LORE--TUDOR-wb

LORE--TUDOR-wbProiect. Loredana Tudor, o ziaristă din România, scrie poveşti şi poezii pentru cei mici la Antipozi

În anii 2000, era una dintre figurile cele mai cunoscute din presa culturală, unul dintre puţinii jurnalişti care scriau cu profesionalism despre peisajul muzical. Loredana a emigrat în Australia, unde a început să scrie şi cărţi pentru copii.

Patrioată nevoie mare, mândră de jumătatea de olteancă din ea, ca şi de jumătatea de moldoveancă. Loredana este unul dintre catalizatorii comunităţii româneşti de la Sydney. A înţeles repede că pentru a aduna românii laolaltă nu sunt de ajuns doar sarmalele făcute de Paşti, de Crăciun şi de Ziua Naţională, aşa că a iniţiat o serie de proiecte menite să ridice self-esteem-ul comunităţii româneşti din ţara cangurilor. A făcut, de pildă, o serie de interviuri cu personalităţi ale culturii române care şi-au găsit o a doua patrie în Australia. Printre aceştia se numără regizorul Iosif Demian şi actriţa-păpuşar Maddy Slabacu.

A organizat festivalul Primăvara Poeţilor la Sydney, cu poeţi români, australieni, germani, francezi, sud-africani şi are în plan să (re)lanseze câte o carte românească pe lună la Sydney. Printre primii autori care şi-au dat acceptul a fost prozatorul Dan Lungu, un alt demn urmaş al lui Creangă. Un lucru pe care îl învaţă repede orice emigrant este acela că ajungi să trăieşti cumva rupt între două culturi, între două limbi şi că, de cele mai multe ori, copiii sunt mult mai receptivi la noul mediu decât adulţii.

„Cărţile au apărut din nevoia de a-mi învăţa copilul româneşte”

Văzând că propriul ei fiu, Tudor, e pe cale să adopte mai degrabă engleza ca prima limbă de exprimare, Loredana s-a decis să rescrie unele dintre cele mai frumoase poveşti ale copilăriei, cele ale lui Ion Creangă, mai pe înţelesul copiilor români din Australia. Astfel, a transcris în versuri „Ursul păcălit de vulpe” pentru copiii mai mici şi „Harap Alb”, rescrisă în 208 strofe pe tiparul „Călin, file de poveste”, pentru adolescenţi. Aceste două cărticele, împreună cu una de versuri pentru copii creaţie proprie, au apărut la editura ZIP, în colecţia Biblioteca lui Tudorel (fiul Loredanei fiind şi primul cititor), şi sunt doar prima parte a unui program mai amplu. Pentru că fără moldovenismele lui Creangă poveştile nu ar mai avea nici un farmec, versurile păstrează câteva dintre ele, iar la sfârşitul cărţii copiii au şi un glosar din care pot afla ce înseamnă cuvinte şi expresii ca „năprasnă”, „crăpceni”, „a umbla lelea” sau „cumătră”.

Cărticelele sunt utilizate şi pe post de caiet de scriere, precum cele folosite în clasele primare, şi cuprind şi exerciţii uşoare de gramatică. Ca bonus pentru că învaţă să scrie şi să se exprime corect româneşte, copiii au în carte şi jocuri, ghicitori şi desene de colorat. (Ilustraţiile sunt făcute de Ştefan Boitan, Crăiţa Silvana-Ştefănescu şi Ofelia Constantinescu.) Pe lângă publicarea celor trei cărţi, în programul finanţat de Community Relations Commissions of New South Wales mai intră şi o serie de workshopuri pentru copiii români din Sydney. După „Ursul păcălit de vulpe”, varianta versificată de Loredana, s-a făcut deja un spectacol de teatru cu şi pentru copii, în care Tudor, fiul Loredanei, a jucat rolul principal, fiind ursul păcălit de o vulpiţă, în timp ce „Harap Alb” a devenit spectacol de teatru radiofonic. „Cărţile acestea au apărut din nevoia mea de părinte de a-mi învăţa copilul să vorbească româneşte.”

De-aia n-are ursul coadă

Printre copiii români din Sydney, poveştile în versuri ale Loredanei sunt deja celebre. „Ursul păcălit de vulpe” începe, ca orice basm care se respectă, cu un simpatic „A fost odată”: „Fost-au vremuri depărtate, pe când mieii pupau lupii/ Prietenii legau la toartă, ba se mai şi încuscreau/ Pe când ursul avea coada mult mai lungă ca a vulpii/ Iar de pere aromate plopii-n toamnă se-ncărcau” şi se termină cu: „Coada lui, îndemn de fală, prinsă-n gheaţă ca-ntr-un cleşte/ I s-a rupt ca o nimica şi de-atunci şi e povestea/ Cu ursul păcălit de vulpe care, vrând să prindă peşte,/ A rămas c-un ciot la spate, de s-a dus în lume vestea”, în timp ce uimitoarele întâmplări ale lui Harap Alb şi ale calului său năzdrăvan încep cu o dilemă: „Au v-aţi întrebat vreodată ce ar vrea să-nsemne-aceste/ Două vorbe-fără noimă împreună – harap alb?/ Or, harapul ştim că-i negru cum la pene cioara este,/ Iar mai alb ca albu-s numa’ dalbe florile de nalb./ Dar harap, în duse vremuri, însemna un fel de slugă,/ Te tocmeai argat pe viaţă pe la câte‑un împărat,/ Rămâneai sărac din tată-n fiu pe veci, ca o răpciugă,/ Dar de albi harapi la curte să fi fost nu am aflat”.

De la presă la literatură

Loredana Tudor Tomescu a lucrat ca jurnalist în România la publicaţii precum Curierul Naţional, unde a avut propria rubrică săptămânală de muzică, Cronica Română, Azi, Flacăra, Tinerama, Universul, Independent. După emigrare, a colaborat la reviste româneşti din diasporă: Clipa din SUA, Observatorul din Canada, Agero din Germania, Spirit românesc din  Australia. În prezent, este colaborator al postului de radio SBS din Sydney şi corespondent la Radio România Actualităţi.

http://www.romanialibera.ro