflet despre creaţia sa literară: „Cu scrisul am cochetat de când ma ştiu. Sunt o impătimită a lecturii, iubitoare şi a prozei şi a poeziei, în egală măsură. Mi s-a deschis apetitul să-mi încerc şi eu „puterile” în ale scrisului, puternic marcată fiind de Adrian Paunescu, Ion Minulescu, Mircea Eliade, Ionel Teodoreanu, Mihail Sebastian, ei fiind categoric preferaţii mei autori români. Aşa am început să-mi pun sufletul pe hârtie (cum îmi place mie să spun) fie în versuri, fie în proză. Din 2011 m-am mutat pe lângă Brăila, din dragoste de Dunăre şi de salcâmi. În gradina mea cu trestii şi papură scriu şi pictez când inspiraţia îmi dă târcoale…” (George Roca – Rexlibiris Media Group)
