Oraşul Split s-a constituit treptat în jurul palatului unuia dintre cei mai cunoscuţi împăraţi ai Romei, cunoscut sub numele de Diocleţian. Dacă vei avea curiozitatea să răsfoieşti o carte de istorie, vei constata că acest împărat a devenit cunoscut pentru introducerea unui sistem descentralizat de administrare numit tetrarhia. Mai precis, în locul unui singur “comandant suprem”, care să conducă destinele Romei, Diocleţian a înfiinţat un sistem de patru conducători, numiţi tetrarhi, fiecare dintre aceştia administrând o parte distinctă din teritoriu. Această măsură a anunţat de fapt împărţirea vastului imperiu în epoca de mai târziu a lui Constantin cel Mare.
Ceea ce însă nu ştiam de la lecţiile de istorie universală, dar am aflat cu ocazia călătoriei în Croaţia, era faptul că Diocleţian a fost singurul împărat care s-a retras din viaţa publică în mod voluntar, ieşind “la pensie”, cum am zice noi, şi încredinţând soarta Romei în mâinile succesorului său. Pentru aceasta, încă din timpul când deţinea funcţia supremă, el a rânduit construcţia unui monumental palat, practic o adevărată cetate, pe coasta dalmată, construcţie ale cărei ziduri mai dăinuie şi astăzi. Poziţionarea acestui palat a rămas bine precizată de-a lungul veacurilor, adăpostind populaţia romanizată de năvălirile barbare. Şi încă un amănunt interesant despre Diocleţian pe care l-am aflat cu această ocazie, mai precis, după ce a trecut un anumit timp de la retragerea sa din viaţa politică, Senatul Romei i-a cerut să revină ca împărat, însă răspunsul său a fost ferm, spunând că nu ar renunţa la farmecul vieţii din palatul său pentru a se întoarce din nou la viaţa agitată din Roma.
Fiind inclus în patrimoniul universal al umanităţii sub egida UNESCO, acest palat are un aspect fascinant, care te va fermeca de îndată ce vei păşi în interiorul său. Cu toate acestea, palatul a fost modificat în mai multe rânduri, cea mai puternică amprentă fiind lăsată din perioada dominaţiei veneţiene, ce a durat mai mult sute de ani.
Practic, în interiorul zidurilor cetăţii vei putea constata un amestec de stiluri de construcţie din diferite perioade istorice. Astfel, vei surprins cum lângă o clădire antică vei vedea un aşezământ din perioada medievală timpurie sau târzie. Alteori vei intra într-o biserică având în exterior un aspect renascentist, dar în interior constatând că de fapt este o bazilică bizantină modificată. Cel mai interesant este atunci când intri într-un templu păgân de sorginte grecească, vezi statuia unui zeu dominând interiorul, însă în mijloc stă aşezat un vas imens de piatră folosit pentru botez în timpul creştinismului primar, cu însemne ce datează din timpul lui Constantin cel Mare. Sau este posibil să cobori într-o fostă temniţă utilizată în special pentru creştini înainte de a fi executaţi şi de la intrare să fii întâmpinat de un frumos altar ridicat mai târziu în cinstea credinţei creştine. Astfel, atmosfera antică romană se întrepătrunde cu cea bizantină şi cea veneţiană într-un amestec unic şi neasemuit.
Străzile din cetate sunt foarte înghesuite şi întortocheate generând senzaţia de labirint. Uneori lăţimea unei astfel de “poteci printre ziduri” ajunge la un metru, iar recordul este de o jumătate de metru, astfel încât abia te mai strecori. Totuşi există piaţete rectangulare cu diferite statui comemorative puse la mijloc. De asemenea, sunt şi străzi mai late, amintindu-mi de zona Lipscani din Bucureşti sau stradă Republicii din Braşov. Amprenta autenticităţii se poate observa pe zidurile învechite de vreme, renovate doar în ce priveşte rezistenţa, însă patina timpului fiind lăsată să se vadă în continuare. Există şi hoteluri în cetatea cea veche şi locuinţe, deopotrivă. De asemenea, la parterul tuturor imobilelor sunt plasate magazine strălucitor luminate de unde poţi cumpăra tot felul de suveniruri sau alte articole dintre cele mai variate de îmbrăcăminte, parfumuri sau cărţi. Sunt şi o mulţime de terase, restaurante şi pizzerii deschise până seara târziu, iar unele chiar şi în timpul nopţii. Varietăţile de pizza sunt impresionante ca diversitate a compoziţiei, multe dintre ele având un caracter specific locului, cu amestecuri de plante şi varietăţi de brânză autohtone. Tentaţia a fost mare şi de aceea, în fiecare seară mi-am cumpărat o felie mare de pizza cu ierburi de tot felul, la preţ de 10 kunas, ceea ce însemna în jur de 1,4 euro, adică destul de scump, însă pentru un sejur scurt a meritat o astfel de cheltuială.
Un punct de atracţie distinct îl constituie aşa numitele “pivniţe ale lui Diocleţian”, unde într-o atmosferă romanizată la maximum se poate fugi de căldura de afară şi se pot servi produse delicioase din bucătăria specifică locului. Preţurile sunt pe măsură, dar ambianţa rămâne de neuitat.
Plimbându-te pe străzile frumos pavate cu piatră ale cetăţii integrate armonios în ambianţa medievală, vei avea simţământul că te afli pe tărâm italic, doar limba croată mărturisind despre adevărata sa locaţie. La malul mării cetatea se termină brusc, lăsând loc unei faleze cu terase de tot felul şi cu un spaţiu suficient de larg ce permite desfăşurarea de reprezentaţii publice ale diferitelor formaţii muzicale, în special de muzică rock. Nu lipsesc şi întrecerile sportive adresate turiştilor temerari în încercarea săriturilor la înălţime sau alte jocuri similare.
O plimbare după lăsarea serii pe această faleză, lungă de vreo câteva sute de metri, devine imediat o experienţă de neuitat, iar indiferent de oră animaţia nu scade până spre miezul nopţii.
Cât despre turiştii prezenţi, cei provenind din Germania sunt majoritari, însă am remarcat multe persoane vorbitoare de limba engleză. Nu sunt sigur de provenienţa lor britanică, dar în orice caz afluenţa turiştilor străini este evidentă, limba croată fiind pusă net în inferioritate în interiorul cetăţii. Nu lipseau nici binecunoscutele chipuri asiatice din Japonia, Coreea sau China. În plus, deşi croaţii nu descind din imperiul roman, totuşi ca “brand local” imaginea Romei rămâne prezentă prin ambianţă, însemne şi prezenţa uniformelor de legionari romani purtate de tineri bine făcuţi, având pe cap faimoasele coifuri romane şi fiind înzestraţi cu tot echipamentul de luptă aferent incluzând sabia şi suliţa.
Remarcând aceste lucruri, m-am gândit că dacă şi noi am şti să profităm la modul practic de descendenţa noastră latină, folosind mijloace similare de promovare similare, atunci am avea un “brand” turistic de cea mai înaltă calitate. Mă refer doar la nenumăratele vestigii antice de sorginte greacă şi romană din Dobrogea, unde s-ar putea organiza un turism de calitate sub însemnele Romei şi ale împăratului Traian, pentru a nu mai vorbi despre marele poet Ovidiu şi cetatea Tomisului, locul său de exil. Dacă s-ar renova centrul istoric al Constanţei într-o manieră croată, dacă legionarii romani ar putea fi văzuţi pe străzile sale, dacă faleza de la cazinou ar fi renovată, atunci am avea un punct de atracţie extraordinar. Dacă ar fi integrate în circuitul turistic vechile cetăţi greceşti de la mare, dacă am adăuga şi nişte plaje curate, fără muzica de proastă calitate de la discotecilor de plajă, în fine, dacă am avea legături de ferryboat cu destinaţii peste Marea Neagră şi un aeroport de rang cu adevărat internaţional la Mihail Kogălniceanu, atunci România ar deveni o destinaţie turistică binevenită pentru întreaga lume.
Ca o încheiere a imaginii cetăţii lui Diocleţian aş mai adăuga imaginea turnului bisericii metropolitane a vechii cetăţi, ce se ridică semeţ peste toate celelalte clădiri, permiţând o vedere panoramică a întregii cetăţi. Dar pentru a înţelege cel mai bine acel loc, este recomandabilă “lipirea” la nenumăratele grupuri de turişti călăuzit de ghizi amabili şi inteligenţi din partea locului.
Sunt multe alte lucruri de povestit despre cetatea lui Diocleţian, dar mă opresc aici, invitându-te să călătoreşti pe meleagurile însorite ale Croaţiei. Astfel, vei descoperi mult mai mult decât am putut relata în puţine cuvinte în această suită formată din câteva articole.
Drumul de întoarcere a fost lipsit de peripeţii, fiind realizat de către Croatian Airlines până la Viena şi de către Austrian Airlines până la Bucureşti. Am lăsat astfel în urmă o săptămână plină de impresii de neuitat, învăţând de la acest popor mic în ce priveşte numărul, dar perseverent şi demn, lecţii preţioase privind ordinea, curăţenia, patriotismul şi preţuirea trecutului prin promovarea unui turism de calitate, recunoscut în întreaga lume civilizată.
Îţi doresc o vacanţă plăcută şi cât mai plină de amintiri de neuitat! Şi oriunde vei merge, te invit să consemnezi tot ce este de valoare şi să ne împărtăşeşti ulterior toate aceste lucruri. Pe curând!