Marin Voican-Ghioroiu: Stimate domnule director Constatntin Enceanu, într-o perioadă foarte scurtă de timp am avut onoarea şi fericitul prilej de a participa la nu mai puţin de cinci concerte de excepţie pe care le-aţi susţinut la Sala Radio „Mihail Jora”, Sala Palatului şi Casa de de Cultură a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Sala „Nichita Stănescu”… De asemenea putem pune la socoteală apariţiile – aproape zilnice – ale domniei voastre pe micul ecran la TVR1, TVR2, TVR3, ETNO, FAVORIT, cât şi la staţia de radio „Viaţa satului” ş.a., posturi unde sunteţi inconfundabil prin vocea timbrată, specifică zonei Romanaţi, ţinută artistică, port tradiţional, trăire scenică şi dăruire sufletească pentru iubitorii muzicii populare de calitate, autentică… Aceste performanţe m-au determinat să vă cer să fiţi amabil şi să împărtăşiţi cititorilor revistelor autohtone: „Dor de dor”, „Cronica Fundaţiilor”, „Observatorul militar”, „Pietrele Doamnei”, „Armonii culturale”, „Curtea de Argeş”, „Singur”, „Confluenţe Româneşti” şi celor din străinătate: „Observator” (Canada), „Mioriţa” şi „Clipa” (Statele Unite), „Agero” şi „Radio Prodiaspora” (Germania) „Bruxelles Mission (Belgia) şi „Noul Orizont” (Spania), căror evenimente se datorează aceste manifestări culturale, şi cine sunt prietenii de scenă cu care aţi obţinut sucese răsunătoare în acest domeniu?
Constatntin Enceanu: Au fost foarte multe evenimente la care eu am participat şi am avut onoarea şi plăcerea să vă cunosc, domnule Marin Voican-Ghioroiu, mulţumindu-vă şi pentru operele dumneavoastră de artă privind lada de zestre a neamului românesc în posesia cărora am intrat şi eu prin bunăvoinţa dumneavoastră. Colegii de scenă care au cântat cu mine şi împreună am avut un real succes sunt: Petrică Mîţu Stoian, Niculina Stoican, Mariana Ionescu-Căpitănescu.
Marin Voican-Ghioroiu: Fiind păstrător al stilului specific de interpretare din Romanaţi, în melodiile pe care le oferiţi marelui public, regăsim adevărata viaţă a truditorului de la ţară cu bucuriile, aspiraţiile şi speranţa într-o zi însorită când dorinţele i se vor împlini, sărbătorind zilele tradiţonale, ţinute cu sfinţenie: naşterea, tinereţe năvalnică, iubire împărtăşită, căsătorie, dăruirea de gingaşe flori (copiii, bucuria omului), urmate de botez, rătez, zile onomastice, praznice, sărindare, petreceri numeroase, dar şi clipe de regret ale celui care părăseşte lumea pământeană şi urcarea lui spre lumini celeste; toate aceste stări de viaţă le găsim în câtecul fermecat pe care, după câte cunosc, vă aparţin textele cât şi muzica; de aceea fiţi bun şi arătaţi-ne de unde vă umpleţi cupa dorului mistuitor, de la ce izvor aţi cules stropi de apă vie ţi aţi depust în „lada de zestre a folclorului” nestemate strălucitoare, care vă aşează printre cei mai apreciaţi şi iubiţi interpreţi ai geniului din ţară?
Constatntin Enceanu: Aproape toate cântecele mele sunt creaţii proprii, text şi melodie. În ele îmi exprim dragostea, durerea, iubirea faţă de toţi cei dragi – toate sunt trăirile şi stările mele. Sunt şi eu om ca toţi oamenii şi, de aceea, foarte mulţi se regăsesc în cântecele mele. Sunt cântece din suflet pentru suflet.
Marin Voican-Ghioroiu: Acum când sunteţi în plină afirmare artistică, ar fi bine să detaliaţi, pe etape, de la primele modulaţii ce le-aţi emis în copilărie: cântând, doinind, agugulind, hăulind, chiuind… cine a fost lângă dvs. şi va îndrumat… Cui păstraţi recunoştinţa vocii minunate cu care sunteţi înzestrat?
Constatntin Enceanu: Fiind cursant al Şcolii Populare de Artă din Craiova – clasa profesor Paula Dogăroiu – am fost sfătuit de d-na profesor‚ să merg în satul natal şi la bătrânii satului, să vin cu cântece vechi şi, trecându-le prin filtrul sufletului, să le readuc la lumină. Aşa am realizat primele culegeri de folclor din zona Vădăstriţa – Vădastra – Vişina Nouă, ajutat de d-na Angela Dumitrescu, soţia preotului din localitatea Vădăstriţa, jud. Olt. Menţionez câteva titluri: „Când eram eu băietan”, „Jos, pe valea Oltului”, „Când aud cucul cântând”… De la d-na preoteasă am învăţat cum să pot „smulge” de la bătrânii satului adevărate perle din lada de zestre a neamului.
Marin Voican-Ghioroiu: Fiindcă sunt în posesia unor mesaje ce vi s-au adresat de-a lungul anilor, atât de ascultători cât şi de cei ce au jucat şi fredonat după dvs. melodii nemuritoare (hore, sârbe, bătute) olteneşti, care vă fac să fiţi iubit, adorat; cred că e timpul să enumeraţi (cronologic) albumele muzicale realizate şi colaboratorii dvs. care au pus umărul să le daţi viaţă: dirijori, orechestre, realizatori, prieteni adevăraţi?
Constatntin Enceanu: În anul 1991 am luat Premiul I la Festivalul Concurs „Maria Tănase” din Craiova – considerat anul de debut pentru mine. Au urmat colaborări cu TVR – Radio România. Tot în anul 1991 am făcut primele 5 înregistrări radio ajutat de d-na Angela Marinescu, orchestraţia fiind realizată de maestrul Paraschiv Oprea. În 1991 am câştigat Topul Tinerilor Interpreţi de Muzică Populară. Recunoştinţă şi pentru doamnele: Florentina Satmari, Marioara Murărescu, Elize Stan, Niculina Merceanu – redactori la TVR; d-lui Lucian Iordăchescu – Radio Craiova. Până a plecat dintre noi, maestrul Paraschi Oprea m-a ajutat la toate înregistrările. Apoi, am realizat înregistrări cu maestrul Nicu Creţu, Ilie Feraru, Aurel Blondea şi, de curând, cu maestrul Nicolae Botgros şi „Lăutarii” din Chişinău. Iată titlurile albumelor:
„A naibii de mândruliţă” – 1994 – dirijor Nicu Creţu, orchestra Ansamblului „Maria Tănase”;„Stai cu mine, omule, să-ţi cânt!” – 1997 – dirijor Paraschiv Oprea – Orchestra Radio;„Cine e oltean ca mine” – 1999 – dirijor Paraschiv Oprea – Orchestra Radio;„Multă lume mă vorbeşte” – 2001 – dirijor Paraschiv Oprea – Orchestra Radio;„De mic am fost om cinstit” – 2003 – dirijor Ilie Feraru – Rm. Vâlcea;„Din Izverna-n Vişina” – 2007 – duet cu Petrică Mîţu Stoian – dirijor Aurel Blondea;„Drag mi-e când mai vin pe-acasă” – 2008 – dirijor Aurel Blondea.
Marin Voican-Ghioroiu: Fiindcă viaţa pe care aţi dus-o pe scenă a fost o chemare atât de fierbinte, făcând eforturi şi sacrificii deosebite, susţinând cu cinste reprezentarea tradiţiei şi folclorului românesc, dar şi din postura de Directorul Ansamblului Ansamblului „Maria Tănase”, ce veţi face în anii viitori şi la ce capodopore muzicale folclorice ne mai aşteptăm din partea „dragului oltean de viţă veche”, solistul Constantin Enceanu?
Constatntin Enceanu: În curând va apărea pe piaţă un nou album semnat „Constantin Enceanu şi Petrică Mîţu Stoian” cu melodii de la suflet pentru suflet, urmând ca publicul să mă ajute uşor, uşor, să devină – o parte dintre ele – adevărate capodopere muzicale. Ca manager al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” din Craiova mă voi strădui să realizez spectacole pe placul iubitorilor de folclor. Pot să mă mândresc cu un lucru: am reînviat lumea spectacolelor cu vânzări bilete. Am prezentat, într-un interval de timp scurt, foarte multe spectacole în oraşe mari, precum: Bucureşti, Craiova, Piteşti, Giurgiu, Rm. Vâlcea, unde sălile au fost arhipline. Spectacolele s-au intitulat:
„Stai cu mine, omule, să-ţi cânt!”;„La cazanu’ lui Petrică”;„Un spectacol cu… surprize!”
Am participat, alături de artiştii ansamblului, de-a lungul timpului, la festivaluri internaţionale de folclor la: Ismailia (Egipt), Lefkada (Grecia), Penne şi Agrigento (Italia) şi Vratsa (Bulgaria).
Marin Voican-Ghioroiu: Domnule Enceanu, să zicem că-i o defoarmare profesională de-a mea ca să intru în tainele vieţii unui artist, dar mai degrabă cred că-i cerinţa spectatorilor, cititorilor şi ascultătorilor care voiesc să cunoască şi pe „omul de familie” soţ, tată şi de ce nu, în primul rând, pe fiul lui Gheorghe şi Floarea, plecat din fragedă tinereţe din satul Vişina Nouă ca să cucerească lumea?
Constatntin Enceanu: Născut la 16 februarie 1964 în satul Vişina Nouă, judeţul Olt, am făcut şcoala generală în satul natal, apoi liceul în Craiova. În paralel cu liceul, am urmat cursurile Şcolii Populare de Artă. Am făcut Facultatea de Agronomie din Craiova în perioada 1999-2005, apoi Facultatea de Muzică, secţia „Pedagogie muzicală”, în perioada 2005-2008. Din anul 1992 şi până în prezent – solist al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” din Craiova, iar din anul 2010 sunt managerul acestui ansamblu. M-am căsătorit în anul 1985 cu Angela iar din 1987 am devenit tătic de fetiţă – Cătălina Cristina.
Marin Voican-Ghioroiu: Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”, emblemă de prestigiu a românilor, care promovează valori culturale naţionale şi universale, de susţinerea tinerelor talente autohtone care bat la poarta afirmării, de punerea în evidenţă a melosului Olteniei îndrăgite, de a păstra tradiţiile, obiceiurile şi datinile strămoşeşti, de a reliefa posibilităţile de exprimare a instrumentiştilor orchestrei conduse de maestrul Nicu Creţu, consacrarea unei trupe cu renumiţi dansatori de mare valoare, dar şi a menţinerii „genialilor” care au slujit cu înaltă credinţă muzica – fiind îndrumătorii celor tineri… Ştiu că aveţi mândria de-a le fi „păstor”, dar ce veţi mai face să le împliniţi pe mai departe destinul acestor oameni superbi?
Constatntin Enceanu: Unul din lucrurile importante pentru toţi membrii ansamblului este acela că m-am zbătut să avem casa noastră (sediul nostru) şi din august 2011 visul artiştilor ansamblului a devenit realitate. Pentru că avem un potenţial artistic foarte valoros, voi merge cu ei peste hotare la cele mai importante festivaluri de folclor şi vom susţine spectacole pe cele mai mari scene din ţară.
Marin Voican-Ghioroiu: Stimate d-le dr. Constantin Enceanu, după cum singur o spuneţi: „de mic am fost om cinstit”, la finalul intreviului (pentru care vă mulţumesc în numele susnumitelor reviste, fiind aproape ziua sfinţilor Constantin şi Elena, ziua dumneavoastră onomastică, ce vă doriţi de la colectivul pe care-l conduceţi şi de la fanii dvs? Ce să le trasmit cititorilor din partea unui om care şi-a dăruit cu pasiune întreaga activitate muzicii şi scenei?
Constatntin Enceanu: De la colectivul pe care îl conduc îmi doresc să rămână tot aşa cum s-a arătat în ultimii doi ani de lucru împreună, să avem succese tot mai mari şi tot timpul să dea dovadă de buni profesionişti, aşa cum au demonstrat-o în spectacolele mari ce le-am susţinut. Pentru fani – le mulţumesc pentru faptul că şi-au deschis sufletul şi eu am reuşit, cu cântecele mele, să le aduc bucuria de care au atâta nevoie. Îi asigur că nu am să-i dezamăgesc niciodată şi voi veni tot timpul cu cântece deosebite din lada de zestre a neamului. Tuturor le transmit toată dragostea mea, le transmit cântecul – ce este bucuria sufletului meu, bucurie pe care vreau să o aibă şi ei atunci când îl ascultă.
Sănătate şi numai împliniri!
Vreau să nu uitaţi că vă iubesc!
Pentru voi cânt şi trăiesc!
Cu multă dragoste Constantin Enceanu