Este foarte greu să ne aducem aminte câți miniștri a avut învățământul romȃnesc în ultimii 10 ani, precum și numărul de reforme care au fost implementate. Ceea ce putem constata cu ușurință, în schimb, constă în numărul din ce în ce mai mare al celor care nu reușesc să promoveze examenul de Bacalaureat, cazurile de corupție și incidentele care se petrec la orele de curs: profesorii sunt agresați de către elevi, sau devin agresori, elevii se lovesc reciproc, sau frecventează școala doar pentru consumul de alcool, tutun și amor. Este trist, pentru că de prea puține ori aceste cazuri sunt combătute de către societate, întrucât de dragul ratingului, ai impresia că învățământul romȃnesc există doar atunci când politicienii doresc să transmită mesaje electorale la începutul anului școlar. Brusc, fiecare politician este luminat de sentimentul admirației și al respectului față de sistemul de învățământ pe care îl modelează după bunul plac, de fiecare dată când își doresc să reapară în jurnalele de știri.
Și în acest an, ziua de 15 septembrie va fi marcată de aceleași discursuri electorale, de aceeași batjocură și ipocrizie pe care politicul o emană asupra educației. Imaginea este aidoma avocatului care își susține inculpatul în fața instanței, deși știe că acesta este vinovat pentru încălcarea gravă a legii, însă scopul lui este de a-i amâna sau de a-i reduce pedeapsa. În mod analog, politicienii conștientizează deriva învățământului românesc, însă scopul lor este ca prăbușirea definitivă să nu se producă în mandatul dumnealor.
Într-un “Stat” unde căminele sunt într-o stare deplorabilă, iar promovabilitatea își propune să atingă pragul realist al unei promovabilități “negative”, s-au inventat simulări lipsite de sens, menite să bulverseze încă o dată sistemul de învățământ. Din nefericire, ne apropiem în mod galopant de “Defilarea Anuală a Neputinței Bacalaureatului”, iar televiziunile vor relua din nou Breaking News-urile referitoare la interceptările DNA privind puritatea sistemului românesc. Profesori, elevi, părinți, miniștri, jurnaliști, psihologi, întreaga societate va boci din nou, doar pentru câteva zile, pentru a-și arăta propria incompetență.
Din nefericire, această epidemie, deși afectează un număr semnificativ al populației, dispune de câțiva supraviețuitori. Sunt puțini și marginalizați, deoarece sunt diferiți! Societatea preferă să-i ignore și să nu vorbească despre ei, pentru a nu-și pune în pericol masca nedreptățitului. Din respect pentru acești eroi, consider că este important să-i aplaudăm. Înțeleg faptul că îi obligăm să-și plătească deplasarea la competiții dacă aceștia au “tupeul” de a participa la numeroase concursuri, iar bugetul național nu poate suporta o asemenea povară. Poate că nu vă interesează, poate că trăitul în complacere se aseamănă cu starea produsă de etnobotanice…
Desigur, s-ar putea obiecta că aceste realizări nu schimbă în mod fundamental lumea, că există “minuni” și mai mari. Însă, se neglijează faptul că performanța se realizează prin “salturi”, prin mici victorii care te învață să te cunoști în primul rând pe tine însuți, într-o competiție reală în care câștigi sau pierzi.
În plină eră postmodernistă, unde criza afectează întreaga lume, performanța elevilor şi profesorilor îndrumători la diferitele competiții reprezintă o dovadă puternică în ceea ce priveşte faptul că şcoala românească nu produce tâmpiți. Dincolo de catastrofa produsă în vară la examenul de Bacalaureat, dincolo de încercările de a atinge acel salariu minim de supraviețuire al profesorilor, dincolo de întreaga campanie electorală, olimpiada reprezintă un prilej de a afla că nu trăim bine doar în afişe. Clasarea pe locuri fruntaşe, elaborarea unor lucrări care să primească numeroase aprecieri, reflectă acele clipe unice în care descoperi faptul că învățământul renaşte.
De aceea, din respect pentru cei care aduc rezultate la olimpiadele și concursurile internaționale, pentru profesorii care își îndrumă elevii în mod gratuit și sincer pe drumul performanţei, pentru părinții care finanțează visurile acestor olimpici, consider că, luni, 15 septembrie, nu politicienii ar trebui să fie în prim planul jurnalelor de știri, și Olimpicii României, Olimpicii județului și a școlilor pe care le reprezintă. E neimportant cum va arăta noua reformă electorală, ci poveștile adevărate ale celor care reprezintă România, județul, școala la concursurile la care participă.
