Fiecare generaţie marchează în felul ei specific trecerea vremii. Mircea Eliade a avut privilegiul să fie întâia personalitate care să pună în discuţie, la timpul său, problema tinerei generaţii, problemă pe care avea s-o aprofundeze, peste câţiva ani, la nivelul detaliului fin, sociologul Mircea Vulcănescu. În ceea ce ne priveşte, analizând radiografia de ansamblu a intervalului 1987-1991, cred că putem afirma, fără niciun fel de dubiu restrictiv, faptul că aici avem de-a face cu aşa-numita generaţie ”capăt de interval”. Istoric, bineînţeles, fiindcă ea a avut misia concretă, deşi neconştientizată iniţial, de a trasa cu seninătate o tuşă semnificativă de graniţă între vechi şi nou, întreg şi fragmentariu. Şi nu e un merit în asta, ci un imens privilegiu colectiv, fiindcă i s-a îngăduit a avea şansa unică de a privi în cheie comparativă realitatea, de a admira valori cultural-ştiinţifice funciare în toată plenitudinea lor, ceea ce nu a însemnat, sub nicio formă, puţin lucru. Ba, aş spune, din contră.
Mai bine sau deloc exploatat în sens benefic acest privilegiu, generaţia 1987-1991 se pare că e ultima care a privit cu responsabilitate profesia şi viaţa. Sigur că, în cazul de faţă, cu doar câteva excepţii, nu căutarea „de general, de universal, de „omenesc” deasupra istoriei”, ca în cazul celei a lui Mircea Eliade, din care am ales citatul anterior, este fundamentală, ci căutarea de sine, de soluţii individuale definitorii, de afirmare vizibilă a vocaţiei. Ce rămâne, însă, cu adevărat reprezentativ pentru generaţia „capăt de interval” se regăseşte în faptul că nu a avut lideri, ci individualităţi puternice, fiecare cu evoluţia sa profesional-spirituală aparte şi, bineînţeles, cu amprenta proprie oferită habitatului destinat.
Generaţia 1987-1991 nu numai că a încheiat fără voia ei un ciclu istoric, dar a fost şi una dintre cele mai capabile şi apreciate, ulterior, la toate nivelele educativ-formative superioare, tocmai pentru că individualismul pregnant, despre care vorbeam puţin mai sus, şi-a spus cuvântul din plin. Şi nu numai atât. Faptul că această generaţie a fost cadorisită de soartă cu una dintre cele mai competente echipe profesorale ale liceului ”Alexandru Vlahuţă” a însemnat, practic, punctul decisiv în finisarea arhitecturii interioare a fiecărui elev în parte de atunci. Mai apoi, aşa cum e firesc, drumurile adolescenţilor din clasa cu litera D au fost extrem de diferite în vreme, dar, cu certitudine, pozitive în felul lor, indiferent de sincopele inerente oricărui destin omenesc, sincope ce reprezintă, în final, şi cel mai bun profesor al vieţii. Conturarea, însă, a personalităţii adultului de mai târziu, precum şi dozajul amplu de cunoştinţe din anii de liceu s-au definit, în primul rând, capacităţii profesionale remarcabile a corpului didactic de la acel moment. De fapt, putem înainte afirmaţia că fiecare elev al acestei generaţii de frontieră a însemnat constructul palpabil al tuturor dascălilor săi la un loc, dar şi, în mod concret, al unuia ori al altuia dintre ei, în funcţie, bineînţeles, şi de materiile către care se îndrepta vocaţia tânărului respectiv, de aceea cred cu tărie că, astăzi, fiecare profesor se poate mândri, fără dar şi poate, cu un anumit discipol al său. Iar exemplele sunt destul de multe aici.
E bine ca la ceas aniversar să construieşti elogii, fie şi din simplul motiv că, în timp, pentru foarte mulţi dintre cei prezenţi, ele vor deveni clipe unicat în propria lor existenţă, dar şi spre a retrăi în prezent şi dimpreună vibraţia a unui irepetabil vreodată timp personal. Pentru generaţia 1987-1991 însă, aş îndrăzi să spun chiar că este vorba despre un timp colectiv. Căci, indiferent de contextele diferite, care îi sunt marcate cuiva în arcul bine delimitat al destinului, apartenenţa acestuia la o generaţie puternică, marcată de un individualism benefic şi de o responsabilitate indiscutabilă, poate semnifica, de cele mai multe ori, aproape totul.
Personal, consider că generaţia „capăt de interval” a marcat istoria în felul său, menţinând, prin capacitatea ei de a vedea lucrurile şi de a realiza analiza comparativă, un echilibrul necesar între două epoci total diferite din punct de vedere ideologic. Şi nu e deloc hazardat ceea ce spun acum. Faptul că fiecare dintre elevii de atunci lasă – în stil specific, evident – o urmă personală pregnantă, pe oriunde îi este dat să treacă, putem afirma că acesta reprezintă semnul distinctiv pentru a cataloga generaţia 1987-1991, în ansamblul ei, drept una cu repere bine conturate şi, mai mult decât atât, bine intenţionate.
Dacă aş cunoaşte un mecanism aparte pentru a putea da vremea înapoi şi ar fi să aleg – spre a trăi din nou şi cu aceeaşi intensitate interioară – câteva momente fundamentale din propria mea trecere pământească, atunci unul dintre ele s-ar referi în mod indubitabil la anii de liceu, poate fiindcă multele momente derulate ulterior nu au mai cuprins în ele atât de multă speranţă şi lumină la un loc. Emoţie, da, însă speranţa şi lumină mai puţin, luciditatea vârstei mature ajutându-te întotdeauna să aşezi fiecare interval al vieţii în parametrii lui cu adevărat constitutivi. Secvenţa decisivă 1987-1991 a însemnat însă nu doar tinereţea fiecăruia dintre elevii acelui timp, ci şi libertatea lor de a visa, de a râde, dar şi de a căuta, deopotrivă, răspunsuri, acolo unde nu exista decât o seamă copleşitoare de întrebări.
Şi, pentru că, dincolo de tot şi de toate, după un sfert de secol, generaţia ”capăt de interval” s-a reunit, iată, în formulă aproape completă, aş încheia cu vorbele pline de profunzime şi sensibilitate ale sociologului Mircea Vulcănescu, cel care scria că generaţia ca atare ”este un fapt unic, o întâmplare care nu se petrece în viaţa unui om decât o singură dată, o experienţă socială necomunicabilă, pe care n-o pot înţelege decât cei care au trăit-o laolaltă!”. Iar promoţia 1987-1991 putem spune că se circumscrie mai mult ca perfect acestei descrieri aplicate.
P.S.
Promoţia 1987-1991, clasa a XII-a D, Liceul ”Alexandru Vlahuţă! Din Rm-Sărat:
Profesori: Chivu Ion (Literatura Română), Spiridon Vasile (Matematică), Diculescu Lucian şi Dincă Radu (Fizică), Pîslaru Constantina (Chimie), + Milea Gheorghe (Biologie), + Mangalea Titus (Geografie), Son Nicolae (Istorie), Păduroiu Gheorghe (Filosofie), Plopeanu Petrache şi Păduroiu Gheorghe (Economie), Ştefănescu Elena şi Enache Ion (Limba Franceză), Ghena Georgeta (Limba Engleză), Popescu Doina (Limba Germană), + Ciurumelea Niţă (Limba Rusă), Murea Ion şi + Ştefan Vasile (Educaţie Fizică), Postolache Ştefan, Bageac Steluţa, Prună Mircea, Borozia Liliana (Tehnologie).
Elevi: Albu Magdalena-Eugenia, Aldea Paul, Baranga Iulian, Bercan Mioara, Boroş Teodor, Burlacu Cristian, Chelaru Oana, Ciocârlan Margareta, Dinică Dănuţ, Dinulescu Florian, Dobrotă Costel, Donea Dănuţa, Donescu Roxana, Drăgulin Crenguţa, Galbenu Liliana, Gheba Silvia, Ghiuru Simona, Hobae Angelica, Horhogea Mădălina, Ion Monica, Ionescu Daniela, Ioniţă Claudia, Manole Raluca, Mătuşă Mirela, Măţău Cătălin, Moinescu Gabriel, Neguţ Adrian, Nicolae Simona, Nicu Ionel, Niţă Mihaela, Noapteş Carmen, Pîrvu Costică, Popescu Ingrid, Rădulici Gabriela, Roşca Dumitru, Sandu Mirela, Stoian Luminiţa, Stoian Octavian, Tăbleţ Liviu, Tudorancea Mirela, Ţocu Mihai, Voinea Magdalena, Zamfirescu Aida.
—————————–
Magdalena ALBU
Râmnicu Sărat
26 mai 2016
