Bucureşti. Vineri, ora 20:00, 28 de grade, betoane, zapuşeală şi praf. Parcul din faţa spitalului Colţea, e plin de curioşi, de entuziaşti şi de melancolici. Cele câteva sute de scaune albe de plastic sunt de mult ocupate.
Cel mai în faţă stau bătrânii, veniţi care cu un prieten de-o viaţă pe care nu l-au mai văzut de mult, care cu un vecin de bloc, care cu un nepot scos ca din cutie. Urmează melomanii care încă îşi povestesc de unde au auzit de acest eveniment şi ce aşteptări au. Ultimele rânduri sunt ocupate de câţiva neştiutori care au venit să se “culturalizeze”. În spate câteva zeci de tineri stau în picioare sprijinindu-se unii de alţii şi pe bordurile laterale câţiva întârziaţi se aşează gâfâind. Cu toţii privesc spre scena verde plină de scaune, stative si microfoane din faţa unei vioare supradimensionate. Neliniştea surdă este întreruptă de intrarea unui şir de tineri îmbrăcaţi în straie festive şi care îşi poartă grijuliu instrumentele. După câteva secunde işi face apariţia un bărbat prezentabil, îmbrăcat complet în negru şi cu un zâmbet molipsitor pe faţă. Este întâmpinat de aplauze. Îi prezintă pe tinerii de mai devreme ca fiind “Simfonia Bucureşti”, prima orchestră privată din Bucureşti, şi trece în revistă piesele muzicale care urmează a le încânta simţurile celor adunaţi în faţa vechiului spital. Bărbatul nu este nimeni altul decât Florin Totan, dirijorul şi cel care a fondat grupul în urmă cu 10 ani. Fără alte amânări, acorduri ale unor piese celebre de Mozart, Strauss, Puccini,Verdi, Schubert şi alţii inundă parcul şi acoperă zgomotul oraşului. Spectatorii cunosc orchestra şi îşi amintesc de dezinvoltura dirijorului de la spectacolul de deschidere a festivalului.
Visul
“Visul unor simfonii de vară” – aşa se numeşte evenimentul cultural organizat de Primăria Sectorului 3 al capitalei, aparent fără nicio legătură cu piesa shakespeariană (“Visul unei nopţi de vară”). Este vorba despre o serie de evenimente care au ca scop coborârea manifestaţiilor de cultură în plină stradă şi creşterea gradului de conştientizare a populaţiei în ceea ce ce priveşte valorile culturale naţionale şi mondiale. Din acest punct de vedere programul a fost înscris de presa românească în seria evenimentelor de gen desfăşurate în mari metropole ale lumii precum Paris, New York sau Londra. În Central Park de exemplu concertele Filarmonicii din New York, ale Operei Metropolitane sau reprezentaţiile de teatru sunt deja o tradiţie. Se pare că ideea a plecat de la un concert în aer liber al Filarmonicii, sponsorizat de Schlitz Brewing Company, organizat în Milwaukee în 1964. Concertul a atras 30.000 de oameni într-un un parc şi a determinat Filarmonica să încerce să se apropie de oraş, sugerând concerte similare în Central Park. Primarul, Robert F. Wagner, a încurajat Filarmonica să găsească o modalitate de a da reprezentaţii în toate cele cinci cartiere, începând astfel tradiţia de concerte în aer liber ale Filarmonicii din New York. La Bucureşti iniţiativa a fost a Primăriei Sectorului 3. În fiecare sămbătă şi duminică, de la 8 la 9 seara, din 8 mai până în 3 octombrie sunt aşteptaţi pe mica scenă special amenajată o serie întreagă muzicieni, condimentaţi de câţiva mari actori români: Brass Quintet Bucureşti şi mezzosoprana Claudia Măru Hanghiuc, fromaţia Concertino, Sinfonia Bucureşti, cvartele Bella Musica şi Passione, orchestra de suflători Classic Brass, trupele Acapella şi Distinto, actorii Marcel Iureş, Laura Vasiliu şi Radu Ciobanaşu.
Catharsisul
În timp ce ”New York Philharmonic in the Parks” are de multă vreme reprezentaţii în parcuri din Manhattan, Bronx, Brooklyn, Queens, Staten Island şi Long Island, “Visul unor simfonii de vară” este în Bucureştiul anului 2010 un eveniment unic şi cu totul nou. Acest lucru este însă cu atât mai interesant cu cât în fiecare weekend publicul umple micul parc special amenajat din faţa spitalului Colţea, ascultă într-o linişte deplină uvertura Traviatei lui Verdi, bate din palme pe ritmurile Can-can-ului lui Offenbach sau valsează pe Dunărea Albastră a lui Johann Strauss. Comedia iubirii lui Shakespeare creionează imaginea unor îndrăgostiţi care devin marionete în mânile unor fiinţe superioare, cu puteri supra-omeneşti care se joacă pur şi simplu cu mintea lor şi îi determină se intre în valsul iubirii total lipsiţi de raţiune şi total aleatoriu. Cam asta le propune şi Florin Totan spectatorilor, vizibil înveseliţi de selecţia de piese clasice ascultate, să se lase manevraţi de muzică pentru că, spune el, muzica e mai presus de orice ştiinţă şi chiar de orice artă. Muzica bună atrage oricând, oriunde şi pe oricine şi mai ales muzica are putere purificatoare. Dirijorul îşi laudă publicul pentru maniera civilizată în care participă la spectacol şi pentru cultura muzicală pe care o deţine, pentru că nu omite să le adreseze câteva întrebări de o dificultate redusă.
Spre finalul reprezentaţiei muzicale nori negri se adună pe cer şi un vânt puteric începe să sufle. Nimeni nu se clinteşte însă din loc pentru că urmează bis-ul Simfoniei Bucureşti. La finalul piesei toată lumea este în picioare. După câteva secunde de zăbavă pleacă fiecare de unde a venit, dar cu fruntea mai sus, cu mintea mai senină şi cu ceva mai mută bucurie de viaţă, deci.. purificaţi.
