Pe când avea doar 11 ani, George Nicolae Stroia a publicat prima sa carte, o inedită lucrare de basme (Anotimpul viselor), la editura bucureşteană Anamarol, condusă de scriitoarea Rodica Elena Lupu. Câştigător a multiple premii la festivaluri naţionale de creaţie literară („Visul 2013”, „Bogdania 2012”), colaborator al mai multor reviste literare şi culturale din ţară şi din străinătate („Confluenţe literare”, „Constelaţii Diamantine”, „New York Magazine”, „Basarabia Literară”, „Observatorul de Toronto”, „Lumea Românească”, „Aşii Români”, „Prodiaspora”), George Nicolae Stroia, elev în clasa a VIII-a a Liceului Teoretic Emil Botta din municipiul Adjud, publică în luna ianuarie 2015 o nouă carte – ILUZII/ ILLUSIONS (Editura Armonii Culturale) – un volum bilingv de poezie, română-engleză, în traducere proprie. Versiunea în engleză a cărţii beneficiază de atenta stilizare şi corectură a valorosului cuplu de traducători Mariana Zavati Gardner – John Edward Gardner şi este prefaţat de talentatul prozator gălăţean Năstase Marin, iar coperta şi ilustraţiile volumului sunt semnate de genialul pictor bucureştean Mihai Cătrună. Cartea aparte cu sprijinul ZOOM COPY CENTER IAŞI. „Sigur, toţi am trecut prin această stare, am avut acei fiori inexplicabili, manifestaţi prin atitudini şi sentimente stranii, ciudate, considerate deseori, de educatori ignoranţi şi fără simţul empatiei, drept mofturi  sau capricii tinereşti. Dacă psihologii le-au „explicat” de pe baricada lor ştiinţifică, puţini poeţi au reuşit să le descrie, însă, cu versuri meşterite, nu cu simţire autentică. Ori, poetul George Nicolae Stroia a smuls versurile poeziilor sale din incandescenţa trăirilor şi simţirilor la care este supus în misteriosul parcurs al fragedei vârste. În suita poemelor sale, el ne spune o fermecătoare poveste, trăită, reală şi completă, a cărei frumuseţe este aureolată de autenticitate. Sinceritatea scriiturii este firul auriu care străluceşte în ţesătura tuturor poeziilor sale. Este, dacă vreţi, leit-motivul întregului volum, care ne permite să înţelegem valoarea poemelor, cheia splendorii acestor versuri […] Cu această carte, autorul dovedeşte că este un poet autentic, cu un viitor sigur şi luminos, într-o devenire (în scurt timp) de certă valoare a poeziei române. Iar frumuseţea şi candoarea poeziilor din volum mă îndeamnă să-l recomand oricărui cititor, iubitor de poezie autentică.” – comentează în prefaţa cărţii scriitorul gălăţean Năstase Marin. Despre timp şi efemeritatea vieţii – în genere, tânărul autor adjudean scrie, în poezia ce încheie volumul său de versuri: „Privirea-mi albastră – / Fereastră, spre mare,/ Apa întinsă străluce sub soare,/ Cartea deschisă de briză-i atinsă,/ De timpul grăbit parcă e ninsă,/ Iar filele, păsări,/ Foșnesc spre lumină,/ Coperțile vechi nu pot să le țină./ O barcă purtată de valuri preablânde/ Plutește tăcută, nu vrea să mai cânte./ Razele calde ușor se coboară,/ Ca mii de speranțe acum să răsară/ E timpul ca gândul nespus să m-ascundă,/ Sub filele-i fine, iluzia sfântă…”.