Dacia_Revival

Dacia_RevivalMembrii și simpatizanții Societății Cultural Istorice „Dacia Revival” din New York, fondată și condusă de Dr. Napoleon Săvescu, s-au întâlnit marți 2 martie, 2011, în incinta restaurantului „Transilvania”, la o nouă sesiune de comunicări cu teme istorice, intitulată „Cercetări și ipoteze istorice referitoare la daci și nu numai”. Succint, programul desfășurat a fost următorul: Placuțele de la Sinaia și istoria lor – Film documentar. De ce numele României trebuie sa fie Dacia- Film documentar. Dacia Libera și ziaristul Nistorescu  în …Anglia! Homo Sapiens de acum 400.000 de ani. Unde se află Cetatea lui Gelu amintita în Cronica Anonimă a Notarului Regelui Bela al Ungariei. Sarmisegetusa, Cetatea Nimănui – Film. Comorile românești de la Viena. Polemică prof. acad. Ion Coja vs. Dr. Napoleon Savescu. Înregistrare senzaţională cu Hitler despre România și… intențiile sovieticilor, în anul 1940, de a ne ocupa țara.  Discuții.

Prezentarea materialelor informative, cu un bogat conținut istoric și cultural, a fost făcută de către Dr. Săvescu, cu ajutorul unui mini-proiector conectat la un laptop. Cei prezenți au fost invitați la o nouă dezbatere menită să epureze dogma istorică care stă la baza acceptului „unanim” al latinității limbii și poporului român. Dr. Napoleon Săvescu este un pasionat cecetător al trecutului neamului nostru carpato-danubiano-pontic, preocupările principale ale domniei sale gravitând în jurul „ideii dacice”. Întâlnirea la care au participat aproximativ cincizeci de persoane, a devenit extrem de interesantă, datorită unor proiecții de film documentar – excelent realizate de către canalul de televiziune B1 din România – despre misterioasele plăcuțe de plumb de la Sinaia. Timp de aproape un secol, nimeni nu a scris nici un referat sau comentariu referitor la această arhivă de texte dacice – inițial descoperite în inscripții pe plăci din aur masiv, iar ulterior copiate pe plăci de plumb – pentru că au fost ignorate și ca atare socotite un fals istoric. Probabil că incompetența istoricilor de profil, din acea vreme, și-a spus cuvântul… punând sub pecetea uitării și a tăcerii o sursă extrem de importantă și inedită despre istoria strămoșilor noștri geto-daci. Primul care s-a ocupat mai îndeaproape cu studiul, fotografierea și analiza textului imprimat, a fost ing. Dan Romalo. Acesta a scris o carte despre cercetările sale, intitulată „Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?” Nu se știe de unde vin aceste plăci inscripționate într-o limbă total necunoscută, care folosește caractere grecești și o ilustrație foarte bogată, dar conform tradiției orale, aceste plăci de plumb ar fi fost turnate, la sfârșitul sec. al 19 lea, la ordinul regelui Carol I. Acesta ar fi intrat în posesia plăcilor originale din aur, după ce au fost găsite într-un tezaur din Poiana Văcăriei, cu ocazia săpării fundației Castelui Peleș de la Sinaia. Se pare că după înființarea Muzeului de Arheologie din București (1881) copiile din plumb au fost transferate în subsolurile acestuia. Istoria acestor relicve arheologice, care virtual pot fi adevărate puncte de trecere într-o teritoriu istoric neexploatat, este foarte precară, deoarece nu există nici un program oficial de studiere, recunoaștere și nici de protejare. Lipsa de interes manifestată de către comunitatea științifică a istoricilor și arheologilor din România, lasă loc, din păcate, unor diletanți entuziaști, care fără a fi pregătiți pentru o astfel de provocare istorică, compromit subiectul cercetării și exaltează, în mod gratuit, opinia publică. Prin dezbaterea coordonată de dr. Napoleon Săvescu, iată, la New York se trage un semnal de alarmă factorilor responsabili, din ministerele de resort ale guvernului României, de a înceta acest joc cu istoria și de a-și asuma cu demnitate trecutul.

S-a continuat cu o serie de proiecții documentare, în care au fost prezentate argumente de ordin istoric, lingvistic și științific în favoarea schimbării numelui de România în Dacia. Această idee, catalogată de către unii cecetători a fi controversată, a dat naștere unor intese dezbateri istorice atât în mediile academice din țară cât și printre membrii comunității româno-americane de la New York. Documentarul „Dacia liberă…” readuce imaginea geografică a unui teritoriu imens locuit de către strămoșii noștri daci, care nu a fost sub ocupația romană. De aici și consecințele unei latinități precare… amplificată artificial dealungul istoriei. S-a proiectat apoi documetarul unui studiu istoric, despre perioada Voievodatului lui Gelu, precum și controversata locație a fostei sale cetăți de scaun. În lucrarea Gesta Hungarorum a lui Anonymus, acest voievod român este amintit sub numele de „Gelou quidam blachus” (Gelou, un anume român) și că stăpânea – „dominium tenebat” – o țară locuită de români și slavi – „blasii et sclaui”.

Imaginile dezolante, prezentate de către un inimos arheolog și istoric local de la Orăștie, ale cetății dacice de la Sarmisegetusa lăsată în paragină și la mâna jefuitorilor de avuții naționale, au produs o amărăciune profundă. Oriunde în lume, în orice altă țară… fiecare națiune își respectă trecutul, pentru că acesta este dovada intrisecă a existenței sale. Ce se întâmplă astăzi la Grădiștea de Munte, unde ruinele unei civilizații dacice de mare amploare, sunt lăsate paraginii și distrugerii, devine sinonimul unui genocid de patrimoniu culturalo-istoric! De ce le este frică guvernanților de la București de acest trecut istoric?! De ce, cu bună știință, se continuă în această ingrată ignoranță a unor vestigii cu valoare universală?

Un aspect cu totul aparte și de asemenea intrigant, l-a avut ultimul documentar prezentat, care curpindea o convorbire secretă, făcută public recent de către arhivele de stat finlandeze, dintre Hitler și mareșalul Maneheim al Finlandei, în care Führer-ul german mărturisea: „fără petrolul din România, nu am fi atacat Rusia”!

S-a reamintit că Societatea „Dacia Revival” militează în continuare pentru o istorie lipsită de falsuri, în care numele Daciei să nu mai fie marginalizat, iar trecutul acceptat în forma cea mai onestă, așa cum a fost: al nostru al tuturor. Urmași ai dacilor – în acceptul unora – urmași ai romanilor în acceptul altora, suntem toți produsul aceleași istorii, iar ceea ce s-a întâmplat în trecut trebuie scos la iveală în valența adevărului. Putem schimba traiectoria istoriei prezente, la care luăm parte cu toții, iar prima schimbare ar putea fi epurarea putregaiurilor minciunii, care încă mai alterează părți ale istoriei noastre ca popor la poalele Carpaților, la gurile Dunării și la marea cea mare.