Vin alegerile, nu doar in Romania, dar si in State. Pe 4 noiembrie se vor alege guvernatori si membri in Congresul American. Cu prilejul acestor alegeri candidatii încearca prin orice mijloace să iasă în față, să se impună și să atragă electoratul și voturile lui; reclamele electorale bombardeaza ecranele televizoarelor, posturile de radio difuzeaza mesaje ad naseum cu programul și promisiunile electorale ale candidaților, care, căuta cu orice preţ să impresioneze electoratul şi să-i convingă pe alegători că merită votul lor.
Pe străzi, la tot pasul, se simte izul electoral, pancarte și fluturași electorali se paseaza trecătorilor, iar front-yard-ul din fața caselor, dar și al firmelor, este presărat cu panouri electorale; chiar si pe bumperul mașinilor poti vedea lipite stickere colorate cu sloganul candidatului preferat, într-un cuvânt, avem parte de tot tam-tamul și tacâmul electoral, specific alegerilor electorale din State.
Deunazi, mă plimbam printr-o zona foarte populara si pitorească, pe malul golfului San Francisco, la numai căţiva km de faimosul Golden Gate Bridge, si anume, in zona Embarcadero, o zona foarte populată şi căutata de turişti.La un moment dat, mă intersectez cu un personaj foarte pitoresc, un bătrânel slab și ponosit, care ma opreste si ma abordează cu o intrebare…
„Can you give me a signature, please?”
Inițial am crezut că octogenarul in cauza era un cerșetor… dar, spre surprinderea mea, batranelul, posesor al unui clipboard, încerca să adune semnături. Pentru ce credeți? Pentru a candida pentru postul de Guvernator de California!
Sincer, pe moment am ramas siderat, mut de emoţie, ş i faţa î mi căzuse ….incercam s ă m ă regrupez ş i s ă î mi revin din contemplarea tâmpa in care mă afundasem , î n timp ce î l priveam de sus pana jos, pe octogenarul care m ă oprise. M-au trecut 1001 de gănduri în acea fracțiune de secundă – despre visul american, egalitate de șanse, diferenţa de atitudine dintre bătrânii resemnați din România,și cei de aici, din USA.
Încercam să-mi aranjez față căzută în contemplare și să imi revin din situaţia siderată in care mă aflam datorită acestui inedit personaj şi misiunii sale; după câteva secunde bune de buimăceală îmi revin și mă hotăresc să-l fac fericit pe octogenar, cu o semnătură.
Începusem să analizez atent hârtia pe care, în ciuda înfatisarii și vârstei neobișnuite, adunase multe semnături, care i-ar fi permis să între în cursa electorală pentru fotoliul de guvernator, moment în care „guvernatorul” se hotareste să facem cunoștință:
„My name is James Bagley! – îmi zice domnia sa, pe un ton de candidat serios.
„Nice to meet you, my name is Vio”– îi dadui replica, pe un ton la fel de serios, in timp ce îi strângeam mana.
Can I get your signature, please? – zise “guvernatorul” .
Sure – zic eu, si ii semnez clip-boardul prafuit.
Can I ask you one question? – intreb eu, inca buimac de situatie.
„Sure! Shoot!”– zise „ guvernatorul”.
„What is your political platform?”
„Iwant to annex Mexic to USA”– zise posibilul guvernator pe un ton foarte sobru.
Cu replica asta m-a lasat chiar perplex şi pe faţa mea se putea citi cu litere mari o consternare mută amestecată cu o uimire totală.Într-un final mă regrupez din ameţeala în care mă ingropase răspunsul total neaşteptat al batranelului şi replic la rândul meu:
„Well, I wish you good luck, Mr. Bagely”
„Thank you very much, and don’t forget please, vote for me!”– îmi replicăposibilul guvernator în timp ce se îndrepta agale către un Ford Ranger model 1980,pick-up truck , la fel de obosit și prăfuit ca şi potentialul guvernator.
Privirea mi-a ramas insa blocat ă , pentru câteva secunde bune, pe afişele si cartoanele multicolore cu care era tapat “Rangerul” ş i pe care se putea citi cu litere de-o şchioapa: ”Annex Mexic to USA!”
C-așa-i în tenis! – ar spune regretatul Toma Caragiu.
Eu aș adauga, c-așa-i în USA, tara tuturor posibilitatilor!
