Sfânta Mânăstire Arnota se află la 9 Km distanţă de drumul ce duce de la Tg. Jiu la Rm. Vâlcea, puţin mai sus, pe un platou minunat, « deasupra » sfintei mănăstiri Bistriţa. Ancorată în peisajul pitoresc al Munţilor Căpăţânii, la altitudinea de 840 metri deasupra Mării Negre, Mănăstirea Arnota păstrează încă vechea ei frumuseţe.
Tradiţia menţionează că după o luptă grea cu turcii pe care nu a putut-o câştiga, fiind urmărit de aceştia, Matei Vodă Basarab s-a retras în plaiurile Vâlcei, în munţii Arnotei, refugiindu-se în rogozul unui mic lac.
Aşa a început Matei Vodă în primii ani ai domniei sale zidirea bisericii Arnota pe care a închinat-o Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, ocrotitorii săi, dar şi în amintirea ostaşului arnăut care i-a salvat viaţa.
Mănăstirea este atestată documentar prima oară la 11 iulie 1636, primind apoi, la 23 aprilie 1638, „cinstit şi bine închipuit hrisov de danie” de la Matei Vodă şi Elina Doamna, ctitorii săi.
Tot aici s-au păstrat mâna Sf. Ap. Filip, a Sf. Ier. Mihail al Sinaidei, palma Sf. Mc. Marina şi alte sfinte moaşte dăruite de domnia sa mănăstirii Arnota.
Astăzi acestea se află la mănăstirea Hurezi – Vâlcea, aici fiind readuse în anul 2000 părticele din moaştele Sf. Mc. Paraschievi, ale Sf. Maxim Mărturisitorul, alături de cele ale Sfinţilor Prunci ucişi de Irod la Bethleem.
Matei Vodă a fost înmormântat în biserica Domnească din Târgovişte alături de Doamna Elina (1654). După profanarea mormintelor de către seimenii răsculaţi din oastea sa, osemintele voievodului au fost strămutate în biserica Arnotei alături de cele ale vornicului Danciu din Brâncoveni, tatăl lui Matei Vodă (1646).
Mormântul lui Matei Vodă din marmură albă este opera lui Elias Nicolai (1658 – 1659), reprezentativ artist transilvănean.
„Prenoirea” din vremea lui Constantin Brâncoveanu a păstrat caracterul bisericii. Uşa sculptată în lemn de castan a bisericuţei şi cele două clopote mai dăinuie şi astăzi.
Zidită în stil bizantin, biserica mică de plan triconic, având 14,10 m x 3,50 m altar x 5,63 m transept, este armonios proporţionată cu pronaos, naos, două abside laterale şi una centrală. Naosul este acoperit cu o turlă octogonală, iar pronaosul de o calotă sprijinită pe pandantivi.
Vechea catapetasmă brâncovenească rivaliza cu cea a Hurezilor. Un pridvor adăugat în 1694 deschis pe coloane de cărămidă şi pictat în stil brâncovenesc de Enache şi Preda (1705-1706) întregeşte imaginea vechiului lăcaş.
Fresca originală atribuită zugravului Stroe (Târgovişte) se distinge prin expresivitatea chipurilor sobre, subliniate de un decor în stuc aurit.
În altar găsim teme mistice: Mielul lui Dumnezeu, Împărtăşirea apostolilor, Platytera.
Într-un stil narativ, mai decorativ, în naos străjuiesc Soborul Sf. Arhangheli, sfinţii militari, mucenici, cuvioşi; găsim o frumoasă „Înviere”, „Cina cea de taină”(nord), Rugăciunea din Ghetsimani (vest), Botezul Domnului.
În pronaos apar portretele celorlalţi ctitori: jupânesele Calea şi Stanca, jupân Datco, Preda vel spătar, Danciu, Radu şi Barbu.
Aproape ruinat de trecerea timpului şi de cutremurul din 1838, la dispoziţia lui Barbu Ştirbei-Vodă între 1852 – 1856 întreg ansamblul arhitectonic este restaurat în stil neogotic de către arhitecţii S. Benis, I. Schlatter şi I. Freywald, organizându-se şi un arest politic în aripa vestică a mănăstirii.
Focar viu de spiritualitate ortodoxă, Arnota păstrează chipurile egumenilor săi, cărturari şi caligrafi aleşi, Ştefan (1712 – 1715), Dionisie Eclesiarhul (1770 – 1771), Paisie (1804), Cesarie (1851 – 1858), „ râvnitori de bine şi jertfelnici pentru dumnezeieştile mănăstiri şi pentru cele duhovniceşti”.
Aici a vieţuit un timp Paulin Lecca (1914-1996), scriitor înzestrat, un om erudit ales, traducător din limbile franceză şi rusă, autorul volumelor, “Frumosul divin în opera lui Dostoievschi, „ De la moarte la viaţă” etc. şi a numeroase traduceri din literatura patristică: Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Teofan Zăvorâtul s.a. dar mai ales un om căruia experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu i-a dăruit roadele rugăciunii curate : „Bucuria, pacea, îndelunga răbdare, roadele dragostei, dar printre altele, roadele rugăciunii lui Iius sunt şi lacrimile. Atunci nu mai eşti tu cel care te rogi, ci Duhul Sfânt este cel care se roagă în tine”.
În apropierea mănăstirii Arnota se mai pot vizita: mănăstirea Bistriţa situată la intrarea în cheile Bistriţei printre codrii de tei de pe dealurile Costeştilor unde se păstrează încă din 1497 moaştele Sf. Grigorie Decapolitul, schiturile Păpuşa, Patruzeci de izvoare şi Pătrunsa- odinioară locuri de popas ale lui Iancu Jianu.
Sub păstorirea înţeleaptă a Prea Sfinţitului Gherasim, Arhiepiscop al Râmnicului, din anul 2003 acest lăcaş de închinăciune este consolidat şi rectitorit. De asemenea, se completează incinta cu un ansamblu cuprinzând noul Paraclis cu hramul Sf. Prooroc Ilie, chilii, trapeză şi arhondaric şi se restaurează pictura Bisericii lui Matei Vodă.
«Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu odinioară stăpân şi Domn al Ţării Româneşti, bărbat înţelept, îndurător şi milostiv, întemeietor, înoitor a multor biserici şi mănăstiri ; niciodată biruit ci biruitor: şi a multor învingeri învingător preaslăvit, duşmanilor înfricoşetor, prietenilor de folos, (…) cel ce, cu multă bogăţie şi întrutotul îndestulat, în plină pace, a domnit douăzeci şi trei de ani; a adormit într-u Domnul la cinstite bătrâneţe, în anul Domnului 1654. » Inscriptia de la mormintul lui Matei Basarab de la Manastirea Arnota.
