În vreme ce, în ţară, asistăm, din păcate, excesiv de frecvent, la cele mai incredibile manifestări, grăitoare pentru micimea de suflet şi lipsa de caracter ale celor ce le iniţiază (şi le întreţin), de ani buni limba, cultura, literatura şi spiritualitatea românească sunt slujite, cu har, competenţă şi exemplară dăruire de câţiva intelectuali români plecaţi, din varii motive, şi în momente diferite, să trăiască, printre străini, în diverse colţuri ale lumii. Între aceştia, ne-au reţinut în mod deosebit atenţia, câteva nume emblematice pentru destinul internaţional al valorilor spirituale de azi ale neamului românesc: pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, Octavian Curpaş Napoleon Săvescu, M.N. Rusu, Dwight Patton, Nelu Urs, regretatul Gabriel Stănescu, Lucian Oprea[1] (SUA), Lucian Hetco (Germania), Alexandru Cetăţeanu, George Filip (Canada), Lucreţia Berzinţu (Israel)[2], George Făgărăşanu (Elveţia) şi alţii, pe care, din păcate, nu îi cunosc. Aproape zi de zi, în locurile unde trăiesc şi muncesc în prezent[3], cei mai mulţi dintre ei fac câte ceva pentru a se vorbi despre România cu consideraţia şi respectul pe care le merită. În plus, ei îşi aduc contribuţii deosebit la valoroase pentru îmbogăţirea, cu noi opere literare, de critică şi istorie, de exegeză etc., care completează lucrările valoroase apărute în ţară. Iată de ce, credem noi, revine o sarcină de maximă urgenţă, atât Uniunii Scriitorilor, cât şi Academiei Române, să treacă neîntârziat la cuprinderea în lucrările de sinteză, dar şi în viitoarele istorii, dicţionare, enciclopedii consacrate culturii şi literaturii române şi creaţiile şi numele acestor deosebit de valoroşi autori, veritabili ambasadori ai spiritului românesc în lumea contemporană.
Din păcate, având cu totul alte preocupări, multe dintre ele triviale şi mediocre, nici reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe (condus în prezent de un incontestabil specialist în jacuzzi, dar şi în realizarea votului cu viteze cosmice), nici cei ai Institutului Cultural Român, condus de o echipă care deseori şi-a exprimat dispreţul şi lipsa de consideraţie faţă de poporul român, aceşti oameni realizează o operă culturală cu totul excepţională, cu atât mai valoroasă şi merituoasă în contextul actual, atât de nefavorabil ţării şi poporului român. E de remarcat încă un aspect major: nici unul dintre ei nu beneficiază, din partea autorităţilor de la Bucureşti, de ajutoare sau stipendii, de burse sau alte venituri. Nici măcar de binemeritata recunoaştere a autorităţilor române, prin acordarea, din când în când, a unor distincţii simbolice, spre a le încuraja neobositul travaliu dăruit cu generozitate ţării lor de origine.
În cursul anului 2009, la New York, în organizarea Institutului de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York, condus de neobositul maestru şi preot Theodor Damian, a organizat cel de-al VII-lea simpozion teologic ecumenic, cu tema „ Religie şi Politică: societatea umană între puterea lui Dumnezeu şi puterea omului”.
Au fost susţinute comunicările: „Idenitatea şi demnitatea umană: lupta dintre teologie şi nebunie” (pr. prof. dr. Theodor Damian), „Ortodoxie şi cultură” (John A McGuckin, profesor de istorie creştină bizantină antică târzie şi bizantină, la Seminarul Union Teological din New York şi profesor de studii creştine bizantine, la Universitatea Columbia), „Reprezentarea problemei în soluţionarea activă a problemei” (Richard Grallo, profesor asociat de psihologie aplicată la Colegiul Metropolitan din New York), „Religia în contextul valorilor politice democratice” (Ioan N. Roşca, profesor de filozofie, Facultatea de filozofie şi studii culturale, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti), „Nitsche, acest Socrate iertător, muzical” (Alina Feld, asist. Univ. la Universitatea Hofstra), „Teologia politică şi politica teologică” (George Lăzăroiu, profesor de filozofie asociat la Facultatea de jurnalism, comunicare şi relaţii publice, Universitatea Apiru Haret, Bucureşti).
Prin tematica abordată, universitarii şi cercetătorii participanţi au încercat să sublinieze mutaţiile produse în societatea contemporană, raporturile acesteia cu religia, îndeosebi cu cea ortodoxă, rolul ce revine, în acest context, slujitorilor Bisericii pentru a contribui la eliminarea sau atenuarea conflictelor de orice fel. În plus, ei au atras atenţia şi asupra provocărilor la adresa identităţii şi demnităţii umane, care trebuie înţelese ca haruri divine.
Sub egida Institutului Român de Teologie şi Spirituală Ortodoxă din New York, al cărui preşedinte este poetul, omul de cultură şi preotul Theodor Damian a publicat comunicările autorilor participanţi într-un volum (vol. XVII, nr. 1, 2010), care nu doar că oferă o lectură plăcută şi interesantă, dar se constituie şi într-o lucrare de referinţă în acest domeniu, esenţială pentru studenţi şi cercetători preocupaţi de adâncirea cercetării pe această temă actuală.
Se cuvin adresate sincere felicitări organizatorilor acestei manifestări pentru neodihna şi sacrificiul lor puse în slujba promovării în lume a culturii noastre naţionale, a credinţei străbune, a României, ca ţară aflată în unul din cele mai devastatoare momente de criză din întreaga sa existenţă.
[1] Cei mai mulţi dintre ei au înfiinţat reviste, ziare, posturi de radio şi tv sau publicaţii de tip on line, care oferă diasporei române din ţările respective şi din întreaga lume, numeroase articole, studii, alte materiale despre actualitatea românească, despre cultura naţională.
[2] Aş adăuga aici, cu recunoştinţă şi profundul meu respect, şi pe numeroşii şi valoroşii scriitori sau ziarişti evrei, originari din România, care aduc servicii imense culturii noastre şi României prin activitatea lor dezinteresată de zi cu zi, acolo, departe de ţara în care s-au născut şi căreia i-au rămas pe mai departe loiali.
[3] E de remarcat că munca lor este, de cele mai multe ori, nu doar benevolă, ci şi pe speze proprii, nu la comanda cuiva sau aşteptând vreo recompensă sau recunoaştere din ţară. De aici şi nobleţea deosebită a acesteia.
