O scurtă biografie de emigrant
S-a născut la Oradea, tatăl avocat, mama solistă la opera din Cluj, având şi un frate mai mare, violonist. După terminarea liceului Emanoil Gojdu din Oradea în 1953 se înscrie şi termină cu laude Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. În perioada liceului şi a facultăţii a jucat fotbal la Oradea şi apoi la Rapid Bucureşti, fiind un portar de excepţie. În 1954 a câştigat cu echipa de juniori a României Campionatul European de la Montecatini, Italia.
La terminarea facultăţii a fost repartizat pentru mai mulţi ani ca profesor de istorie la Roşiorii de Vede. Pe bază de concurs, a ajuns director al Muzeului Pedagogiei Române, iar apoi a funcţionat ca inspector pentru învăţământul superior în cadrul Ministerului Învăţământului. Din 1973 până la venirea în Elveţia a fost director în Consiliul Culturii, făcând frecvente deplasări în ţară şi străinătate, pentru promovarea artelor şi culturii româneşti.
În 1981 îşi schimbă radical viaţa, nemaiputând suporta ideologia şi îndoctrinarea unui sistem autoritar. Cauta libertatea în gândire şi fapte, pe care o găseşte în Elveţia, unde se stabileşte definitiv.
Începuturile exilului sunt grele, dar este bucuros că-şi poate câştiga singur existenţa şi integra într-o societate a toleranţei şi a libertăţii cuvântului. După un an reuşeşte să-şi aducă soţia şi fiul, iar apoi să lucreze la Editura Şcolară a Cantonului Aargau. După mai mulţi ani de muncă la Centrul Elveţian de Carte se pensionează în 1999, prilej cu care i s-a făcut o festivitate impresionantă.
A continuat să promoveze artele şi literatura prin articole şi interviuri acordate publicaţiilor din Elveţia şi România, ca „Aargauer Zeitung” sau „Gazete din Ardeal”, s-a angajat pentru integrarea şi înţelegerea faţă de emigranţi şi diferitele culturi, a făcut numeroase traduceri germano-române pentru persoane private şi asociaţii umanitare, ca „Amnesty Internaţional” sau „Caritas Schweiz”. Legăturile cu pretenii s-au remarcat prin generozitate şi înţelegere. S-a bucurat totdeauna de ataşamentul şi vizitele frecvente ale membrilor familiei, pe care i-a iubit foarte mult şi cărora le-a insuflat spiritul de angajament şi tenacitate în înfăptuirea binelui.
Ultimii ani de viaţă i-a petrecut într-o casă de îngrijire şi odihnă, având o stare de sănătate din ce în ce mai dificilă, încercând însă să nu fie nimănui o povară. A părăsit lumea noastră în martie 2014 la Aarau, după o scurtă suferinţa, fiind înmormântat după tradiţia creştin-ortodoxă, în cadrul familiei şi-al prietenilor devotaţi, care îl vor păstra cu respect şi apreciere în memorie vie.
——————————————
