Scrisoarea de intenþie a autoritãþilor române cãtre FMI de pe 10 mai 2010, cea care prevede mãsurile Guvernului României de acoperire a deficitului bugetar propriu în continuã creºtere, aratã cã “veniturile fiscale cumulate sunt considerabil mai mici decât cele proiectate iniaþial (cu 0,8% din PIB la finalul lunii aprilie)” în timp ce scenariul de creºtere economicã a României este ºi el ajustat de la 1,3% creºtere PIB real estimatã pe 2010 la +0 % faþã de PIBul anului 2009, în urma negocierilor dintre Guvern ºi reprezentanþii fondului. De mentionat este cã, în previziunile Comisiei Naţionale de Prognozã se indicã chiar o estimare negativã PIB pe 2010, de -0,1% faþã de anul precedent.
În condiþiile în care cheltuielile ºi veniturile bugetare s-ar menþine pur ºi simplu la nivelul lor iniþial estimat de guvern (fãrã alte modificãri ºi mai cu seamã de sens contrar) orice diminuare a PIB-ului proiectat pânã la nivelul “+0” (adicã echivalentul sãu de anul trecut sau -1,3% faþã de estimarea iniþialã), atrage dupã sine o majorare de 0,5% a deficitului bugetar adicã de la 5,9 % (dupã cum reiese din raportul iniþial inaintat de guvern cãtre FMI) la 6,4 % din PIB pe 2010.
“Datoria publicã este mult, mult mai redusã, ca procent din PIB, comparativ cu cea a unei þãri precum Grecia. Aceasta însã creºte ºi este unul dintre motivele cheie pentru care trebuie sa intrãm într-un proces de consolidare fiscalã prin care sã reducem deficitul la 5,9% în 2010 ºi ulterior sub limita de 3% din PIB” þintã stabilitã prin tratatul de la Maastricht ca ºi condiþie de aderare a þãrilor candidate în UE, declara pe 22 ianuarie 2010 ºeful misiunii de evaluare a FMI în România, Jeffrey Franks, dupã o întâlnire cu ministrul Finanþelor, Sebastian Vlãdescu, ministrul Muncii Mihai Seitan ºi mai mulţi reprezentanþi ai Bãncii Europene ºi Comisiei Europene, conform Mediafax. Conform celor de mai sus, este foarte clar ce doreºte aceastã instiþuie bancarã în cazul României – stabilitate economicã ºi financiarã, lucru care sã îi garanteze recuperarea creanþelor faþã de statul Român.
Europa în primul rând, începând de la problema Greciei, se confruntã cu dificultãþi economice. Criza greacã nu loveºte direct doar Europa Centralã ºi de Est dar creeazã temeri ºi circumspecţii la nivel instituþional european ºi financiar-bancar american ºi vest european, acestea asigurâdu-se prin mãsuri economico-financiare suplimentare. ªi totul vine parcã un cumul la dificultãþile economice deja existente ale unor þãri din Europa, ce depind de împrumuturile instituþiilor bancare ce opereazã la nivel mondial precum Banca Mondialã, BIRD, FMI, BERD sau supuse direct legislaþiei acestora, precum Banca Centralã Europeanã. Sã amintim doar cele mai mari deficite bugetare din Europa: Irlanda (14.3%), Grecia (13.6%) ºi Marea Britanie (11.5%). La polul opus stau þãrile disciplinate fiscal, model din punct de vedere economic sau ţări disciplinate fiscal doar pentru cã au învãþat lecþia estompãrii sau chiar a diminuãrii datoriei publice ºi implicit a datoriei externe, pe seama unui deficit bugetar tot mai restrâns: Ungaria (4%), Estonia (1.7%) sau Luxemburg (0.7%) sau economia europeanã model, Suedia (0,5%). Alte þãri exceleazã din punct de vedere al datoriei guvernamentale sau publice. Este cazul Italiei (115.8%), Greciei (115.1%), Belgiei (96.7%), Ungariei (78.3%), Franţei (77.6%), Portugaliei (76.8%), Germaniei (73.2%), Maltei (69.1%), Mari Britanii (68.1%), Austriei (66.5%), Irlandei (64.0%) şi Olandei (60.9%).
Oarecum modestã în sensul cifrelor, România a avut o descreºtere economicã semnificativã pe fond de crizã în Europa, în 2009 de -7,1% faþã de PIB 2008 (PIB-ul real înregistrat în 2009 fiind de aprox. 115,94 mld. euro conform BNR sau 118,6 mld. euro conform altor surse oficiale), o creºtere de deficit bugetar de la 4,8 la 7,4 % din PIB în 2009 conform BNR (chiar 8,3% conform EUROSTAT), o creştere de datorie publicã de la 21,8 la 29,29 % din PIB pe 2009 în România conform Ministerului Finanţelor, utilizând valori nominale ale PIB-ului de 503,9 respectiv 505,5 mld RON. Pe fondul descreºterii semnificative a PIB pe 2009 faþã de 2008, ultimele creºteri au contribuit implicit la creºterea semnificativã a datoriei externe brute pe termen mediu ºi lung a României de la 37,04 % din PIB în 2008 la 56,46 % din PIB în 2009. Sunt semnale economice puternice desigur.
Este clar cã cel puþin în cazul þãrii noastre FMI doreºte sã se asigure cã prin mãsurile pe care le impune România urmeazã calea integrãrii europene care prevede printre altele, în condiþii de aderare la moneda unicã euro, un deficit bugetar de pânã la 3% din PIB ºi o datorie publicã de pânã la 60% din PIB. Acest lucru ar aduce, în condiþiile dificultãþilor economice mai sus amintite din Europa, un plus de siguranþã împrumutului acordat de acest fond þãrii noastre. Ca ºi instituþii atât FMI cât ºi Banca Mondialã au fost create cu scopul de a sprijini financiar Europa Centralã ºi de Est imediat dupã al Doilea Rãzboi Mondial. Ulterior însã aria de creditare a celor doi coloºi financiari s-a lãrgit cu scopul de a acorda credite þãrilor sãrace sau în dezvoltare din Africa ºi Asia. În special, în Africa din pãcate, FMI se confruntã în momentul de faþã cu multe situaþii de insolvenþã ale unor state sãrace. De menţionat ar mai fi cã, în cadrul instituþiilor mondiale care au oferit sprijin financiar României pânã în 2009, FMI ocupa ultimele locuri cu cifre nesemnificative anual (nici 4 mld. euro pe total pânã în 2009). Beneficiind de reduse obligaþii financiare prin comparaþie dar având ºi unele dificultãþi de ordin financiar, statul român a accesat un împrumut major prin FMI în 2009 de aproximativ 17,1 mld. euro.
Astfel, dupã Banca Internaţionalã de Reconstrucþie ºi Dezvoltare ºi Banca Europeanã de Investiþii, Fondul Monetar Internaţional devine al treilea mare creditor al statului român.
Fondul Monetar Internaþional dã dovadã însã de multã înþelegere în cazul þãrii noastre. Anticipând unele ajustãri în economie, este de acord cu renegocieri cu guvernul român ºi mai mult, pentru acelaşi pachet de mãsuri prevãzut în scrisoarea de intenþie a guvernului, este dispus sã accepte un deficit bugetar chiar mai mare de pânã la 7,3 % din PIB, þinând cont de eforturile guvernelor de relansare a economiilor naþionale în perioada post-crizã (eforturi ce agraveazã ºi mai mult deficitele bugetare), deºi guvernul român se angajeazã sã nu depãºeascã pragul de deficit de 6,8% din PIB. Þinând cont de toate acestea, singura problemã rãmâne aplicarea în sine dar mai cu seamã, modul cum societatea româneascã va privi eforturile proprii ºi implicaţiile sociale ale acestui proiect.
Nu va fi uşor de susţinut nici unul din eforturile sociale prevãzute de guvern (reducere cu 25% a salariilor, cu 15% a pensiilor, a subvenþiilor pentru încãlzire sau majorãri ale impozitelor inclusiv pe venit ºi cifra de afaceri) însã totul trebuie privit ca o masurã temporarã, deloc uºoarã bineînþeles dar cu consecinþe pozitive imediate pe termen mediu (cel puþin un an). Desigur mulþi analiºti economici considerã pe bunã dreptate poate, cã guvernul trebuia sã aibã in vedere un cumul de mãsuri mixte cu impact social mai redus care sã conducã la diminuarea deficitului bugetar – de la 9,1% din PIB estimat în condiþiile lipsei aplicãrii acestor mãsuri de cãtre guvern, la 6,8 % din PIB (de exemplu o reducere de pânã la 5% a pensiilor si pânã la 10% a salariilor plus o majorare cu 2-3% a TVA sau o diminuarea ºi mai redusã a salariilor respectiv pensiilor dar o creºtere a impozitelor pentru cei bogaþi de exemplu sau alte taxe pe lux). Personal sunt ferm convins cã existã foarte multe state dintre cele mai sus menþionate, cu mari dificultãþi economice, care sub aspect procentual cel puþin ar dori sã se situeze în privinþa unor indicatori la nivelul României. Personal consider cã economia realã a României o va duce mai bine pe termen mediu (2-3 ani) dacã þara noastrã va duce la bun sfârºit programul economic asumat faþã de FMI ce prevede inclusiv limitele de incadrare ale celor douã deficite, bugetar respectiv public.