Pe Dâmboviţa continuă carnavalul pornit la alegerile prezidenţiale din anul 2004, dar eu cred că avem priorităţi mult mai importante decât să admirăm carele triumfale ale partidelor şi clovnii lor care ne oferă zilnic circ şi circ. Câteva zile, m-au frământat nişte gânduri de idei lugubre, chişcate zilnic de televiziunile dâmboviţene, aşa că, pe cale de consecinţă, le-am chitit şi vi le dau în vileag: conform prestigioasei reviste „Tuzgureanu” (un fel de „Nature” românească, dar mai aproape de naturel), o echipă complexă, formată din paleoginecologi, este solicitată să verifice dacă taţii tismănenilor şi patapievicilor nu sunt cumva cumani veniţi de la răsărit, iar dacă da, se recomandă să se facă Procesul Cumanismului, ICR (Institutul Cultural Român) să-şi schimbe numele în ICC (Institutul Cultural Cuman), iar pe lângă Centrul pentru Studierea Crimelor Comuniste să se înfiinţeze Centrul pentru Studierea Crimelor Cumaniste, unde cotroprezidentul (chiar, pe tatăl lui de ce nu-l verifică nimeni dacă nu cumva era, şi el, cuman?) ar putea să-l pună director tot pe proful ăla rusobăseamerican care haleşte comunişti pe pâine la micul dejun.
Dacă se confirmă bănuiala, va trebui să-i dăm dreptate şi marelui istoric Ion Iliescu (cu studii aprofundate în răsărit, de unde ar fi venit cumanii ăştia), care a lansat o interesantă ipoteză despre origini: „The dacs come from the trucks”.
Ca pierderi colaterale pentru cumani, dar important aport pentru istoria lui nea Barzăviezuremânz (şi, firesc, a lui nea Mazăregagicişmen), goebbelşii ăia mici care se dau cercetători şi râmă prin mormintele sfinte ale voievozilor noştri, aşa, zic ei, de kiki, ar trebui puşi în mitilic şi duşi la Muzeul Antipatic, secţia băsei, aripa liiceni şi juvare.
Patria asta de adoratori ai Sf. Salamie, ajunsă sat fără câini, dar foşgăind de securişti palmatori şi cumani smecheri prin ministere şi direcţii ale bugetului, ar trebui să se trezească, deşi credem că e cam târziu. Bântuind printre maidane cu moloz industrial şi majorări-fantomă de salarii şi pensii, afumaţi, din patru în patru ani, cu tizic narcotic de mârţoagă electorală, am ajuns la vorba genialului Bulă, care zicea că ţara este nărodul.
Ce-ar zice nemţii să apară nişte puţoflendări care să scormonească pe sub bucile lui Bismarck, ca să vadă dacă nu cumva e rudă cu personajul ăla din „Doamna şi vagabondul” sau cu dulăul Papadopolinii?
Gluma-glumă, dar dacă nu era noul ministru al culturii, să le dea peste bot, potăile alea trimise la cercetări, pe-un pumn de ţechini, de nişte tipi mult mai babani şi mai adânci, ar fi răscolit, în spiritul lui herr Adolf (he-he, să fi avut el tehnologia ADN!), toate mormintele voievodale. Faptul că a pus botul şi biserica naţională, care i-a lăsat pe cioclii ăia să are prin aşezămintele istorice ca prin bătătura mamiţicii lor, arată că lucarea e mega şi are binecuvântări preafericite, adică Românica a intrat în cacao până-n gât.
Dacă tot le-au dat experţilor ălora o finanţare de cercetare, le sugerăm cumanilor şi juvarelor din spatele lor să sprijine teme mai babane şi mai interesante. De exemplu, să studieze dacă Abraham Lincoln, decebalul şefilor lor, celebrul autor al Pietrei de la Rozetta, a dat sau nu cu parandărătul şi să cerceteze ce e substanţa aia maro de pe turul pantalonilor lui.
Zicea un mare om de spirt că istoria e o curvă. Aşa o fi, dar chiar să-şi ridice poalele-n cap cu toţi cumanii?
